ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1572/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 iunie

2002, la Judecătoria Mangalia, reclamantul A.I.C. a chemat în judecată pe

pârâții C.T., G.G. și A.A. solicitând grănițuirea proprietăților.

Pe parcursul procesului, la judecătorie,

reclamantul a făcut mai multe precizări ale acțiunii, în fond arătând că

revendică suprafața de 1567 mp și cere grănițuirea proprietății sale învecinate

cu pârâții.

Judecătoria Mangalia, prin sentința

civilă nr. 1639 din 6 noiembrie 2003, a respins acțiunea.

În considerentele sentinței, instanța a

arătat că reclamantul nu a dovedit că este proprietarul terenului revendicat,

ba mai mult reclamantul s-a opus administrării probelor cu martori și expertiză

pentru a se stabili dacă a avut loc o deposedare a vreuneia din părți.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

prin decizia nr. 158/C din 23 februarie 2004, a respins apelul declarat de

reclamant cu motivarea că acțiunea nu putea fi admisă cât timp reclamantul nu a

dovedit că este proprietarul întregii suprafețe de teren revendicate și a refuzat

să fie administrate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că este nemulțumit de decizie

deoarece trebuia să admită acțiunea pentru revendicarea suprafeței de 110 mp și

să stabilească granița dintre proprietățile părților. Recurentul a mai susținut

că terenul aflat în litigiu este măsurat și pârâții știu cât teren au ocupat

abuziv.

Recursul nu este întemeiat.

Prin cererea de chemare în judecată, așa

cum a fost modificată și precizată în mod repetat, reclamantul a revendicat o

suprafață de teren și în același timp a arătat că dorește a-i îndatora pe

vecinii săi, pârâți în proces, la grănițuirea proprietăților lipite cu a sa.

Făcând o propunere înaintea judecății,

reclamantul trebuia, potrivit art. 1169 C. civ., să o dovedească. Or, în cauză,

reclamantul nu a dovedit că este proprietarul suprafeței de teren revendicate

așa încât capătul de acțiune privind revendicarea nu putea fi admis.

Cu privire la grănițuire, instanța de

fond, exercitându-și rolul activ, a pus în discuția părților utilitatea probei

cu martori și a celei cu expertiză tehnică pentru a se stabili dacă pârâții au

adus modificări gardului ce desparte proprietățile și a identifica terenurile

părților în raport cu actele de proprietate.

Cum reclamantul s-a opus administrării

probelor menționate, atât instanța de fond cât și cea de apel, au reținut,

corect, că nu este întemeiată cererea de grănițuire.

Decizia curții de apel fiind legală și

temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A.I.C. împotriva

deciziei civile nr. 158/C din 23 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.