ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

120 din 14 noiembrie 2005,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal

, admițând excepția de

necompetență, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat în

favoarea Tribunalului Vrancea, competența de soluționare a cauzei, având ca

obiect acțiunea prin care reclamantul O.T., în contradictoriu cu pârâta

R.N.P. R., solicita anularea

hotărârii nr. 2 din 29 martie 2005 a Consiliului de disciplină al pârâtei și a

hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administrație al aceleiași

pârâte

.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 248 alin. (1) C. muncii, care trimit la competența materială de drept comun,

prevăzută de art. 2 pct. 1 C. proc. civ., acțiunea reclamantului neputând fi

încadrată în nici una din situațiile limitativ prevăzute de Legea nr. 188/1999,

pentru care acest act normativ special atribuie competența instanțelor de

contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termenul legal, R.N.P. R., prin care s-a solicitat admiterea

căii de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre competentă

soluționare ,Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ.

S-a învederat, prin motivele

de recurs, că aparține Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ, și nu Tribunalului Vrancea, competența de soluționare a

pricinii, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr.

53/2003 - Codul muncii și cele ale art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, precum

și ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Recursul este fondat.

Cererea de chemare în

judecată formulată de reclamantul O.T., fost director tehnic la Direcția

Silvică Focșani, are ca obiect anularea Hotărârii nr. 2 din 29 martie 2006 a

Consiliului de Disciplină al R.N.P.R., prin care s-a propus aplicarea față de

reclamant a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă și a

Hotărârii nr. 5 din 23 mai 2005 a Consiliului de Administrație al R.N.P. R.,

prin care s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant

împotriva primei hotărâri.

Potrivit art. 49 alin. (2) din

O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, în cazul abaterilor

disciplinare pentru care se propun sancțiunile menționate la art. 48 alin. (2)

lit. d), e), f) și g) din lege (între care și desfacerea disciplinară a

contractului individual de muncă), consiliul de disciplină analizează faptele

săvârșite în vederea adoptării hotărârii de aplicare a uneia dintre sancțiunile

respective.

În temeiul art. 52 alin. (1)

din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, faptele supuse

analizei consiliilor de disciplină se vor dezbate și se vor finaliza numai în

baza unei cercetări prealabile, din care trebuie să rezulte fără echivoc dacă

cel cercetat este vinovat sau nu, asigurându-i acestuia posibilitatea de a lua

cunoștință de cele imputate, astfel încât să își poată susține în cunoștință de

cauză punctul de vedere în ședința de dezbatere a cazului său.

Hotărârile consiliilor de

disciplină se iau, conform dispozițiilor art. 52 alin. (2) din același act

normativ, cu majoritate de voturi și pot fi contestate, în termen de 30 de zile

de la comunicarea sancțiunii, fie la demnitarul care coordonează activitatea în

domeniul gospodăririi pădurilor, fie conducerii R.N.P., în funcție de locul de

muncă al persoanei sancționate. Dreptul persoanei sancționate de a se adresa

instanțelor de contencios administrativ este garantat.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, partea nemulțumită de hotărârea consiliului de disciplină

poate face plângere la instanțele de contencios administrativ, în condițiile

legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință.

Norma de competență cuprinsă

în art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului

silvic, are un caracter special, derogatoriu, atât în raport cu dispozițiile

Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cât și în raport cu

dispozițiile Codului muncii.

În aceste condiții, reținând

că instanța de fond a pronunțat sentința de declinare a competenței, cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 284 alin. (1) C. muncii și a prevederilor

art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și fără a da eficiență normei prevăzute de

art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic,

urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (5)

C. proc. civ., admiterea recursului declarat de R.N.P. R., casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.N.P. R. împotriva

sentinței civile nr. 120 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2006.