ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7657/2007

Asupra recursului de față:

Din analiza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 218 F din 8 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, au fost admise excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S., precum și acțiunea precizată formulată

de reclamanții A.Ș.F.M., Ș.V., Ș.A.E. și Ș.C. și a fost obligată pârâta SC M.F.

SA să le restituie reclamanților, în natură, terenul în suprafață de 762 mp,

situat în București, astfel cum a fost individualizat prin raportul de

expertiză tehnică efectuat de expertul M.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul a

aparținut autorului reclamanților, M.Ș.P., așa cum rezultă din contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22566/1928, la Tribunalul Ilfov, secția

notariat, teren delimitat prin împrejmuire de restul incintei pârâtei SC M.F.

SA, suprafața acestuia fiind de 762 mp, conform raportului de expertiză tehnică

efectuat în cauză.

Apelul declarat de pârâta SC M.F. SA împotriva sentinței tribunalului a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 475 din 5 noiembrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta SC M.F. SA

București, susținând în esență că, instanțele au depășit atribuțiile puterii

judecătorești, acțiunea fiind inadmisibilă, întrucât procedura administrativă

prealabilă, instituită prin Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată prin

emiterea unei decizii motivate, că titlul reclamanților a fost desființat prin

efectul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 402/1983, că nu a fost

solicitată constatarea nulității actului de expropriere, că în cauză erau

aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora

persoanele îndreptățite au dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent,

pentru care trebuiau să se adreseze A.P.A.P.S., că a dobândit dreptul de

proprietate conform certificatului de atestare a acestui drept și că, întrucât

titlul reclamanților a fost desființat nu se putea proceda la compararea

titlurilor.

La data de 14 august 2004 a decedat reclamanta A.Ș.F.M., conform

certificatului de moștenitor aflat la fila 22 din dosarul instanței de recurs,

iar unica sa succesoare, G.D. a fost introdusă ca parte în proces.

Tot în faza de recurs, reclamanții au invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, excepție ce

a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 567 din 7 iunie 2007,

pronunțată de Curtea Constituțională.

Recurenta a invocat în faza de recurs și prevederile art. 29 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, urmare a modificării acestei legi, prin Legea nr.

247/2005.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Chiar dacă acțiunea ar fi fost inadmisibilă, nu se poate susține că

instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece, soluționând

o acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, nu au intrat în sfera de

activitate a altei puteri în stat.

Acțiunea formulată de reclamanți nu este nici inadmisibilă, cum eronat

susține recurenta, deoarece aceștia i-au adresat o notificare, respectând

prevederile Legii nr. 10/2001 și nu au nici o culpă pentru faptul că, pârâta,

în calitate de unitate deținătoare a terenului ce formează obiectul litigiului

nu a emis o decizie motivată prin care să soluționeze notificarea, ci le-a

răspuns reclamanților, prin adresa nr. 7100/171 din 24 iulie 2001 (fila 21

dosar fond), îndrumându-i, ca potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

să trimită o notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

către A.P.A.P.S.

Acțiunea a fost înregistrată la tribunal, la data de 30 august 2001,

dată la care, pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 402/1982, compus din

teren și construcții, ce a aparținut autorului reclamanților, erau aplicabile

prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în cazul

în care construcțiile expropriate au fost integral demolate, persoana

îndreptățită poate obține restituirea, în natură a părții de teren rămasă

liberă.

Or, din raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de fond de

către expertul M.A., rezultă că terenul în suprafață de 762 mp este delimitat

prin împrejmuire de restul incintei pârâtei, iar pe acest teren se află o

construcție demontabilă, respectiv o magazie metalică fără fundație.

În atare situație, în mod corect au stabilit instanțele că terenul ce

formează obiectul litigiului este liber și poate fi restituit în natură.

Întrucât la data judecării cauzei în apel, 5 noiembrie 2003, nu exista

Legea nr. 247/2005, nu i se poate imputa instanței faptul că nu a făcut

aplicațiunea art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv a art. 27 astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Raportat la considerentele expuse, apare ca fiind lipsită de relevanță

critica referitoare la compararea titlurilor.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC M.F. SA București împotriva deciziei nr. 475 din 5

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2007.