ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5462/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Notificarea nr. 33 din 2 august 2001 (fila 2 – fond) are ca obiect un imobil compus dintr-o suprafață de incintă (curte) de 2,8 ha pe care se află următoarele construcții ridicate de bunicii reclamanților: 1. clădire administrativă, restituită prin sentința nr. 465/1997; 2. clădirea nr. 2, o magazie, un pătul , un grajd; 3. clădiri demolate, o locuință de serviciu (clădirea nr. 3 de 35 mp), al doilea pătul (65 mp), remiza de mijloc (55 mp zid) și remiza din grădină (25 mp lemn). Se solicită restituirea în natură a terenului și a construcțiilor de la poziția 2, iar pentru cele demolate „despăgubiri în compensare, „întrucât preluarea de stat s-a făcut fără titlu valabil.

Prin decizia nr. 686 din 1 octombrie 2001 unitatea deținătoare SC A. SA s-a pronunțat astfel: 1. respinge cererea de restituire în natură a terenului, întrucât are certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar, pe de altă parte, terenul este ipotecat de BIR, bancă aflată în faliment: 2. Se restituie în natură pătul, magazie și grajd, iar 3. pentru construcțiile demolate, locuința de serviciu, pătul, remiza de mijloc, remiza din grădină, se respinge cererea de despăgubiri întrucât nu sunt date privind valoarea lor, data demolării și au avut un grad de uzură ridicat, iar durata normală de funcționare a expirat. La data de 9 octombrie 2001 reclamanții, ca persoane îndreptățite și necontestate, au înregistrat contestația, în baza Legii 10/2001, solicitând despăgubiri prin compensare, optând pentru „o parte din construcțiile și modificările constructive realizate pe proprietatea noastră”.

Prin sentința civilă nr. 48 din 10 februarie 2003 a fost admisă în parte contestația și s-a restituit în natură o magazie de cereale, un pătul și un grajd și au fost stabilite despăgubiri în echivalent prin titluri de valoare nominală pentru celelalte bunuri, 2,5 ha teren, clădirea nr. 3, remizele (2), clădirea 2 (abator). Curtea de apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 516 din 23 decembrie 2003 a schimbat, în parte, sentința, a restituit în natură 2,3 ha teren și celelalte construcții edificate de pârâtă în compensare pentru diferența de 5000 mp teren aferent blocului de locuințe și pentru construcțiile demolate: - C 11 – bloc de garsoniere, C 29 abator, C 326 mp, C 333 mp, C 39 – magazie, C 42, C 45, C 25, C 35, C 28, C 37 conform schiței de plan a expertului.

Totodată s-a instituit un drept de servitute de trecere al intimatei pe terenul de 2,3 ha, pe aleea de acces și pe o alta alee de acces în suprafață de 430 mp, respingând cererea de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și constatând că A.D.S. nu are calitate procesuală pasivă. Curtea a reținut, în esență, că: - preluarea bunurilor de către stat s-a făcut fără titlu valabil, astfel că, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ele se restituie în natură; - pentru bunurile demolate și terenul de 5000 mp aferent blocului de locuințe de serviciu conform art. 9 alin. (2) din lege, cu acordul reclamanților a restituit în natură celelalte clădiri identificate în raportul de expertiză, incluzând și cele două căi de acces către bunurile rămase la pârâtă, pentru care, conform art. 616 C. civ., i-a recunoscut servitutea de trecere, direct în recurs.

Contra deciziei a declarat recurs pârâta SC A. SA, fără a indica temeiul din art. 304 C. proc. civ., dar a formulat un singur motiv, susținând că „pentru suprafața de 5000 mp teren aferent blocurilor de locuințe deține certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar imobilele pretins demolate nu le-a preluat și, deci, nu le-a deținut; în sfârșit, celelalte sunt ipotecate și pârâta BIR, prin SC M.S. (R.V.A.) SA, ca lichidator judiciar, a declarat recurs, fără a indica temeiul din art. 304 C. proc.

civ., susținând că: - din expertiză nu rezultă care au fost construcțiile preluate de Statul Român de la autorul reclamanților; - dacă au existat nu s-a determinat stadiul fizic; - pentru efectuarea compensării, instanța de apel nu a avut nici o evaluare a terenului restituit și nici a construcțiilor edificate de SC A. SA pe terenul restituit apelanților pentru a se verifica dacă este corectă compensarea, iar - instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la situația bunurilor ipotecate de pârâtă în favoarea recurentei BIR. 2. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Pârâta SC A. SA nu a contestat calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor și a dispus restituirea în natură a celor trei construcții, iar pentru terenul de 2,5 ha și construcțiile demolate a respins cererea acestora.

