ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5284/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Guvernul României - C.N.C.D., solicitând să se constate ilegalitatea hotărârii nr. 350 din 7 noiembrie 2003, să se dispună obligarea pârâtului să aplice corect prevederile H.G. nr. 1194/2003 și H.G. nr. 1514/2003, în raport cu prevederile O.G. nr. 137/2000, în cazul S. Vrancea, să se constate discriminarea făcută prin excluderea sa din sindicat și să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că excluderea sa din sindicat a fost abuzivă și că alături de faptul că nu a beneficiat de nici o facilitate materială sau profesională ca membru de sindicat, în mod evident față de el s-a manifestat o atitudine discriminatorie.

Prin sentința civilă nr. 30 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea, reținând ca nedovedite, susținerile reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, C.M. care a susținut, în esență, că în mod greșit nu s-au apreciat faptele prezentate ca fiind de discriminare în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, art. 1 lit. e) pct. 1 și art. 6 lit. f). Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, excluderea din sindicat s-a făcut la cererea președintelui S., pe baza unui statut din 2002, expirat. Recursul nu este fondat. Recurentul a sesizat C.N.C.D., susținând că excluderea sa din Sindicatul S., faptul că nu a beneficiat de bilete de odihnă, de ajutor de înmormântare la decesul socrului său, precum și faptul de a fi fost pus să lucreze singur în tura de noapte, în timp ce alți colegi ai săi lucrau mai mulți pe o tură, constituie fapte discriminatorii sancționate prin O.G.

nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Prin hotărârea nr. 350 din 7 noiembrie 2003, Colegiul Director al C.N.C.D., în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 1194/2001, privind organizarea și funcționarea C.N.C.D., a respins sesizarea, apreciind că faptele prezentate nu reprezintă acte de discriminare în sensul prevederilor O.G. nr. 137/2000. Astfel, pe baza verificărilor efectuate s-a constatat că excluderea din sindicat s-a stabilit în condițiile și cu respectarea procedurii stabilite prin Statutul Sindicatului S., că reclamantul nu a beneficiat de bilete de odihnă, întrucât nu le-a solicitat, că nu i s-a acordat ajutorul de înmormântare pentru decesul socrului său, acesta nefiind rudă de gradul I și în fine, că programarea în ture de noapte s-a făcut numai cu acordul reclamantului.

Reținând această situație și având în vedere că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 54/2003, legea sindicatelor, modul de dobândire sau de pierdere a calității de membru de sindicat este lăsat la latitudinea organizației sindicale și se stabilește prin statut, dar mai ales faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste la momentul potrivit hotărârea de excludere, precum și împrejurarea că nici una din faptele prezentate de acesta nu constituie acte de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000, legal și temeinic Curtea de Apel Galați a respins acțiunea. Astfel fiind și cum prin motivele de casare, recurentul nu a făcut decât să reitereze motivele acțiunii, fără a putea produce probe în sensul dovedirii faptelor discriminatorii, urmează ca în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul său să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinței civile nr. 30 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.