ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1192 din 8

septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

cererea formulată din Penitenciarul Jilava de către condamnatul

D.Șt.

privind întreruperea executării

pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, în a cărei executare se află în

prezent, aplicată prin sentința penală nr. 118/2005 a Judecătoriei Pitești.

A fost obligat condamnatul la

600.000 lei, din care 400.000 lei, reprezintă onorariu apărător oficiu avansat

din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că motivele de ordin familial invocate de condamnat, privind

starea sănătății tatălui care este bolnav de cancer și situația financiară

precară a familiei acestuia, nu constituie împrejurări speciale revăzute de art.

453 lit. c) C. proc. pen., de natură a justifica întreruperea executării

pedepsei în baza art. 456 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat cu

solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii cererii a

fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 802/ A din 20 octombrie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu consecința obligării

titularului căii de atac în cauză la suma de 80 RON cheltuieli judiciare

statului.

Împotriva ambelor hotărârii s-a

declarat în termen recurs de către condamnat cu solicitarea de a i se admite

cererea invocând aplicarea greșită a legii penale, corespunzător cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, o

singură dată pe o perioadă de până la 3 luni, și atunci când se constată

existența unor împrejurări speciale în raport cu care menținerea executării

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

În speță, împrejurările invocate în

cerere constituie o caracteristică a familiei acestuia, neputând fi înlăturate

sau atenuate substanțial în perioada de până la trei luni în care s-ar putea dispune

lăsarea în libertate a condamnatului.

Ca atare, soluția privind

respingerea cererii, ca nefondată, este adoptată în cauză prin aplicarea

corectă a dispozițiilor legale precitate.

În consecință, recursul

condamnatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., urmând ca acesta să fie obligat în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., la suma de 100 RON, din care 40 RON reprezintă onorariul

apărătorului oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, ca cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.Șt. împotriva deciziei penale nr. 802/ A din 20

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 ianuarie 2006.