ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul B.I., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., art. 99 și urm. C. pen. În baza dispozițiilor art. 86 1 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. În baza dispozițiilor art. 110 C. pen., s-a stabilit termen de încercare 2 ani. A fost obligat inculpatul ca pe perioada termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., respectiv: a) să se prezinte la datele fixate de comun acord, la S.R.S.S.

de pe lângă Tribunalul Iași, instituție desemnată cu supravegherea acestuia; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 3 și 110 1 alin. (3) C. pen. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea formulată de inculpatul F.G.F. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.G.F., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare și 5 milioane lei amendă penală aplicată inculpatului F.G.F. prin sentința penală nr. 62 din 13 februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor și anume: - 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3122 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași; - 5.000.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5.000.000 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și 7 ani închisoare aplicată prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. S-a menționat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3122 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași și în baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru inculpatul F.G.F. 7 ani și 10 luni închisoare. S-a interzis inculpatului exercitare drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. Au fost anulate formele de executare emise pe numele inculpatului F.G.F. în baza sentinței penale nr. 62 din 13 februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri. Tot prin aceeași sentință, inculpatul T.I.D. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 31222 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., art. 109, art. 79 și art. 80 C. pen., și a fost cumulată această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta. Total pedeapsă de executat pentru inculpatul T.I.D. 4 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat recuperat integral prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate P.S.I. În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.I., F.G.F. și T.I.D. să plătească, fiecare, câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații B.I., F.G.F. și T.I.D. s-au cunoscut la începutul lunii martie 2003. Pe fondul unor probleme familiale, în ziua de 14 martie 2003, inculpatul B.I. a părăsit domiciliul fără ca părinții săi să cunoască despre acest lucru. În aceeași perioadă inculpatul F.G.F. locuia în gazdă la familia R.D., unde în mod sporadic mai venea și inculpatul T.I.D., iar în baza relațiilor dintre ceștia, inculpatul B.I.

a obținut acordul de la inculpatul F.G.F. să doarmă și el acolo. În dimineața zilei de 17 martie 2003 cei trei inculpați au apelat la serviciile învinuitului T.C.D., taximetrist, să-i transporte în cartierul studențesc Tudor Vladimirescu, cu intenția declarată de a se plimba. Din cartierul Tudor Vladimirescu au plecat în cartierul Alexandru cel Bun, unde pe șos. Națională, inculpatul F.G.F. și inculpatul T.I.D. i-au indicat inculpatului B.I. pe partea vătămată P.S.I., care avea în mână o geantă (o poșetă). Cei doi inculpați i-au spus inculpatului B.I. să sustragă geanta după care vor veni din urmă să-l ia cu taxi-ul pentru a dispărea din zonă. Imediat după ce a coborât din autoturismul taxi, inculpatul B.I.

s-a apropiat de partea vătămată de la o distanță de circa 20 metri. În acest timp, inculpatul F.G.F. și T.I.D. i-au cerut numitului T.C.D. să-l urmărească îndeaproape pe inculpatul B.I. Ajungând în dreptul părții vătămate, inculpatul B.I. i-a smuls poșeta din mână și a început să alerge paralel cu el rulând și autoturismul taxi în care se aflau inculpații F.G.F. și T.I.D. După parcurgerea unei distanțe de circa 100 metri, după ce inculpatul B.I. a intrat printre blocuri, ieșind din raza vizuală a părții vătămate, s-a urcat în autoturismul taxi pe locul din dreapta șoferului. Inculpatul F.G.F. și inculpatul T.I.D. se aflau pe bancheta din spate, iar la scurt timp după ce inculpatul s-a urcat în taxi, de sub haină a scos poșeta sustrasă de la partea vătămată, aceasta fiind înmânată celor doi inculpați aflați pe bancheta din spate.

Acest lucru a fost sesizat de către T.C.D., care i-a avertizat pe ceilalți inculpați în legătură cu posibilele consecințe ale faptei lor. Cu toate acestea taximetristul T.C.D. a acceptat să-i transporte în continuare pe cei trei inculpați cu toții plecând spre centrul municipiului Iași, în vederea valorificării bunurilor găsite în poșetă, respectiv un telefon mobil, un aparat foto, un card bancar, acte de legitimare. După ce în poșetă au fost găsite respectivele bunuri, aceasta a fost aruncată pe malul râului Bahlui de către inculpații F.G.F. și T.I.D., în interiorul acesteia rămânând buletinul de identitate, cardul bancar emis de B.R.D. și două dischete pentru calculator. Nereușind să vândă bunurile (telefonul mobil și aparatul foto) inculpatul F.G.F.

