ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5621/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.P.A.P.S. București

(actuală A.V.A.S. București) în contradictoriu cu pârâtul P.C. a solicitat

instanței ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata

sumei de 17.883.220.000 lei cu titlu de daune și 700 dolari S.U.A.,

reprezentând cheltuieli ocazionate cu plata expertizei și suplimentului la

expertiza contabilă efectuată de cabinetul expert contabil I.N. Reclamanta a

solicitat introducerea în cauză și a SC S. SA, pentru opozabilitatea hotărârii.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni,

prin care pârâtul C.P. a achiziționat pachetul de acțiuni, reprezentând 72,77 %

din capitalul social al SC S. SA, dar că la data de 7 august 2001, pe cale

convențională contractul a fost rezoluționat, părțile au fost puse în situația

anterioară în acest sens între părți încheindu-se o convenție, ocazie cu care

reclamanta se obliga să restituie pârâtului suma de 4.808.270.000 lei, care

însă poate fi diminuată cu suma ce reprezenta eventualul prejudiciu adus

patrimoniului societății stabilită prin expertiză.

Prin expertiza contabilă efectuată

extrajudiciar expertul I.N. a stabilit că acționarul majoritar C.P. a

prejudiciat societatea cu 17.883.200.000 lei, astfel că potrivit clauzelor convenției,

reclamanta a inițiat procedura concilierii directe și a promovat acțiunea în

fața instanței.

Prin cererea reconvențională,

pârâtul P.C. a solicitat instanței constatarea nulității absolute a convenției

din 7 august 2001, prin care s-a convenit rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni, pentru viciu de consimțământ, respectiv eroare și

dol.

Curtea de Apel Suceava, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 160 din 13 noiembrie 2002 a admis

acțiunea comercială a reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de

17.883.220 mii lei, reprezentând prejudiciul adus la SC S. SA, pe perioada

derulării contractului de vânzare de acțiuni din 14 aprilie 2000, precum și

suma de 700 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora calculată în moneda

națională la data efectuării plății reprezentând cheltuieli ocazionate cu

efectuarea expertizei și suplimentului de expertiză I.N.

Prin aceeași sentință a anulat ca

insuficient timbrată cererea reconvențională a pârâtului P.C. pentru

constatarea nulității absolute a convenției din 7 august 2001 intervenită între

părți.

Instanța de fond a reținut în

considerentele sentinței că potrivit art. 6 din convenția încheiată de părți

stabilirea prejudiciului s-a făcut prin expertiză contabilă, expertiză pe care

pârâtul nu a contestat-o și nu a înțeles să solicite nici o altă probă în

contestarea prejudiciului, invocând doar pe cale reconvențională că

determinarea prejudiciului s-a făcut printr-un raport de expertiză ce nu i-a

fost comunicat, fără a invoca elemente de substanță. În aceste condiții,

instanța de fond a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

În ceea ce privește cererea

reconvențională formulată de pârât, instanța de fond a reținut că deși a pus în

vedere pârâtei să timbreze cererea la valoarea pretențiilor sale, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Normele Metodologice

stabilite prin O.G. nr. 32/1995 și a Legii nr. 146/1997 a anulat cererea

reconvențională ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței de fond a

declarat recurs pârâtul reconvențional P.C., care a invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (3), (5) și (9) C. proc. civ. și a

solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate

și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.

Pe cale de excepție, recurentul a

invocat lipsa calității procesuale active a A.P.A.P.S. și necompetența

materială a secției de contencios administrativ a Curții de Apel în

soluționarea litigiului.

Ulterior, prin notele de ședință

depuse la dosarul cauzei și prin precizările aduse motivelor de recurs, prin

apărătorul său, pârâtul a invocat nelegala citare a sa pe parcursul

desfășurării procesului, dovezile de citare fiind semnate de secretara SC B.T.,

persoana care nu avea îndrituirea să o facă și care nu avea nici o legătură cu

pârâtul, fiind astfel încălcate normele imperative cu privire la modalitatea de

citare, norme ce atrag nulitatea hotărârii pronunțate în cauză.

