ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6352/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 865 din 16 iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea formulată din Penitenciarul Jilava de către condamnatul V.P. privind întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, în a cărei executare se află în prezent, aplicată prin sentința penală nr. 1244/2002 a aceleiași instanțe. A fost obligat condamnatul la suma de 1.500.000 lei ROL cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 13985/ A 1 din 6 iunie 2005 întocmit de I.M.L.

Mina Minovici potrivit cărora condamnatul prezintă afecțiuni ale sănătății ce pot fi tratate în rețeaua sanitară A.N.P. - ului („Tulburare de personalitate de tip antisocial. Stare disforică fond situațional”), nefiind astfel îndeplinite condițiile legale pentru întreruperea executării pedepsei invocate în promovarea cererii din art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Apelul condamnatului cu solicitarea de a se face aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate în sensul admiterii cererii a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 669/ A din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, fiind obligat acesta la 100 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către condamnat reținându-se critica de nelegalitate din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă și în cazul când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate sa execute pedeapsa. În speță, această situație de fapt nu subzistă întrucât constată prin raportul de expertiză medico-legală, ale cărui concluzii nu au fost contestate, nu îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa (putând fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.

- ului). Ca atare, soluția adoptată de instanțele anterioare, în sensul respingerii cererii ca nefondată, este în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, acelea prevăzute în art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. În consecință, recursul declarat de condamnat se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la 120 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 669 din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2005.