ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5284/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

ianuarie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată Guvernul României -

C.N.C.D., solicitând să se constate ilegalitatea hotărârii nr. 350 din 7

noiembrie 2003, să se dispună obligarea pârâtului să aplice corect prevederile

H.G. nr. 1194/2003 și H.G. nr. 1514/2003, în raport cu prevederile O.G. nr.

137/2000, în cazul S. Vrancea, să se constate discriminarea făcută prin

excluderea sa din sindicat și să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că excluderea sa din sindicat a fost abuzivă și că alături de faptul că

nu a beneficiat de nici o facilitate materială sau profesională ca membru de

sindicat, în mod evident față de el s-a manifestat o atitudine discriminatorie.

Prin sentința civilă nr. 30 din 9

februarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea, reținând ca

nedovedite, susținerile reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, C.M. care a susținut, în esență, că în mod greșit nu s-au

apreciat faptele prezentate ca fiind de discriminare în sensul dispozițiilor

O.G. nr. 137/2000, art. 1 lit. e) pct. 1 și art. 6 lit. f). Aceasta, cu atât

mai mult, cu cât, excluderea din sindicat s-a făcut la cererea președintelui

S., pe baza unui statut din 2002, expirat.

Recursul nu este fondat.

Recurentul a sesizat C.N.C.D.,

susținând că excluderea sa din Sindicatul S., faptul că nu a beneficiat de

bilete de odihnă, de ajutor de înmormântare la decesul socrului său, precum și

faptul de a fi fost pus să lucreze singur în tura de noapte, în timp ce alți

colegi ai săi lucrau mai mulți pe o tură, constituie fapte discriminatorii

sancționate prin O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare.

Prin hotărârea nr. 350 din 7 noiembrie

2003, Colegiul Director al C.N.C.D., în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (2)

din H.G. nr. 1194/2001, privind organizarea și funcționarea C.N.C.D., a respins

sesizarea, apreciind că faptele prezentate nu reprezintă acte de discriminare

în sensul prevederilor O.G. nr. 137/2000.

Astfel, pe baza verificărilor

efectuate s-a constatat că excluderea din sindicat s-a stabilit în condițiile

și cu respectarea procedurii stabilite prin Statutul Sindicatului S., că

reclamantul nu a beneficiat de bilete de odihnă, întrucât nu le-a solicitat, că

nu i s-a acordat ajutorul de înmormântare pentru decesul socrului său, acesta

nefiind rudă de gradul I și în fine, că programarea în ture de noapte s-a făcut

numai cu acordul reclamantului.

Reținând această situație și având

în vedere că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 54/2003, legea

sindicatelor, modul de dobândire sau de pierdere a calității de membru de

sindicat este lăsat la latitudinea organizației sindicale și se stabilește prin

statut, dar mai ales faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste la momentul

potrivit hotărârea de excludere, precum și împrejurarea că nici una din faptele

prezentate de acesta nu constituie acte de discriminare, în sensul O.G. nr.

137/2000, legal și temeinic Curtea de Apel Galați a respins acțiunea.

Astfel fiind și cum prin motivele de

casare, recurentul nu a făcut decât să reitereze motivele acțiunii, fără a

putea produce probe în sensul dovedirii faptelor discriminatorii, urmează ca în

raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul său să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.M.

împotriva sentinței civile nr. 30 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.