ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5040/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 27 martie

1996, reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtele SC I. SRL Oradea și P.I.B.M.,

solicită instanței să dispună anularea hotărârii adunării generale din 8

ianuarie 1996 a asociaților societății pârâte și suspendarea executării

hotărârii atacate până la rămânerea definitivă a acțiunii principale, cu

cheltuieli de judecată, arătând că a fost numit ca administrator prin actele

constitutive ale societății, iar prin hotărârea atacată pârâta P.I.B.M.,

devenită asociat majoritar prin majorarea capitalului social, a decis revocarea

administratorului și numirea altor administratori, adunarea generală fiind

convocată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, iar hotărârea adoptată

nefiind dispusă în termen de 15 zile la R.C., pentru operarea mențiunii conform

art. 89 din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinare și cererea

reconvențională pârâta P.I.B.M. solicită respingerea acțiunii în anularea

hotărârii adunării generale din 8 ianuarie 1996 și constatarea nulității

ordonanței din 2 aprilie 1996, pentru încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc.

civ. și art. 105 alin. (2) C. proc. civ., obligarea pârâtului reconvențional pe

cale de ordonanță președințială la ridicarea lacătelor și sistemelor de

închidere aplicate la 17 aprilie 1996 pe ușile de acces în sediul societății

pârâte, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de

întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 103/ P din

23 mai 1996, Tribunalul Bihor admite acțiunea principală formulată de reclamant

și respinge acțiunea reconvențională, dispune anularea hotărârii adunării

generale extraordinare din 8 ianuarie 1996 a SC I. SRL, cu 201.050 lei

cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând în principal în acest sens

că nu s-au respectat dispozițiile art. 143 alin. ultim din Legea nr. 31/1990,

privind convocarea adunării generale, că hotărârea în cauză a fost contrară

actelor constitutive și nefiind dovedită publicarea ei în M. Of., acțiunea în

anularea ei este considerată acțiune în termen, că reclamantul a fost numit ca

administrator prin contractul de societate cu puteri nelimitate și pe durata

societății, și aceasta nelimitată, precum și că asociații nu au încheiat în

formă autentică actul necalificator al actelor constitutive spre a fi

menționate la R.C. ca rezultat al hotărârilor adoptate în adunarea generală.

Prin decizia civilă nr. 217/C/1996-A

din 30 octombrie 1996, Curtea de Apel Oradea respinge ca nefondat apelul civil

introdus de pârâta reclamantă reconvențională împotriva sentinței de mai sus

reținând că în hotărârea instanței de fond apelată este temeinică și legală, că

în mod corect instanța a admis acțiunea principală a reclamantului ca

întemeiată și a respins acțiunea reconvențională, ca nefondată.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel au declarat recurs pârâta reclamantă reconvențională apelantă

și pârâta SC I. SRL.

Prin cererea de recurs pârâta reclamantă

reconvențională P.I.B.M., solicită, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304

– pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și, în

principal, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului și admiterea

cererii reconvenționale formulată de ea, în sensul constatării nulității

absolute a Ordonanței din 2 aprilie 1996, pronunțată de Tribunalul Bihor,

privind suspendarea executării hotărârii din 8 ianuarie 1996 a adunării generale

a SC I. SRL, iar în subsidiar să se dispună trimiterea cauzei spre o nouă

judecată.

În susținerea recursului său,

recurenta reclamantă reconvențională critică decizia recurată ca fiind dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 47 și art. 143, art. 84, art. 90 alin.

(2), art. 93 alin. (6), art. 108, art. 142 lit. c) din Legea nr. 31/1990, art. 85

C. proc. civ., arătând în esență, că instanța a ignorat dispozițiile art. 90 alin.

(2) când a apreciat că hotărârea adunării generale în cauză putea fi atacată în

15 zile de la publicare în M. Of., precum și când nu a avut în vedere că

reclamantul a fost prezent la adunarea generală care a adoptat hotărârea a

cărei anulare a cerut-o și care cuprinde în realitate mai multe hotărâri, între

care și una care s-a adoptat și cu votul reclamantului intimat; mai arată

recurenta pârâtă reconvențională că în mod eronat au reținut instanțele de fond

și de apel că hotărârea adunării generale în litigiu ar fi operat modificări

ale actelor constitutive care presupuneau anumite condiții de formă ce nu au

fost respectate.

