ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5659/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 februarie 2004, reclamanții G.Ț.I., G.Ț.V. au chemat în judecată pe pârâții Ț.I., Ț.M., Ț.G., solicitând anularea încheierii finale dispusă de notarul public I.B. în dosarul succesoral nr. 139/2002 și obligarea pârâtului Ț.I. la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că notarul a emis încheierea finală citându-l doar pe pârâtul Ț.I., fără a-i cita pe toți moștenitorii defunctului Ț.T., fratele lor. Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr. 533 din 13 aprilie 2004 a admis cererea, a dispus anularea încheierii atacată și l-a obligat pe pârâtul Ț.I.

la 106.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - prin încheierea finală în discuție, din 8 septembrie 2002, s-a dispus conform art. 78 din Legea nr. 36/1995, suspendarea procedurii succesorale după o încheiere similară de suspendare din 2 septembrie 2002; - ultima încheiere este contrară art. 81 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 deoarece nu s-a realizat acordul între moștenitori. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1758 din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Ț.I., Ț.M.

și Ț.G., cu motivarea că: - încheierea criticată a fost emisă fără citarea reclamanților, care aveau calitatea de legatari universali ai defunctei D.E., moștenitoare legală a defunctului Ț.T.; - o altă cauză de nulitate relativă a încheierii în discuție este determinată de aceea ca suspendarea procedurii succesorale, pe considerentul că moștenitorii nu au achitat taxele succesorale și neemiterea consecutivă a certificatelor de moștenitori, duc implicit la concluzia că părțile au renunțat la convenția lor. Pârâții Ț.I., Ț.M. și Ț.G. au declarat recurs prin care, fără să se refere la vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au susținut că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece: - la dezbaterea succesiunii defunctului Ț.T.

au fost citați și prezenți efectiv toți frații în viață ai acestuia (inclusiv reclamanta G.Ț.V.), care și-au recunoscut calitatea de moștenitori și au căzut de acord în privința masei succesorale și partajării acesteia; - existența unul testament al defunctei D.E. în favoarea reclamanților este irelevantă atâta vreme cât acest act nu a fost invocat în dezbaterea succesiunii defunctului Ț.T. și nu s-a făcut dovada că testatoarea ar fi acceptat moștenirea fratelui său; - reclamanții au promovat acțiunea cu rea credință, pentru a nu-și executa obligația de a plăti sulta de 25.000.000 lei. La primul termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a pus în discuție, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., cu referire la instanța competentă să soluționeze apelul declarat de pârâți. Într-adevăr, față de obiectul litigiu (cererea de împărțeală judiciară), competența soluționării apelului revenea Tribunalului Alba, potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., în forma existentă după modificarea adusă acestui text prin O.U.G. nr. 65/2004, (publicată la 14 septembrie 2004). Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat de pârâți va fi admis, în sensul casării ultimei hotărâri și trimiterii cauzei la Tribunalul Alba, pentru competenta soluționare a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Ț.I., Ț.M., Ț.G., împotriva deciziei nr. 1758 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la Tribunalul Alba pentru competenta soluționare a apelului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.