ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 120 din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal , admițând excepția de necompetență, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat în favoarea Tribunalului Vrancea, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiunea prin care reclamantul O.T., în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R., solicita anularea hotărârii nr. 2 din 29 martie 2005 a Consiliului de disciplină al pârâtei și a hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administrație al aceleiași pârâte . Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) C. muncii, care trimit la competența materială de drept comun, prevăzută de art. 2 pct. 1 C. proc.

civ., acțiunea reclamantului neputând fi încadrată în nici una din situațiile limitativ prevăzute de Legea nr. 188/1999, pentru care acest act normativ special atribuie competența instanțelor de contencios administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, R.N.P. R., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare ,Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ. S-a învederat, prin motivele de recurs, că aparține Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ, și nu Tribunalului Vrancea, competența de soluționare a pricinii, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și cele ale art. 58 alin. (1) din O.U.G.

nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, precum și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Recursul este fondat. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul O.T., fost director tehnic la Direcția Silvică Focșani, are ca obiect anularea Hotărârii nr. 2 din 29 martie 2006 a Consiliului de Disciplină al R.N.P.R., prin care s-a propus aplicarea față de reclamant a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă și a Hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administrație al R.N.P. R., prin care s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva primei hotărâri. Potrivit art. 49 alin. (2) din O.U.G.

nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în cazul abaterilor disciplinare pentru care se propun sancțiunile menționate la art. 48 alin. (2) lit. d), e), f) și g) din lege (între care și desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă), consiliul de disciplină analizează faptele săvârșite în vederea adoptării hotărârii de aplicare a uneia dintre sancțiunile respective. În temeiul art. 52 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, faptele supuse analizei consiliilor de disciplină se vor dezbate și se vor finaliza numai în baza unei cercetări prealabile, din care trebuie să rezulte fără echivoc dacă cel cercetat este vinovat sau nu, asigurându-i acestuia posibilitatea de a lua cunoștință de cele imputate, astfel încât să își poată susține în cunoștință de cauză punctul de vedere în ședința de dezbatere a cazului său.

Hotărârile consiliilor de disciplină se iau, conform dispozițiilor art. 52 alin. (2) din același act normativ, cu majoritate de voturi și pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancțiunii, fie la demnitarul care coordonează activitatea în domeniul gospodăririi pădurilor, fie conducerii R.N.P., în funcție de locul de muncă al persoanei sancționate. Dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanțelor de contencios administrativ este garantat. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, partea nemulțumită de hotărârea consiliului de disciplină poate face plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință.

Norma de competență cuprinsă în art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, are un caracter special, derogatoriu, atât în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cât și în raport cu dispozițiile Codului muncii. În aceste condiții, reținând că instanța de fond a pronunțat sentința de declinare a competenței, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 284 alin. (1) C. muncii și a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și fără a da eficiență normei prevăzute de art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc.

civ., admiterea recursului declarat de R.N.P. R., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.N.P. R. împotriva sentinței civile nr. 120 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2006.