l-a apelat pe telefonul mobil pe martorul Șt.D., căruia i-a oferit spre vânzare telefonul respectiv. În prezența inculpaților F.G.F., T.I.D. și B.I., martorul Șt.D. a cumpărat telefonul pentru suma de 1.359.000 lei sumă din care inculpatul T.I.D. i-a achitat taximetristului T.C.D., pentru cursa efectuată, suma de 700.000 lei. Restul sumei a fost cheltuită de ceilalți trei inculpați pe alimente. Aparatul foto a rămas la inculpatul F.G.F., care și-a exprimat dorința de a-l păstra pentru sine, însă pe timpul cercetărilor acesta a fost recuperat de către inculpatul T.I.D. de la familia R.D. și pus la dispoziția organelor de poliție. Din coroborarea mijloacelor de probă a rezultat cu certitudine că inculpatul F.G.F.

a cunoscut activitatea infracțională ce urma a fi desfășurată de inculpatul B.I. instigându-l pentru a săvârși fapta, oferindu-i apoi ajutorul necesar în scopul deposedării părții vătămate de geantă, prin prezența sa la locul faptei cu taxiul, pentru a-i asigura scăparea. În drept, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în forma prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului F.G.F. săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie și nu infracțiunea de tâlhărie, așa cum a solicitat inculpatul prin apărător, cererea sa de schimbare a încadrării juridice fiind respinsă.

Fapta inculpatului minor B.I., care aflându-se în loc public și fiind ajutat de alte persoane a sustras poșeta de pe umărul părții vătămate P.S.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. Fapta inculpatului minor T.I.D. care împreună cu inculpatul F.G.F. a oferit ajutor inculpatului minor B.I., pentru a putea sustrage poșeta de pe umărul părții vătămate și apoi pentru a putea părăsi locul faptei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Vinovăția celor trei inculpați a fost dovedită și s-a dispus tragerea lor la răspundere penală. La individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.I., acesta era minor la data săvârșirii faptei în prezent fiind major, astfel că posibilitatea aplicării unei măsuri educative față de acest inculpat este exclusă. Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o poziție sinceră pe întreg parcursul procesului penal și s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată.

Astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., dispunând condamnarea inculpatului B.I., la o pedeapsă cu închisoare orientată sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită, în limitele permise de art. 76 lit. d) C. pen. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, dar și concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de S.R.S.S. Iași, din care a rezultat că reeducarea inculpatului se poate face prin supravegherea acestuia într-un mediu instituționalizat, unde va putea fi inclus într-un program de educație juridică și susținut în vederea continuării studiilor și obținerii unei meserii, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei va pute fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 și 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, fiind desemnat ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului S.R.S.S. Iași și a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen., atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 3 și 110 1 alin. (3) C. pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul F.G.F. acesta nu a recunoscut fapta săvârșită și mai mult este recidivist, fiind condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 3122 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași și pentru infracțiunea de lovire prin sentința penală nr. 62 din 13 februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt.

Infracțiunea pentru care a fost cercetat în prezenta cauză este săvârșită în termenul de încercare stabilit pentru inculpat prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași și în concurs cu infracțiunea de lovire pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 62/2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt. Pentru aceste considerente, inculpatul F.G.F. a fost condamnat. la o pedeapsă cu închisoarea. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în stare de recidivă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Cuantumul pedepsei a fost orientat la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea sa procesuală, nepermițând reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen. Pentru rezolvarea situației infracționale a inculpatului s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare și 5 milioane lei amendă penală aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 62/2003 a Judecătoriei Balș, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 5 milioane lei amendă penală, în pedeapsa cea mai grea 7 ani închisoare.

A fost menținută revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. În total, inculpatul va avea de executat 7 ani și 10 luni închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. Au fost anulate formele de executare emise pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr. 62/2003 a Judecătoriei Balș (mandat nr. 115) și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri. Inculpatul T.I.D. a fost minor la data săvârșirii faptei, a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, având și antecedente penale, respectiv o condamnare pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași.

Inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum a fost orientat la limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., și cu reținerea dispozițiilor art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat în total 4 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. În baza dispozițiilor art. 346 și art. 14 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a constatat recuperat integral prin restituire prejudiciul în sumă de 3.000.000 lei cauzat prin săvârșirea infracțiunii părții vătămate P.S.I. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpații T.I.D. și F.G.F., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate. Motivându-și apelul inculpatul minor T.I.D. a arătat că față de poziția sinceră avută în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, de contribuția concretă pe care a avut-o la săvârșirea faptei și de regretul manifestat, pedeapsa aplicată este mult prea severă, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În motivarea apelului său, inculpatul F.G.F. a susținut că nu a cunoscut ce intenționa să facă minorul B.I. în momentul în care a coborât din taxi, aspect confirmat și de către șoferul de taxi, precizând că în sarcina sa poate fi reținută cel mult o tăinuire, sens în care a solicitat a fi schimbată încadrarea juridică, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 53/ MF din 30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 3541/2005, au fost admise apelurile declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D.

împotriva sentinței penale nr. 279 din 12 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, sentință pe care a desființat-o în parte în latură penală și rejudecând cauza s-a dedus din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului F.G.F., perioada executată, cuprinsă între 6 iunie 2003 - 8 decembrie 2003. și pentru inculpatul minor T.I.D., s-a dedus din perioada rezultantă de 4 ani închisoare, reținerea din data de 18 martie 2003. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul minor T.I.D., în cuantum de 40 RON a fost avansat din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță este corectă, iar pedepsele aplicate sunt legale și temeinice. Așa cum a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în baza cercetării judecătorești, în ziua de 17 martie 2003, în jurul orelor 8,40, în timp ce partea vătămată P.S.I. se deplasa pe strada Șoseaua Națională din municipiul Iași, în momentul în care a ajuns lângă Grădiniță a fost agresată de inculpatul minor B.I. care i-a smuls din mână geanta în care avea următoarele bunuri: un telefon mobil, un aparat foto, buletinul de identitate, cardul B.R.D., carnetul de student, permis bibliotecă, legitimație călătorie, bunuri în valoare totală de 3.000.000 lei.

Minorul a alergat cu geanta părții vătămate, printre blocuri, pentru a nu fi prins cu bunul asupra sa. Din aceleași probe administrate a mai rezultat că în dimineața zilei de 17 martie 2003 inculpatul minor B.I., după o înțelegere prealabilă cu inculpații F.G.F. și T.I.D. s-au urcat în taximetrul condus de martorul T.C.D. și au circulat pe ruta Tudor Vladimirescu, Podul Roș, Alexandru cel Bun, Șoseaua Națională. Potrivit declarațiilor inculpaților B.I. și T.I.D., scopul deplasării era acela de a face rost de bani, sustrăgând poșetele părților vătămate. În acest scop, minorul B.I. ocupa locul din față de lângă șofer, trebuia să coboare când vedea pe stradă o persoană de sex feminin singură, să-i smulgă geanta și apoi să revină în taxiul care-l aștepta pentru a dispărea de la locul faptei.

Din aceleași declarații a mai rezultat că cel care a elaborat modul de acțiune a fost inculpatul major F.G.F. Atât inculpații B.I., cât și T.I.D., precum și șoferul de taxi T.C.D. au declarat că în momentul în care taxiul s-a apropiat de partea vătămată, care circula pe trotuar, inculpatul F.G.F. i-a spus minorului B.I. să coboare și să-i sustragă poșeta. Acesta s-a conformat, a coborât din taxi, s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls poșeta din mână, după care a alergat printre blocuri, a ascuns poșeta sub geaca cu care era îmbrăcat și a revenit în stradă unde era așteptat de taxiul în care se aflau coinculpații F.G.F. și T.I.D. Inculpatul minor, după ce a urcat în taxi a dat poșeta sustrasă de la partea vătămată coinculpaților care ocupau bancheta din spate.

Față de această situație de fapt, susținerea inculpatului F.G.F., potrivit căreia nu ar fi cunoscut intenția inculpatului minor B.I. este nefondată. Pe cale de consecință, încadrarea juridică dată faptei comise de cei trei inculpați a fost considerată corectă și menținută. Instanța de apel a apreciat că nu s-ar justifica schimbarea încadrării juridice a situației de fapt în infracțiunea de tăinuire, atâta timp cât inculpatul F.G.F. a fost cel care a angajat taximetristul să-i transporte, i-a arătat inculpatului minor partea vătămată care se deplasa singură pe stradă și l-a așteptat cu același mijloc de transport în funcționare pentru a-l deplasa rapid de la locul faptei pentru a nu fi descoperit și a putea păstra bunul luat prin violență.

Atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, fapta inculpatului F.G.F. întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea d tâlhărie. Pe cale de consecință, nu s-ar justifica nici cererea de schimbare a încadrării juridice a situației de fapt cu privire la inculpatul F.G.F. și nici cea de achitare. Pedepsele aplicate inculpaților apelanți au fost bine dozate la nivelul minim special, instanța, având în vedere modul de operare: pe timp de zi, în plină stradă, prin violență și folosind un autoturism spre a părăsi în grabă și în siguranță locul săvârșirii faptei, antecedentele penale ale celor doi inculpați și nu în ultimul rând poziția lor procesuală. Pe cale de consecință, nu s-ar justifica coborârea pedepselor aplicate sub minimul special.

Apelurile inculpaților au fost admise, însă sub un alt motiv care s-a luat în considerație din oficiu potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) teza finală. Deși prima instanță a rezolvat corect situația recidivei postcondamnatorii prevăzură de art. 37 lit. a) C. pen., și art. 83 C. pen., a omis să deducă din pedeapsa totală aplicată inculpatului F.G.F. de 7 ani și 10 luni închisoare, perioadă executată cuprinsă între 6 iunie 2003 - 8 decembrie 2003, iar pentru inculpatul minor T.I.D. a omis să deducă din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, reținerea de 24 ore din data de 18 martie 2003. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal recursuri inculpații F.G.F. și T.I.D., acesta din urmă fără a arăta în scris motivele.

În recursul declarat, apărătorul inculpatului F.G.F. a arătat că organele de urmărire penală și instanțele de fond și apel au comis grave erori în interpretarea și evaluarea stării de fapt reale, ceea ce a determinat o greșită încadrare juridică prin eludarea sau ignorarea adevărului judiciar, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 17 C. proc. pen. S-a reținut că, în ziua de 17 martie 2003, inculpatul B.I. a sustras de pe umărul părții vătămate P.S.I., geanta în care aceasta ținea diverse bunuri personale.

După sustragerea genții respective, inculpatul B.I. a fugit printre blocuri și s-a urcat în taxiul condus de martorul T.C.D., unde era așteptat de F.G.F. și T.I.D., ulterior valorificând împreună parte din bunurile sustrase. S-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen., deoarece violențele trebuie să fie exercitate direct împotriva victimei și au ca scop stoparea unei împotriviri, din partea acesteia, tocmai pentru realizarea acțiunii principale (furtul). În acest sens, probele administrate în cauză au reflectat clar faptul că inculpatul B.I. pentru a sustrage geanta părții vătămate nu a întrebuințat acțiuni agresive, de natură să înfrângă opunerea acesteia.

Din contră a acționat prin surprindere și fără a folosi forța, profitând de neatenția proprietarului bunului și lejeritatea cu care poșeta era purtată pe umăr. Edificatoare în acest sens sunt relatările părții vătămate P.S.I. și chiar termenii folosiți de ea și de martorul T.C.D. cu ocazia recunoașterii din grup care includ aspecte ce demonstrează că fapta s-a petrecut foarte repede și fără întrebuințarea de violențe „geanta care mi-a fost furată”, „a coborât și a sustras o geantă de la o tânără”. Deprinderile de natură infracțională ale recurentului inculpat F.G.F. au fost asimilate pe fondul comportamentului deviant, integrării într-un anturaj negativ, deficiență mintală, instabilitate sentimentală și emoțională, frustrare, fiind crescut de bunici, mama plecată în S.U.A., iar tatăl ocupat permanent cu afacerile familiei.

De asemenea. se critică hotărârile pronunțate pentru că în mod eronat s-a reținut că infracțiunea a fost comisă de trei persoane împreună. Astfel, se menționează că pentru existența acestei împrejurări agravante este necesar ca persoanele să fi comis infracțiunea împreună, adică să fi acționat efectiv și concomitent în momentul săvârșirii faptei, sporind gradul de pericol social al infracțiunii. Atât doctrina, cât și jurisprudența au statuat că nu este posibilă reținerea agravantei, în situația în care, chiar dacă ar existe o înțelegere prealabilă între inculpați, numai unul dintre ei a săvârșit infracțiunea de furt sau tâlhărie în calitate de autor, ceilalți nefiind prezenți la locul comiterii faptei și, deci neefectuând acțiuni comune și simultane pentru săvârșirea infracțiunii.

