ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând, asupra
recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2349
din 15 decembrie 2006, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței sale
materiale și s-a dezinvestit în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială.
Pentru a dispune astfel, a
reținut această instanță că pârâta este o societate comercială, iar acțiunea de
grănițuire promovată reprezintă un act de comerț întrucât terenul face parte
din fondul de comerț.
Tribunalul Constanța, secția
comercială, s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Medgidia reținând că
acțiunea dedusă judecății, chiar dacă vizează o societate comercială este una
esențialmente civilă, operațiunea de grănițuire neputând fi considerată
accesorie comerțului.
Analizând conflictul negativ
de competență declanșat Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă
și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33/
COM din 22 august 2007, formulată în dosarul nr. 2094/36/2007, a stabilit ca
instanță competentă în soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.L.O. Voluntari
în contradictoriu cu pârâta SC M. SA VOLUNTARI, intervenienții R.V., SC B. SA
VOLUNTARI și I.N.C.D. pentru M., Tribunalul Constanța, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că în condițiile în care terenul în raport de care se
solicită operațiunea de grănițuire aparține unui comerciant, acțiunea în
grănițuire reprezintă un act de comerț și pe cale de consecință în temeiul
dispozițiilor art. 56 C. com., toate părțile se supun legii comerciale, iar în
conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența de
soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, secția comercială.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul C.L.O. VOLUNTARI, solicitând admiterea recursului
și modificarea sentinței în sensul stabilirii competenței în favoarea
Judecătoriei Medgidia având în vedere natura civilă a cauzei.
În dezvoltarea recursului
s-a susținut în esență că acțiunea în grănițuire este pur civilă, că nu poate
fi reținut faptul că pârâta este comerciant, iar terenul face parte din fondul
de comerț întrucât prin definiție fondul de comerț apare ca „un bun unitar
caracterizat prin reunirea elementelor necorporale și a unor elemente corporale
ce aparțin unui comerciant, permițându-i acestuia să-și dezvolte clientela”.
Excepția lipsei capacității
de folosință și exercițiu a recurentului C.L.O. Voluntari întemeiată pe
dispozițiile Legii nr. 215/2001 nu poate fi primită având în vedere că Înalta
Curte este investită cu judecarea recursului împotriva unei hotărâri pronunțate
într-un conflict negativ de competență.
Analizând sentința atacată
prin prisma criticilor invocate de recurent Înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Natura unui litigiu este
criteriul obiectiv, principal și hotărâtor în stabilirea competenței de
atribuțiune a instanțelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăși la
competența după materie, iar „materia” semnifică în această formulare tocmai
natura litigiului.
Potrivit art. 56 C. com.,
dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt
supuși în ce privește acest act legii comerciale.
Cu alte cuvinte sunt supuse
regulilor comerciale și acele raporturi juridice în care numai una din părți
este subiect de drept comercial.
Litigiul de față este un
litigiu de natură comercială și nu de natură civilă întrucât terenul în raport
de care se solicită operațiunea de grănițuire aparține unui comerciant și în
temeiul dispozițiilor art. 56 C. com., toate părțile se supun legii comerciale.
Reținând incidența
dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., se apreciază că instanța a pronunțat
o hotărâre cu respectarea dispozițiilor legale în materia competenței astfel că,
văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de
reclamantul C.L.O. Voluntari ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei
capacității de folosință și exercițiu invocată de intimata-pârâtă SC M. SA
VOLUNTARI.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul C.L.O. VOLUNTARI împotriva sentinței nr. 33/ COM
din 22 august 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 14 martie 2008.