ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Constanța reclamanta SC M. SA, în contradictoriu cu pârâta SC R.R. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să stabilească vecinătatea între două loturi și punctele de frângere în conformitate cu criteriile H.G. nr. 834/1991. Prin sentința civilă nr. 17534 din 7 octombrie 2002 Judecătoria Constanța a admis cererea și a dispus grănițuirea celor două suprafețe de teren ale părților conform raportului de expertiză topografică efectuat de expertul numit în cauză pe punctele de frângere D.L., prima instanță reținând că linia de frângere este cea stabilită de expertiza topografică.

Împotriva acestei părți au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 7/ COM din 13 mai 2003 Tribunalul Constanța, secția comercială, s-au admis apelurile, a fost anulată sentința apelată și cauza a fost reținută la Tribunalul Constanța pentru judecare în primă instanță. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că acțiunea în grănițuire reprezintă un act de comerț ce imprimă cauzei natura comercială – împrejurare în raport de care instanța competentă să soluționeze fondul pricinii este tribunalul și nu judecătoria. Prin sentința nr. 7150/ COM din 16 septembrie 2004 Tribunalul Constanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus grănițuirea celor două suprafețe de teren conform raportului de expertiză realizat în cauză.

În fundamentarea acestei soluții instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză, constatând temeinicia acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R.R. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: - instanța de fond a pronunțat hotărârea cu neobservarea faptului că reclamanta nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a nici unui drept real asupra terenului aferent activelor, astfel că acțiunea formulată nu îndeplinește condițiile art. 584 C. civ.; - acțiunea reclamantei este lipsită de interes întrucât ea a fost întemeiată pe dispozițiile H.G. nr. 834/1991 însă acest act normativ se aplică doar societăților cu capital integral sau majoritar de stat și nu reclamantei care este o persoană juridică cu capital integral privat.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 67/ COM din 21 martie 2005, a respins apelul pârâtei, instanța reținând în esență că, pe de o parte, acțiunea în grănițuire nu implică obligația reclamantului de a dovedi că este proprietarul terenului pentru care se solicită delimitarea hotarului față de terenul vecinului și că, pe de altă parte, interesul reclamantei este justificat de faptul că pe terenul ocupat de aceasta sunt amplasate obiective și capacități de producție, dovedit fiind faptul că reclamanta avea acest teren în administrare dinainte de 1990, calitate care a îndreptățit-o să formuleze o atare acțiune. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC R.R.

SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile formulate de recurentă subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

sunt, în fapt, reiterări ale criticilor din apel și vizează următoarele aspecte: - instanța de apel a pronunțat hotărârea fără a legitima procesual reclamanta și reținând în mod eronat, ca intrat în puterea lucrului judecat, existența dreptului de administrare al reclamantei asupra terenului pe care se găsesc amplasate mijloacele sale fixe, în opinia recurentei pârâte reclamanta nefăcând dovada modalității prin care a dobândit un anumit drept real asupra terenului ce face obiectul litigiului de față, neaducând nici în fața instanței de fond nici în fața celei de apel nici un mijloc de probă prin care să poată demonstra că ar fi dobândit un drept real asupra terenului prin lege sau hotărâre judecătorească; - instanța de apel a reținut greșit existența interesului reclamantei în pronunțarea acțiunii în grănițuire.

Curtea analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi dezvoltate. În accepțiunea pe care legiuitorul o dă prin art. 584 C. civ., reținută corect de instanța de apel, acțiunea în grănițuire constituie a o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se delimita fondul asupra căruia poartă dreptul de folosință. În considerarea caracterului său pur tehnic, grănițuirea nu presupune existența, în sarcina reclamantului, a obligației de a proba calitatea de proprietar al terenului, cum greșit susține recurenta, fiind suficientă dovada posesiei și a interesului unei atare cereri.

În ceea ce privește pretinsa lipsă de identitate de obiect și cauză între litigiile ce au făcut obiectul dosarelor menționate prin decizia nr. 105/2001 a Tribunalului Constanța și nr. 1241/C/2001 a Curții de Apel Constanța și prezentul litigiu, la care instanțele fac referire în susținerea legitimării procesuale active a reclamantei, se reține că evocatele hotărâri poartă asupra valabilității certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în numele recurentei pârâte cu privire la suprafața de 25294,75 m.p., suprafață ocupată de activele aflate în patrimoniul intimatei reclamante prin efectul H.G. nr. 1303 din 15 decembrie 1990 și care a făcut obiectul acțiunii de grănițuire în prezenta cauză.

Astfel, în mod legal și temeinic instanța de apel că pe terenul în suprafață de 25670,83 m.p. aflat în administrarea reclamantei din 1990, aceasta are amplasate obiective și capacități de producție, această împrejurare justificând și interesul pe care reclamanta l-a avut în promovarea unei acțiuni în grănițuire, pentru delimitarea limitelor celor două proprietăți limitrofe și pentru întocmirea procesului verbal de vecinătate. În considerarea celor ce preced, Curtea constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat și văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatei reclamante SC M. SA Năvodari 200 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.R. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 67/ COM din 21 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante SC M. SA Năvodari 200 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.