ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279 din 12

aprilie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul B.I., la pedeapsa

de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., art.

99 și urm. C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei aplicate.

În baza dispozițiilor art. 110 C.

pen., s-a stabilit termen de încercare 2 ani.

A fost obligat inculpatul ca pe

perioada termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la datele fixate

de comun acord, la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Iași, instituție desemnată

cu supravegherea acestuia;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

3

și 110

1

alin. (3) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea formulată de inculpatul F.G.F. privind schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.G.F.,

la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) și art. 75 lit. c) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 10 luni închisoare și 5 milioane lei amendă penală aplicată inculpatului F.G.F.

prin sentința penală nr. 62 din 13 februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul

Olt, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor și

anume:

- 10 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 3122 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași;

- 5.000.000 lei amendă penală

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. d) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5.000.000 lei

amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și 7 ani închisoare aplicată

prin prezenta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

S-a menționat revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 3122 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași și în baza dispozițiilor art.

83 C. pen., s-a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare.

Total pedeapsă de executat pentru

inculpatul F.G.F. 7 ani și 10 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitare

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

Au fost anulate formele de executare

emise pe numele inculpatului F.G.F. în baza sentinței penale nr. 62 din 13

februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt și s-a dispus emiterea unui nou

mandat conform prezentei hotărâri.

Tot prin aceeași sentință,

inculpatul T.I.D. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 40 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat

la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală

nr. 31222 din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., art. 109, art. 79

și art. 80 C. pen., și a fost cumulată această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și

6 luni închisoare, aplicată prin prezenta.

Total pedeapsă de executat pentru

inculpatul T.I.D. 4 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

S-a constatat recuperat integral

prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate P.S.I.

În baza dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., au fost obligați inculpații B.I., F.G.F. și T.I.D. să plătească,

fiecare, câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații B.I., F.G.F. și T.I.D.

s-au cunoscut la începutul lunii martie 2003. Pe fondul unor probleme

familiale, în ziua de 14 martie 2003, inculpatul B.I. a părăsit domiciliul fără

ca părinții săi să cunoască despre acest lucru. În aceeași perioadă inculpatul F.G.F.

locuia în gazdă la familia R.D., unde în mod sporadic mai venea și inculpatul T.I.D.,

iar în baza relațiilor dintre ceștia, inculpatul B.I. a obținut acordul de la

inculpatul F.G.F. să doarmă și el acolo.

În dimineața zilei de 17 martie 2003

cei trei inculpați au apelat la serviciile învinuitului T.C.D., taximetrist,

să-i transporte în cartierul studențesc Tudor Vladimirescu, cu intenția

declarată de a se plimba.

Din cartierul Tudor Vladimirescu au

plecat în cartierul Alexandru cel Bun, unde pe șos. Națională, inculpatul F.G.F.

și inculpatul T.I.D. i-au indicat inculpatului B.I. pe partea vătămată P.S.I.,

care avea în mână o geantă (o poșetă). Cei doi inculpați i-au spus inculpatului

B.I. să sustragă geanta după care vor veni din urmă să-l ia cu taxi-ul pentru a

dispărea din zonă.

Imediat după ce a coborât din

autoturismul taxi, inculpatul B.I. s-a apropiat de partea vătămată de la o

distanță de circa 20 metri. În acest timp, inculpatul F.G.F. și T.I.D. i-au

cerut numitului T.C.D. să-l urmărească îndeaproape pe inculpatul B.I.

Ajungând în dreptul părții vătămate,

inculpatul B.I. i-a smuls poșeta din mână și a început să alerge paralel cu el

rulând și autoturismul taxi în care se aflau inculpații F.G.F. și T.I.D. După

parcurgerea unei distanțe de circa 100 metri, după ce inculpatul B.I. a intrat

printre blocuri, ieșind din raza vizuală a părții vătămate, s-a urcat în

autoturismul taxi pe locul din dreapta șoferului. Inculpatul F.G.F. și

inculpatul T.I.D. se aflau pe bancheta din spate, iar la scurt timp după ce

inculpatul s-a urcat în taxi, de sub haină a scos poșeta sustrasă de la partea

vătămată, aceasta fiind înmânată celor doi inculpați aflați pe bancheta din

spate. Acest lucru a fost sesizat de către T.C.D., care i-a avertizat pe

ceilalți inculpați în legătură cu posibilele consecințe ale faptei lor. Cu

toate acestea taximetristul T.C.D. a acceptat să-i transporte în continuare pe

cei trei inculpați cu toții plecând spre centrul municipiului Iași, în vederea

valorificării bunurilor găsite în poșetă, respectiv un telefon mobil, un aparat

foto, un card bancar, acte de legitimare.

După ce în poșetă au fost găsite

respectivele bunuri, aceasta a fost aruncată pe malul râului Bahlui de către

inculpații F.G.F. și T.I.D., în interiorul acesteia rămânând buletinul de

identitate, cardul bancar emis de B.R.D. și două dischete pentru calculator.

