ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3989/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 10809/2002,

reclamanta SC S. SA Blejoi, în contradictoriu cu pârâții B.Ș. și D.M., a

solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, aceștia să fie obligați în

solidar la plata sumei de 1.088.219.660 lei, cu titlu de daune produse

societății reclamante în perioada în care au avut calitatea de administratori

în baza Legii nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 99 din 23 ianuarie

2004, Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ, a

anulat ca netimbrată acțiunea, în baza dispozițiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr.

146/1997, constatând că reclamanta deși a fost încunoștințată despre obligația

de a timbra acțiunea la valoarea pretențiilor, punându-i-se în vedere să achite

suma de 31.409.393 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar,

nu și-a respectat această obligație, cu toate că i s-au acordat trei termene de

judecată în acest sens.

Prin decizia nr. 204 din 9 martie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai

sus menționate.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că motivele de apel formulate de reclamantă privesc

doar greșita repunere pe rol a cauzei făcută prin rezoluția președintelui

secției la data de 9 octombrie 2003, ori, după această dată, la cele trei

termene de judecată acordate, reclamanta apelantă avea posibilitatea de a

reitera cererea de suspendare, sentința atacată fiind legală și temeinică, în

raport de dispozițiile Legii nr. 146/1997, care stau la baza soluției

pronunțate.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia,

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se ține

seama de dispozițiile legale și a se menține suspendarea, urmând ca ea să

solicite repunerea pe rol prin cerere, când își va putea îndeplini obligația

prevăzută de lege.

În motivarea recursului, reclamanta

arată astfel, în esență, că suspendarea judecății s-a făcut conform art. 155

1

C. proc. civ., pentru că nu a avut posibilități să achite taxa de timbru

stabilită de instanță, dar cauza a fost repusă pe rol greșit prin rezoluția

președintelui secției, deoarece judecata putea fi reluată numai la cererea

părții, și nu din oficiu, și cu îndeplinirea obligației care a dus la

suspendarea judecății.

De asemenea, arată că nu a avut posibilitatea

să atace cu recurs încheierea de repunere pe rol, conform legii, întrucât

această încheiere nu a existat, repunerea pe rol fiind făcută prin rezoluția

președintelui.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie

2003, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei determinat de

neîndeplinirea obligației de timbrare a acțiunii de către reclamantă, motivată

de greutățile financiare întâmpinate.

La data de 9 octombrie 2003, cauza a

fost repusă pe rol greșit prin rezoluția președintelui secției, deoarece,

într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 155

1

alin. (2) C.

proc. civ., judecata cauzei nu putea fi reluată decât la cererea părții

interesate, respectiv a reclamantei, care își îndeplinește obligația ce a

condus la suspendare și formulează o cerere în acest sens.

Ori, neprocedând în modul arătat,

după repunerea pe rol, cauza a fost soluționată prin anularea acțiunii ca

netimbrate, în contextul în care actele dosarului rezultă că reclamanta a

reiterat cererea de suspendare și chiar a cerut din nou suspendarea în baza art.

155

1

C. proc. civ., arătând că toate bunurile societății sunt

sechestrate pentru recuperarea unor creanțe bugetare și, prin urmare, nu s-au

schimbat împrejurările care au condus la suspendare, ci, dimpotrivă, s-au

înrăutățit.

În consecință, având în vedere

considerentele mai sus arătate, recursul reclamantei va fi admis, vor fi casate

deciziile pronunțate și se va trimite cauza Tribunalului Prahova, pentru menținerea

suspendării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Blejoi, împotriva deciziei nr. 204 din 9 martie 2004 a

Curții de Apel Ploiești. Casează decizia nr. 204 din 9 martie 2004 a Curții de

Apel Ploiești și sentința nr. 99 din 23 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova și

trimite cauza la Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 iunie 2005.