Curtea, având în vedere excepțiile

de ordine publică invocate de recurent va proceda la analiza cu prioritate a

acestora având în vedere că admiterea lor poate conduce la casarea sentinței,

situație în care analiza altor motive legate de fondul cauzei ar fi de prisos.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei A.V.A.S. București, recurentul

susține că la data introducerii acțiunii reclamanta A.V.A.S. București nu avea

calitatea și interesul să promoveze o astfel de acțiune în condițiile în care

pachetul majoritar de acțiuni era vândut deja către recurent și fiind

calificată ca o acțiune societară, reclamanta nu avea mandatul special necesar

pentru a exercita o acțiune în răspundere, mandat ce trebuia dat de către adunarea

generală în condițiile de qvorum stabilit de art. 112 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, fiind încălcate dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, reclamanta

nu îndeplinea condițiile obligatorii prevăzute în legea specială pentru a sta

în justiție.

Excepția este nefondată pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit cererii de chemare în

judecată și potrivit principiului disponibilității, A.V.A.S. București a

stabilit cadrul procesual și obiectul acțiunii, acțiune în pretenții izvorând

din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între părți, reclamanta

fiind cea care a calificat de la bun început acest obiect, instanța neavând

căderea de a schimba obiectul acțiunii.

Pe de altă parte, temeiul de drept

al acțiunii l-a constituit prevederile art. 998-999 C. civ., situație ce

exclude o acțiune societară în angajarea răspunderii.

Astfel că în mod cert, acțiunea

astfel promovată are caracterul unei acțiuni comerciale îndreptate împotriva

cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în urma căruia

recurentul a devenit acționar majoritar. Tot o certitudine este și faptul că

prin acțiunea de față s-a invocat repararea prejudiciului creat de cumpărător

SC S. SA, astfel cum rezultă din convenția privind rezoluțiunea convențională a

contractului din 7 august 2001.

Caracterul unei acțiuni determină în

primul rând competența materială a instanței cu tot ceea ce decurge din aceasta

și în mai mică măsură determină existența sau inexistența legitimării

procesuale. Ori, în speță scopul urmărit de reclamantă prin deducerea

litigiului în fața instanței determină capacitatea procesuală a acesteia,

situație care nu se confundă cu capacitatea de a justifica un interes legitim.

Pe de altă parte, intimata A.P.A.P.S.

este parte în convenția de transmitere a acțiunilor, așadar există în mod cert

un raport juridic stabilit între părți, raport supus analizei instanței prin

acțiunea astfel promovată.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei A.V.A.S. București, excepție invocată de către recurent.

Cu privire la motivul de ordine

publică invocat de recurent încadrat în dispozițiile art. 304 alin. (5) C.

proc. civ., instanța apreciază că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit încheierii de ședință de la

23 octombrie 2002, termen la care au lipsit părțile, s-a dispus citarea

acestora pentru data de 13 noiembrie 2002. În ceea ce privește procedura de

citare cu pârâtul P.C., se constată că aceasta a fost viciată, fiind încălcate

dispozițiile art. 92 alin. (3), raportat la art. 100 alin. (7) C. proc. civ.,

în sensul că dovada de citare a fost semnată de o persoană fizică în calitate

de secretară a SC B.T., persoana ce nu are legătură cu partea citată.

Ori, conform dispozițiilor legale

sus citate, citația va fi înmânată personal celui citat, ori în lipsa acestuia,

unei persoane din familie sau oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul

sau care, în mod obișnuit primește corespondența, situație ce se va menționa în

procesul verbal întocmit de agentul procedural.

Încălcarea normelor privind

procedura de citare conduce la nulitatea hotărârii pronunțată în cauză, o atare

situație fiind de natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții,

citarea părților constituind o formalitate esențială care asigură exercitarea dreptului

la apărare.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art.

105 alin. (2) C. proc. civ., ce consacră o prezumție de vătămare în privința

nulităților exprese, actele îndeplinite cu încălcarea formelor legale sunt

considerate nule.

În condițiile în care motivul de

ordine publică invocat de recurent s-a dovedit a fi fondat, Înalta Curte va da

eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință, va admite

recursul și va casa sentința recurată.

Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005,

dispoziție imperativă și de imediată aplicare, Înalta Curte va trimite cauza

spre rejudecare, în primă instanță la Tribunalul Suceava, prilej cu care se vor

putea pune în discuție și celelalte critici aduse soluției pronunțate, în acest

cadru procesual fiind de prisos analiza acestora, în raport de soluția

pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității

procesuale active a A.P.A.P.S. (A.V.A.S.) București.

Admite recursul declarat de pârâtul P.C.,

împotriva sentinței nr. 160 din 13 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul

Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.