ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 499/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3708 din 05 septembrie 2005, la Tribunalul Brăila, reclamantul C.V.G., a chemat în judecată M. A.N. pentru a se constata nulitatea absolută a măsurii desfacerii contractului individual de muncă al petentului, în temeiul dispozițiilor art. 267 alin. (1) și dispozițiilor art. 268 alin. (2) C. muncii; să se dispună reintegrarea reclamantului în structurile M.A.N. și să fie obligat M.A.N., să-i plătească salariile și toate celelalte drepturi salariale conexe de la data desfacerii contractului de muncă și până la zi. Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 25 din 12 ianuarie 2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) pct. l C. proc.

civ. Curtea de Apel Galați, prin sentința civilă nr. 91 din 19 iunie 2006, și-a declinat la rându-i competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila și constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență a trimis cauza spre soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 1679/44 din 12 octombrie 2006, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. După pronunțarea regulatorului de competență, Curtea de Apel Galați prin sentința civilă nr. 28 din 12 martie 2007, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 5 pct. 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele de comandament militar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentința civilă nr. 4622 din 29 noiembrie 2007, a admis recursul declarat de C.V.G., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât actul atacat este un act administrativ tipic ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ. Prin sentința nr. 72/ F din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați a fost respinsă acțiunea reclamantului C.V.G. în contradictoriu cu Ministerul Apărării, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a măsurii desfacerii contractului individual de muncă, reintegrarea reclamantului în cadrul instituției pârâte și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă la zi.

Pentru a pronunța hotărârea arătată instanța de fond a reținut că reclamantul, după finalizarea studiilor militare, a fost repartizat pentru desfășurarea activității la U.M. Constanța, conform contractului încheiat între reclamant și instituția militară de învățământ. În vara anului 2004 reclamantul a depus raport pentru prelungirea contractului de muncă până la limita de vârstă în grad, respectiv anul 2008. Instanța a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu 31 mai 2005, întrucât unitatea militară unde era încadrat reclamantul a fost reorganizată și redislocată în luna mai 2005 din garnizoana Constanța în garnizoana Basarabi. La emiterea ordinului de trecere în rezervă s-a avut în vedere faptul că în anii anteriori (respectiv 2002, 2003, 2004) reclamantul a obținut calificative slabe în aprecierile de serviciu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și a solicitat admiterea recursului și în rejudecare admiterea acțiunii, respectiv, să se constate nulitatea absolută a ordinului de trecere în rezervă, să se dispună reintegrarea reclamantului în cadrul structurii M.A.N., să fie obligat M.A.N. la plata salariilor și a tuturor celorlalte drepturi salariale conexe și la plata cheltuielilor de judecată. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond arătând că excepțiile invocate de pârâtă trebuiau respinse pentru că nefiindu-i comunicat ordinul de trecere în rezervă nu a putut să-l conteste pe cale administrativă, astfel că nici excepția inadmisibilității sau a excepției prescrierii dreptului material la acțiune nu trebuiau admise.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul a arătat că legalitatea și temeinicia ordinului de trecere în rezervă trebuie analizate de instanța de judecată, care să verifice dacă din conținutul ordinului rezultă împrejurările de fapt sau de drept pe care s-a întemeiat măsura, iar simpla indicare a unui temei legal – așa cum s-a procedat în ordinul de trecere în rezervă contestat, nu face dovada susținerilor pârâtului. În motivele de recurs se fac referiri și la natura juridică a raporturilor de muncă dintre un cadru militar activ și Ministerul Apărării Naționale și că natura cauzei este de dreptul muncii.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Mai întâi, trebuie remarcat faptul că, în motivele de recurs, nu este criticată soluția pronunțată de instanța de fond ci se încearcă să se dovedească netemeinicia susținerilor pârâtului - intimat, nefiind indicat nici un motiv de nelegalitate a sentinței atacate. Este adevărat că în fața instanței de fond au fost invocate de M.A.N. mai multe excepții a căror respingere nu a fost motivată de instanța de fond care a respins cererea reclamantului ca nefondată, dar recurentul nu are nici un interes să invoce, în propria cale de atac, excepțiile pe care nu le-a motivat instanța de fond.

Cu privire la fondul cauzei, o primă critică ar viza natura raporturilor dintre cadrele militare și M.A.N. și instanța competentă să soluționeze litigiile legate de aceste raporturi, dar această critică va fi respinsă pentru că problema instanței competente a fost rezolvată prin Decizia nr. 4622 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a stabilit că actul atacat, de trecere în rezervă, este un act administrativ tipic ce poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ. Nici susținerile recurentului cu privire la nemotivarea ordinului de trecere în rezervă nu pot fi reținute.

Ordinul de trecere în rezervă s-a emis în baza art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995- Statutul cadrelor militare, text potrivit căruia trecerea în rezervă se dispune când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale M.A.N. De asemenea, la emiterea ordinului s-a avut în vedere faptul că funcția pe care a îndeplinit-o reclamantul s-a redus, iar conform art. 4 teza I din Ordinul M.A.N. din 18 octombrie 2001 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G.

nr. 7/1998, cadrele militare ale căror funcții se reduc și care nu îndeplinesc criteriile prevăzute de lit. t) din anexa nr. 1 vor fi propuse pentru a fi trecute în rezervă de către comandanții structurilor militare respective, iar unu dintre criterii era acela ca în ultimii 3 ani de activitate să fi obținut calificativul de cel puțin „bine”. Însă, reclamantul nu a îndeplinit acest criteriu pentru că în ultimii 3 ani nu a îndeplinit cel puțin calificativul „bine”, ci „corespunzător” și „mediocru”. Vor fi respinse și susținerile potrivit cărora actul nu i-a fost comunicat, pentru că nu s-ar fi putut efectua trecerea sa în rezervă dacă recurentul-reclamant nu ar fi luat la cunoștință de ordinul său de trecere în rezervă.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V.G. împotriva sentinței nr. 72/F din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.