Prima instanță a confirmat restituirea în natură a celor trei construcții și în baza art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 a acordat măsuri reparatorii în echivalent prin titluri de valoare nominală sau acțiuni pentru 2,5 ha teren pe care se află amplasate construcțiile individualizate, în parte transformate, reparate, adaptate obiectului de activitate și unele ipotecate de BIR, iar terenul face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Bunurile în litigiu au intrat în patrimoniul SC A. SA în condițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar asupra construcțiilor demolate nu s-a probat această transmitere sub toate aspectele (existența lor în 1990, starea fizică, grad de uzură ș.a.).

Pe această bază și, după metodologia prevăzută de H.G. nr. 834/1991, pârâta a dobândit dreptul de proprietate pentru 2,8 ha prin certificatul de atestare seria Mof nr. 0692 din 29 martie 1994 eliberat de Ministerul Agriculturii. Clădirea principală preluată, cu destinația de sediu de exploatare agricolă și locuință, a fost retrocedată reclamanților prin sentința nr. 465/1997 și pusă în posesie la 9 iunie 2000 pentru 11 camere. Preluarea bunurilor s-a făcut prin aplicarea Decretului 83/1949 în completarea legii reformei agrare din 1945, iar în procedura Legii 18 / 1991 reclamanții au avut 10 ha teren echivalent arabil, din care o parte curtea de 2,8 ha, primind doar acțiuni (10 ha) la SC A. SA, pentru ca în final, prin decizia nr. 41/1995 să respingă acțiunea întrucât, după primirea celor 10 ha acțiuni prin decizia nr. 477/1992, reclamanții au primit sume de bani, ca dividende, fiind de acord cu acestea.

O nouă acțiune în revendicare pentru curte și anexele agricole este introdusă de reclamanți contra pârâtei 1, fiind suspendată judecata la 12 decembrie 2001, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001. Reclamanții au atacat, cu acțiune în anulare parțială, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru terenul de 2,5 ha curte dar, prin sentința civilă nr. 458 din 24 aprilie 2002, acțiunea a fost respinsă (fila 163 – fond) irevocabil, soluție adoptată, în mod corect, și în cauza de față. Așadar, în speță, nu poate opera dispoziția din art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 cu privire la terenul revendicat de reclamanți, titlul pârâtei 1 fiind validat irevocabil judecătorește.

Pe de altă parte, reclamanților li s-a recunoscut, la cererea lor, în procedura Legii 18/1991, prin decizia nr. 477/1992, dreptul la acțiuni pentru 10 ha teren agricol (incluzând și teren în compensarea celui de 2,5 ha curte din litigiu), pentru care au primit ulterior, în calitatea lor de acționari, de la pârâta 1 SC A. SA, dividende. Așadar s-a realizat o anumită reparațiune pentru terenul–curte, la cererea reclamanților pe calea Legii nr. 18/1991, în modalitatea solicitată de aceștia, astfel că soluția adoptată de prima instanță și neatacată de SC A. SA, este corectă, privind despăgubirea în echivalent, titluri de valoare sau acțiuni. Relativ la construcțiile demolate sau adaptate, transformate, dar probate ca preluate de stat în 1949, de asemenea, prima instanță a dat o evaluare corectă și completă a circumstanțelor cauzei.

Pe de o parte, relativ la cele pretins demolate nu s-a probat dacă s-au aflat în patrimoniul pârâtei 1 și nici nu au fost identificate cu stadiul fizic și valoric la data demolării; pe de altă parte, celelalte au fost transformate și adaptate obiectului de activitate al pârâtei, astfel că, de asemenea, soluția adoptată, pe temeiul din art. 9 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 privind acordarea de titluri de valoare sau acțiuni este legală. În sfârșit, soluția instanței de apel de a acorda în „compensare construcții, active ale pârâtei, și în plus de a institui servituți de trecere, în apelul reclamanților și fără a exista cererea (sau acordul pârâtei), este străină dispozițiilor legale citate și contrară dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. privind limitele instanței de apel. Drept consecință, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va modifica decizia recurată și va respinge apelul reclamanților, păstrând sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtele SC M.S. (R.V.A.) SA, lichidator al B.I.R., sucursala Târgoviște, și SC A. SA, prin lichidator SC E. SRL împotriva deciziei nr. 516 din 23 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelurile declarate de R.M., ș.a., precum și de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 48 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.