În speță, faptul că inculpatul F.G.F. s-ar fi ajutat pe inculpatul B.I. să fugă, după sustragerea de către acesta a genții părții vătămate, poate fi considerată, cel mult complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. În concluzie, se solicită admiterea recursului și cu ocazia rejudecării, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., reindividualizarea pedepsei, deoarece pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare echivalează cu moartea socială a inculpatului, urmând a se reține deficiența mintală, anturajul negativ, este tatăl unei fetițe născute dintr-o relație de concubinaj, automutilare pentru reprimarea pornirilor violente, frustrări, urmând as face și aplicarea art. 113 C. pen. Motivelor de recurs le-au fost anexate fotocopiile unor extrase din doctrină, jurisprudență și a unei adeverințe care atestă că inculpatul este încadrat în muncă. Apărătorul recurentului inculpat F.G.F. a susținut oral aceleași motive de recurs formulate în scris, așa cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii. Apărătorul recurentului inculpat T.I.D., în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 18 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și cu ocazia rejudecării, în principal, schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 – art. 209 C. pen., iar în subsidiar, potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei, cu aplicarea suspendării sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen., deoarece pedeapsa aplicată este foarte mare, prejudiciul a fost acoperit prin restituire. Examinând recursurile declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza pentru ambii inculpați prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17, 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurilor inculpaților, ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei printr-un riguros examen propriu a stabilit vinovăția inculpaților F.G.F. și T.I.D. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele inculpaților F.G.F., care cunoștea activitatea infracțională ce urma să fie desfășurată, deoarece, în ziua de 17 martie 2003 a existat o înțelegere prealabilă între cei trei inculpați de a se deplasa și a face rost de bani, sustrăgând poșetele părților vătămate, de a-l instiga pe inculpatul minor B.I.

să o deposedeze de poșetă pe partea vătămată P.S.I., acesta smulgându-i-o, iar apoi oferindu-i, atât el, cât și inculpatul minor T.I.D., ajutorul pentru a sustrage poșeta de pe umărul părții vătămate, precum și pentru părăsirea locului faptei întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului F.G.F. și respectiv art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în sarcina inculpatului minor T.I.D. În declarațiile sale partea vătămată P.S.I. a menționat că „… în momentul când mă deplasam pe strada Șos.

Națională, mai exact în apropiere de Grădiniță s-a apropiat de mine un tânăr necunoscut care mi-a smuls poșeta din mână după care a dispărut, alergând printre blocurile di apropiere. În momentul când mi-a smuls geanta prin apropiere nu se mai aflau alte persoane….” În declarațiile sale, inculpatul minor B.I. a arătat că „….Din cartierul T. Vladimirescu am plecat cu taxiul condus de T.C.D. în cartierul Alexandru cel Bun, unde în apropierea unei grădinițe, F.G.F. și T.I.D. mi-au arătat-o pe partea vătămată care avea o poșetă în mână. Am văzut partea vătămată, din mașină, la circa 20 metri în față. Aceasta nu a văzut când am coborât din mașină unde au rămas F.G.F. și T.I.D. Am început să merg pe trotuar către partea vătămată și când am ajuns în dreptul ei (când ne-am întâlnit) i-am smuls acesteia poșeta din mână, după care am fugit înainte cu intenția de mă deplasa la mașină.

Fac precizarea că în timp ce mă deplasam către partea vătămată și imediat după deposedarea acesteia de geantă, mașina a rulat paralel cu mine, pe stradă. După ce am alergat circa 100 metri (pentru a nu putea fi identificată mașina de către partea vătămată) m-am urcat în taxi și am plecat spre cartierul Podu Roșu către cartierul Bularga. Imediat ce m-am urcat în taxi am dat geanta celor doi prieteni ai mei care au început să verifice conținutul. Am văzut că aceștia au scos din interior un telefon mobil, un aparat de fotografiat, un card B.R.D. și alte acte. Nu am văzut nici o sumă de bani. Când cei doi (F.G.F. și T.I.D.) au spus taximetristului că au găsit un card bancar, acesta le-a spus să caute un cod format din patru numere pentru a scoate bani din contul de card….” „…Am mers timp de o oră prin cartierul T. Vladimirescu, Podu Roșu și Alexandru cel Bun.

