ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10605/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.M.R.G. a chemat în judecată pe

M.M.V.S.A. și G.A.A., solicitând să se constate nulitatea absolută a

certificatului de legatar nr. 272 din 23 august 2004 emis de Biroul Notarului

Public M.E.E. din municipiul Arad și pe cale de consecință să se constate că la

succesiunea autorului M.M.T.V. decedat la 10 iulie 2004 au vocație pârâții

M.M.V.S.A. în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de ½ și

reclamantul în calitate de frate cu o cotă de ½.

De asemenea, reclamantul a cerut a

se constata nulitatea absolută a contractului de întreținere și constituire de

uzufruct autentificat sub nr. 5782 din 18 decembrie 2002 de Biroul Notarului

Public T.F. din Arad cu privire la apt. nr. 4 situat în Arad, etaj I înscris în

C.F. Arad, cu nr.top. 7628/1393/241/b/4, urmând a se dispune radierea din C.F.

Arad a notificărilor făcute în baza contractului în favoarea celor două părți

și restabilirea situației anterioare de C.F.

Totodată, reclamantul a solicitat

stabilirea masei succesorale a autorului M.M.T.V. conform celor specificate în

acțiune, calitatea de moștenitori în cote de câte ½ a reclamantului și

pârâtei M.M.V.S.A., prin renunțarea la moștenire a descendenților defunctului.

În fine, reclamantul a cerut și

ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale prin formare și atribuire de

loturi și respectiv constatarea nulității testamentului autentificat sub nr.

5692 din 22 iulie 2003 și a codicilului autentificat sub nr. 3376/2004 de

Biroul Notarului Public M.E.E.

Judecătoria Arad, prin sentința

civilă nr. 6583 din 9 decembrie 2004 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Arad motivat de faptul că valoarea imobilului

ce forma obiectul contractului de întreținere și uzufruct autentificat sub nr.

5782 din 18 decembrie 2002 era de peste 1 miliard de lei, așa cum s-a reținut

și în dosarul nr. 9396/2004 al aceleiași instanțe conexat.

La rândul său, Tribunalul Arad,

secția civilă, prin sentința nr. 166 din 2 martie 2005 a declinat în favoarea

Judecătoriei Arad competența de soluționare a cauzei. Constatând ivit

conflictul negativ de competență a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara

pentru soluționare.

Tribunalul a reținut că reclamantul

a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere și a

certificatului de moștenitor, în calitate de soț supraviețuitor în limita cotei

de ½ din valoarea imobilului, astfel că valoarea obiectului cererilor,

în limita acestei cote este mai mică de un miliard de lei și prin urmare nu

sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b

2

) C. proc. civ., ci

dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, prin sentința nr. 6 din 20 mai 2005 a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad cu

motivarea că dispoziția art. 2 C. proc. civ. modificate prin O.U.G. nr. 65 din

9 noiembrie 2004 statuează că tribunalele judecă doar în apel cererile de

împărțeală judiciară cu excepția celor care potrivit legii nu sunt supuse

apelului și că valoarea cotei de ½ din masa succesorală pretinsă de reclamant

era sub 1 miliard de lei.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs reclamantul B.M.R.G. susținând în esență că deși prin acțiune a

formulat șase capete de cerere, instanțele nu s-au preocupat să le stabilească

valoarea și prin urmare hotărârea curții de apel nu are suport legal.

Recursul urmează a fi respins pentru

motivele ce succed.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C.

proc. civ. atât în redactarea primită în baza O.U.G. nr. 58/2003 privind

modificarea și completarea Codului de procedură civilă aprobată prin Legea nr.

195/2004, respectiv O.U.G. nr. 65 din 9 noiembrie 2004 aprobată cu modificări

prin Legea nr. 493/2004 publicată în M. Of. nr. 1071 din 18 noiembrie 2004 cât

și în baza Legii nr. 219/5 iulie 2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în M. Of. nr.

609 din 14 iulie 2005, tribunalele judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de

lei, în prezent conform Legii nr. 219/2005 de peste 5 miliarde.

În reglementarea dată de O.U.G. nr. 65/2004

aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2004 ca și în actuala reglementare

instituită prin Legea nr. 219/2005 de la regula stabilirii competenței în

funcție de valoarea obiectului litigiului fac excepție cererile de împărțeală

judiciară.

Prin urmare, întrucât în speță

reclamantul a solicitat și partajarea succesiunii autorului său, competența de

soluționare a cauzei în prim grad de jurisdicție revine judecătoriei.

Pe de altă parte, valoarea

imobilului ce formează obiectul contractului de întreținere și constituire de

uzufruct a cărui nulitate absolută a fost solicitată de reclamant a se constata

a fost indicată de acesta, printr-o acțiune conexă, la 26.000 euro, valoare ce

de asemenea atrage competența judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., ca instanță de fond.

Este adevărat că prin acțiune,

reclamantul a cerut și stabilirea masei succesorale a autorului M.M.T.V. și a

indicat că se compune din 4 ha teren arabil în extravilanul comunei Zimandul

Nou, județul Arad, fără a-i preciza valoarea. Însă chiar și în aceste condiții

apare cu evidență că valoarea respectivului teren nu este de natură a atrage

competența de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal chiar

dacă s-ar lua în calcul și valoarea imobilului ce formează obiectul

contractului a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată. De altfel, așa cum

deja s-a relevat, cererea de partajare a succesiunii intră în excepțiile

prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și prin urmare atrage

indiferent de valoarea bunurilor supuse împărțelii, competența de soluționare

în prim grad de jurisdicție a judecătoriei.

Astfel fiind, recursul declarat de

reclamantul B.M.R.G. urmează a fi respins, iar conform art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. întrucât a căzut din pretenții va fi obligat să plătească

intimatei-pârâte M.M.V.S. suma de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.M.R.G. împotriva sentinței nr. 6 din 20 mai 2005 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant să

plătească intimatei-pârâte M.M.V.S. suma de 1.400.000 lei (140 RON) cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2005.