Cât privește respingerea cererii

reconvenționale, recurenta critică ordonanța din 2 aprilie 1996, privind

suspendarea executării hotărârii din 8 ianuarie 1996, ca fiind dată fără

citarea sa, respectiv cu încălcarea art. 85 C. proc. civ., astfel că nu și-a

putut exercita dreptul de apărare, nu a cunoscut cererea reclamantei și nu a

putut astfel să atace respectiva ordonanță, instanța de apel respingând critica

formulată de pârâta reconvențională în cererea de apel fără a examina și fără a

motiva această respingere.

Prin cererea sa de recurs pârâta SC I.

SRL solicită, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

admiterea acesteia, casarea deciziei recurate și în principal, respingerea

acțiunii reclamantului și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă

judecată, susținând, cu argumente identice cu cele prezentate de recurenta P.I.B.M.,

că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 47 și art. 143, art. 84, art.

90 alin. (2), art. 93 alin. (6), art. 104, art. 142 lit. c) din Legea nr. 31/1990.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

reclamantul intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta

reconvențională, ca nefondat.

Examinând actele dosarului, Curtea

constată că recursul declarat de recurenta pârâta reconvențională P.I.B.M. este

fondat.

În esență se reține că deși

societatea pârâtă este o societate cu răspundere limitată, potrivit art. 144

din Legea nr. 31/1990, în numerotarea vigoare la promovarea acțiunii,

dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni în ce privește dreptul de

a ataca hotărârile adunării generale se aplică și acesteia, iar potrivit art. 90

alin. (2) din aceeași lege, hotărârile adunării generale contrare contractului

de societate, statutului sau legii pot fi atacate în justiție în termen de 15

zile de la data publicării în M. Of., de oricare dintre acționarii care nu au

luat parte la adunarea generală sau votat contra și au cerut să se insereze

aceasta în procesul verbal al ședinței și potrivit art. 89 alin. (4) “pentru a

fi opozabile terților, hotărârile adunării vor fi depuse în termen de 15 zile

la registrul comerțului, pentru a fi menționate în extras în registru și

publicate în M. Of.”.

Din coroborarea dispozițiilor

evocate rezultă că asociatul care a fost prezent la adunarea generală a

societății cu răspundere limitată și nu a votat contra sau votând corect nu a

cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței, poate ataca

hotărârea adunării generale în 15 zile de la adoptarea acesteia, cu atât mai

mult cu cât hotărârile adunărilor generale care nu au a fi opozabile terților

nu se publică obligatoriu în M. Of., în absența unei prevederi exprese contrare

în lege.

În speță se reține că reclamantul

intimat a participat la adunarea generală a asociaților din 8 ianuarie 1996,

care a adoptat hotărârea a cărei anulare o cere abia la 27 martie 1996, cu mult

peste termenul de 15 zile și nu a probat că ar fi cerut ca asociat în societate

interesat publicarea hotărârii în M. Of., astfel că acțiunea ar fi trebuit

respinsă ca tardivă, hotărârea instanței de fond, confirmată și menținută de

instanța de apel, fiind dată deci cu greșita aplicare a legii.

Nu se pot reține însă criticile

formulate de pârâtă reconvențională cu privire la pronunțarea ordonanței din 2

aprilie 1996 de suspendare a executării hotărârii A.G.A. din 8 ianuarie 1996,

cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., constatându-se că în mod

întemeiat instanța de apel a stabilit că aceasta a fost dată de instanța de

fond cu corecta aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 91 din Legea nr.

31/1990 și nu a fost atacată de recurentă în termenul prevăzut de alin. (3) din

același articol, astfel că respingerea acțiunii reconvenționale a fost

întemeiată.

Astfel fiind, recursul pârâtei P.I.B.M.

urmează a fi admis, și pe cale de consecință decizia recurată urmează a fi

modificată în sensul că va fi admis apelul aceleiași pârâte împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, care va fi schimbată în parte în sensul că

acțiunea reclamantului va fi respinsă.

Cât privește recursul formulat de

pârâta SC I. SRL, acesta urmează a fi respins reținându-se că recurenta nu a

declarat apel împotriva sentinței instanței de fond și nici nu a achiesat la

apelul celorlalte pârâte, astfel că nu este în drept să declare recurs

împotriva deciziei instanței de apel, recursul neputând fi exercitat omisso

medio, criticile împotriva sentinței de fond neputând fi avansate pentru prima

dată direct în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta P.I.B.M.,

împotriva deciziei nr. 217/ C din 30 octombrie 1996 a Curții de Apel Oradea, pe

care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței

civile nr. 103 din 23 mai 1996 a Tribunalului Bihor. Schimbă în parte sentința

în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.G. și menține restul

dispozițiilor pe cererea reconvențională.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I. SRL Oradea, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 octombrie 2005.