ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5336/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții S.A., D.M. și C.G.T. au chemat în judecată pe pârâtul C.A.I. și au solicitat obligarea acestuia la a deschide drumul de acces la proprietatea din punctul „Măgurele” drum vechi lăsat moștenire. Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 594 din 17 februarie 2004 a admis acțiunea, a stabilit calea de acces traseul A-B conform raportului de expertiză V.M., în suprafață de 270 mp rezultată din lungimea de 90 m și lățimea de 3 m. Instanța a reținut că reclamantul C.G.T. deține o fâneață și o „târlă” în punctul „Măgurele” și că între părți există neînțelegeri cu privire la drumul de acces. Acest drum trece prin proprietatea pârâtului, identificat de expert pe traseul A-B ca fiind cel mai scurt.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 1327 din 21 octombrie 2004 a admis recursul declarat de pârâtul C.A.I. A schimbat în tot sentința atacată; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.T. și pentru lipsa calității procesuale active acțiunea formulată de reclamanții S.A. și D.M. Instanța a reținut că reclamantul D.M. nu a prezentat vreun act, titlu de proprietate, care să-i legitimeze calitatea procesuală pentru a solicita stabilirea unui drept de trecere pe proprietatea pârâtului. În ce privește pe reclamanta S.A., aceasta a dobândit nuda proprietate prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager, încheiat cu reclamantul C.G.T. la data de 14 mai 2004, deci după introducerea acțiunii (6 iunie 2003). Reclamantul C.T., singurul titular al dreptului dedus judecății, nu a dovedit imposibilitatea absolută în care s-ar afla în sensul că efectiv nu au nici o cale de acces la drumul comunal.

Simpla dorință de a trece numai prin livada pârâtului la proprietatea sa din punctul „Măgurele” nu justifică aplicarea art. 616 C. civ., reclamantul neinvocând lipsa căii de acces la drumul comunal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, fără a invoca însă vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Se susține, în esență, că reclamantul C.G.T. deține proprietatea din anul 1964 ca fiind moștenire de la părinți și că „drumul” solicitat exista; reclamanta S.A. deține act de cumpărare de la C.G.T.; reclamanta are un teren de 1200 mp în punctul „Măgurele”. Recursul se privește ca nefondat. Conform prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Instanța de apel a aplicat corect prevederile legale în ceea ce privește calitatea procesuală activă pentru reclamanții S.A. și D.M. și în materia servituții, pentru reclamantul C.G.T., raportat la starea de fapt stabilită pe baza probelor administrate. Primii doi reclamanți nu au dovedit că la data introducerii acțiunii dețineau în proprietate un teren fără acces la calea publică. În ce îl privește pe al treilea reclamant, acesta nu a pretins și nici nu a dovedit că la terenul său din punctul Măgurele nu poate ajunge de la calea publică decât prin livada pârâtului. Existența și a unei alte posibilități fiind recunoscută și în raportul de expertiză. Astfel, instanța de apel a apreciat corect că în speță nu se impune aplicarea art. 616 C. civ., nefiind întrunite condițiile textului de lege citat, în sensul că „proprietarul unui loc înfundat (reclamantul) nu are nici o ieșire la calea publică.

Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarate de reclamanții C.G.T., S.A., D.M., împotriva deciziei civile nr. 1327 din 21 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.