Aici, în cartierul din urmă, F.G.F. mi-a arătat o fată cu o geantă pe umăr și mi-a cerut să cobor din taxi și să-i smulg acesteia poșeta. După ce am depășit-o pe fată …. i-am ieșit în față fetei și i-am smuls poșeta din mână, după care am fugit spre mașină…” În declarațiile sale, martorul T.C.D. a arătat că …. ne-am deplasat prin mai multe cartiere din municipiul Iași, iar când am ajuns în cartierul Alexandru cel Bun, am văzut deplasându-s pe stradă o femeie cu o geantă pe umăr. Atunci F.G.F. l-a întrebat pe B.I. dacă a văzut-o pe femeia respectivă. Acesta din urmă i-a răspuns afirmativ, iar F.G.F. l-a întrebat din nou dacă se duce. De asemenea, B.I. a răspuns afirmativ, iar F.G.F. mi-a zis să opresc mașina.

După ce a coborât B.I., F.G.F. mi-a cerut să întorc mașina și să merg încet înainte pentru a-l aștepta pe B.I. Am întors mașina și nu am văzut ce a făcut B.I. însă l-am văzut apoi pe acesta alergând și am mers după el și l-am luat în mașină. Acesta a scos de sub giacă o geantă de femeie pe care le-a dat-o în spate lui T.I.D. și F.G.F….” Din coroborarea declarațiilor părții vătămate P.S.I., declarațiile inculpatului minor B.I., ale martorului T.C.D., mai sus arătate, cu declarațiile inculpatului T.I.D. procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice, procesele-verbale de confruntare între inculpații B.I. și T.I.D., între inculpații B.I. și F.G.F., între B.I. și martorul T.C.D., precum și între martorul T.C.D.

și inculpatul F.G.F. a rezultat contribuția concretă a inculpaților F.G.F. și T.I.D. la comiterea infracțiunii de către minorul B.I., care a deposedat-o prin violență pe partea vătămată de poșetă, violență concretizată prin smulgerea acesteia. Înalta Curte apreciază că în cauză faptele săvârșite de cei doi inculpați F.G.F. și T.I.D. se circumscriu conținutului incriminator al complicității la tâlhărie, deoarece smulgerea unui obiect aflat pe corpul sau în mâna părții vătămate implică violență, respectiv o rupere brutală a contactului material pe care aceasta o avea cu obiectul, chiar dacă nu are loc o violență fizică, concretizată în lovirea sau vătămarea corporală a victimei, dar există o violență psihică, materializată prin atitudinea brutală a agresorului, ce exercită o presiune psihică prin amenințarea implicită pe care o exprimă gestul său, aducându-se atingere și obiectului material adiacent, respectiv corpul persoanei.

Așadar, nu se poate avea în vedere solicitarea apărării ambilor inculpați de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la furt calificat și înlăturarea agravantei comiterii faptei de trei persoane, deoarece materialul probator administrat a relevat contribuția celor trei inculpații la comiterea infracțiunii, existența unei înțelegeri prealabile de sustragere de bunuri pentru a face rost de bani, modul de operare fiind anterior stabilit, indicarea de către inculpatul F.G.F. a părții vătămate, căreia inculpatul minor B.I. i-a dat curs, deposedându-o pe aceasta de poșetă prin smulgerea ei, respectiv prin folosirea violenței, coinculpații F.G.F. și T.I.D. aflându-se în taxiul ce rula în apropierea victimei și acceptând modalitatea de operare adoptată de coinculpatul minor.

Înalta Curte consideră că între percepția materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată de aceasta există o deplină concordanță, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați, potrivit probelor administrate, astfel că nu este aplicabil nici cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, a fost făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 100 și art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise agravat tocmai de numărul de participanți, de existența unei înțelegeri cu privire la modul de operare, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o poziție relativ sinceră cu privire la comiterea infracțiunii, inculpatul F.G.F. este recidivist, inculpatul minor T.I.D. a mai fost condamnat anterior, ambii dovedind perseverență infracțională, inculpatul F.G.F. a avut discernământul păstrat la comiterea faptei, potrivit raportului de expertiză medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală, este încadrat în muncă.

Prin cuantumurile pedepselor aplicate orientate spre minim cu executare în regim de detenție, făcându-se și aplicarea dispozițiilor legale incidente prevăzute de regimul sancționator corespunzător reținerii stării de recidivă și respectiv art. 83 C. pen., Înalta Curte apreciază că numai acestea pot să-și atingă scopurile educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă. Astfel, în cauză, la stabilirea pedepselor și modalității de executare a acestora pentru recurenții inculpați au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepselor, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele. Înalta Curte, verificând decizia pronunțată, nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/ MF din 30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat T.I.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat F.G.F.

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/ MF din 30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. Obligă recurentul inculpat T.I.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei) din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat F.G.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2006.