ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6352/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor și materialului

aflat la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 865 din 16

iunie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

cererea formulată din Penitenciarul Jilava de către condamnatul V.P. privind

întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare, în a cărei executare se

află în prezent, aplicată prin sentința penală nr. 1244/2002 a aceleiași

instanțe.

A fost obligat condamnatul la suma

de 1.500.000 lei ROL cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

13985/ A 1 din 6 iunie 2005 întocmit de I.M.L. Mina Minovici potrivit cărora

condamnatul prezintă afecțiuni ale sănătății ce pot fi tratate în rețeaua

sanitară A.N.P. - ului („Tulburare de personalitate de tip antisocial. Stare

disforică fond situațional”), nefiind astfel îndeplinite condițiile legale

pentru întreruperea executării pedepsei invocate în promovarea cererii din art.

455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Apelul condamnatului cu solicitarea

de a se face aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate în sensul admiterii

cererii a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 669/ A din 8

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, fiind obligat

acesta la 100 lei RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ambelor hotărâri s-a

declarat recurs de către condamnat reținându-se critica de nelegalitate din

apel circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă

și în cazul când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel

condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate sa execute pedeapsa.

În speță, această situație de fapt

nu subzistă întrucât constată prin raportul de expertiză medico-legală, ale

cărui concluzii nu au fost contestate, nu îl pune în imposibilitate să execute

pedeapsa (putând fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P. - ului).

Ca atare, soluția adoptată de

instanțele anterioare, în sensul respingerii cererii ca nefondată, este în

deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, acelea

prevăzute în art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, recursul declarat de

condamnat se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmând a fi obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la 120 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul V.P. împotriva deciziei penale nr. 669 din 8 septembrie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2005.