ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5659/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 11 februarie 2004, reclamanții G.Ț.I.,

G.Ț.V. au chemat în judecată pe pârâții Ț.I., Ț.M., Ț.G., solicitând anularea

încheierii finale dispusă de notarul public I.B. în dosarul succesoral nr. 139/2002

și obligarea pârâtului Ț.I. la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, al cărei

temei juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că notarul a emis

încheierea finală citându-l doar pe pârâtul Ț.I., fără a-i cita pe toți

moștenitorii defunctului Ț.T., fratele lor.

Judecătoria Câmpina, prin sentința

civilă nr. 533 din 13 aprilie 2004 a admis cererea, a dispus anularea

încheierii atacată și l-a obligat pe pârâtul Ț.I. la 106.000 lei cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că:

- prin încheierea finală în

discuție, din 8 septembrie 2002, s-a dispus conform art. 78 din Legea nr. 36/1995,

suspendarea procedurii succesorale după o încheiere similară de suspendare din

2 septembrie 2002;

- ultima încheiere este contrară

art. 81 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 deoarece nu s-a realizat acordul între

moștenitori.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1758 din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâții Ț.I., Ț.M. și Ț.G., cu motivarea că:

- încheierea criticată a fost emisă

fără citarea reclamanților, care aveau calitatea de legatari universali ai

defunctei D.E., moștenitoare legală a defunctului Ț.T.;

- o altă cauză de nulitate relativă

a încheierii în discuție este determinată de aceea ca suspendarea procedurii

succesorale, pe considerentul că moștenitorii nu au achitat taxele succesorale

și neemiterea consecutivă a certificatelor de moștenitori, duc implicit la

concluzia că părțile au renunțat la convenția lor.

Pârâții Ț.I., Ț.M. și Ț.G. au

declarat recurs prin care, fără să se refere la vreunul din motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., au susținut că ambele hotărâri ar fi greșite

deoarece:

- la dezbaterea succesiunii

defunctului Ț.T. au fost citați și prezenți efectiv toți frații în viață ai

acestuia (inclusiv reclamanta G.Ț.V.), care și-au recunoscut calitatea de

moștenitori și au căzut de acord în privința masei succesorale și partajării

acesteia;

- existența unul testament al

defunctei D.E. în favoarea reclamanților este irelevantă atâta vreme cât acest

act nu a fost invocat în dezbaterea succesiunii defunctului Ț.T. și nu s-a

făcut dovada că testatoarea ar fi acceptat moștenirea fratelui său;

- reclamanții au promovat acțiunea

cu rea credință, pentru a nu-și executa obligația de a plăti sulta de

25.000.000 lei.

La primul termen de judecată, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a pus în discuție, din oficiu,

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., cu referire la

instanța competentă să soluționeze apelul declarat de pârâți.

Într-adevăr, față de obiectul

litigiu (cererea de împărțeală judiciară), competența soluționării apelului

revenea Tribunalului Alba, potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., în

forma existentă după modificarea adusă acestui text prin O.U.G. nr. 65/2004, (publicată

la 14 septembrie 2004).

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ., recursul declarat de pârâți va fi admis, în sensul casării

ultimei hotărâri și trimiterii cauzei la Tribunalul Alba, pentru competenta

soluționare a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții Ț.I.,

Ț.M., Ț.G., împotriva deciziei nr. 1758 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul

Alba pentru competenta soluționare a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2005.