Nereușind să vândă bunurile (telefonul

mobil și aparatul foto) inculpatul F.G.F. l-a apelat pe telefonul mobil pe martorul

Șt.D., căruia i-a oferit spre vânzare telefonul respectiv. În prezența

inculpaților F.G.F., T.I.D. și B.I., martorul Șt.D. a cumpărat telefonul pentru

suma de 1.359.000 lei sumă din care inculpatul T.I.D. i-a achitat

taximetristului T.C.D., pentru cursa efectuată, suma de 700.000 lei. Restul

sumei a fost cheltuită de ceilalți trei inculpați pe alimente.

Aparatul foto a rămas la inculpatul

F.G.F., care și-a exprimat dorința de a-l păstra pentru sine, însă pe timpul

cercetărilor acesta a fost recuperat de către inculpatul T.I.D. de la familia R.D.

și pus la dispoziția organelor de poliție.

Din coroborarea mijloacelor de probă

a rezultat cu certitudine că inculpatul F.G.F. a cunoscut activitatea

infracțională ce urma a fi desfășurată de inculpatul B.I. instigându-l pentru a

săvârși fapta, oferindu-i apoi ajutorul necesar în scopul deposedării părții

vătămate de geantă, prin prezența sa la locul faptei cu taxiul, pentru a-i

asigura scăparea.

În drept, această faptă întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în forma

prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Tribunalul a reținut în sarcina

inculpatului F.G.F. săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie și nu

infracțiunea de tâlhărie, așa cum a solicitat inculpatul prin apărător, cererea

sa de schimbare a încadrării juridice fiind respinsă.

Fapta inculpatului minor B.I., care

aflându-se în loc public și fiind ajutat de alte persoane a sustras poșeta de

pe umărul părții vătămate P.S.I., întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului minor T.I.D. care

împreună cu inculpatul F.G.F. a oferit ajutor inculpatului minor B.I., pentru a

putea sustrage poșeta de pe umărul părții vătămate și apoi pentru a putea

părăsi locul faptei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen.

Vinovăția celor trei inculpați a

fost dovedită și s-a dispus tragerea lor la răspundere penală.

La individualizarea judiciară a

pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere, în

cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a

acestora, recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin săvârșirea

infracțiunii.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.I.,

acesta era minor la data săvârșirii faptei în prezent fiind major, astfel că

posibilitatea aplicării unei măsuri educative față de acest inculpat este

exclusă.

Inculpatul nu are antecedente

penale, a avut o poziție sinceră pe întreg parcursul procesului penal și s-a

prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată.

Astfel, instanța de fond a reținut

incidența în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., dispunând

condamnarea inculpatului B.I., la o pedeapsă cu închisoare orientată sub

minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită, în limitele

permise de art. 76 lit. d) C. pen.

Având în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului, dar și concluziile referatului de evaluare

psiho-socială întocmit de S.R.S.S. Iași, din care a rezultat că reeducarea

inculpatului se poate face prin supravegherea acestuia într-un mediu

instituționalizat, unde va putea fi inclus într-un program de educație juridică

și susținut în vederea continuării studiilor și obținerii unei meserii, tribunalul

a apreciat că scopul pedepsei va pute fi atins și fără executarea efectivă a

acesteia.

În consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 86

1

și 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, fiind desemnat ca

organ însărcinat cu supravegherea inculpatului S.R.S.S. Iași și a fost obligat

inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să respecte măsurile de

supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen., atrăgându-se atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

3

și 110

1

alin.

(3) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F.G.F.

acesta nu a recunoscut fapta săvârșită și mai mult este recidivist, fiind

condamnat pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 3122

din 30 mai 2002 a Judecătoriei Iași și pentru infracțiunea de lovire prin

sentința penală nr. 62 din 13 februarie 2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt.

Infracțiunea pentru care a fost

cercetat în prezenta cauză este săvârșită în termenul de încercare stabilit

pentru inculpat prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași și în

concurs cu infracțiunea de lovire pentru care a fost condamnat inculpatul prin

sentința penală nr. 62/2003 a Judecătoriei Balș, județul Olt.

Pentru aceste considerente,

inculpatul F.G.F. a fost condamnat. la o pedeapsă cu închisoarea. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în stare de recidivă,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75

lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Cuantumul pedepsei a fost orientat

la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită,

circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea sa procesuală,

nepermițând reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Pentru rezolvarea situației

infracționale a inculpatului s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 luni

închisoare și 5 milioane lei amendă penală aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 62/2003 a Judecătoriei Balș, în pedepsele componente care au fost

repuse în individualitatea lor.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare,

aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 5 milioane lei amendă penală, în

pedeapsa cea mai grea 7 ani închisoare.

A fost menținută revocarea

beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni

închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3122/2002 a

Judecătoriei Iași, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare.

În total, inculpatul va avea de

executat 7 ani și 10 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C.

pen.

Au fost anulate formele de executare

emise pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr. 62/2003 a

Judecătoriei Balș (mandat nr. 115) și s-a dispus emiterea unui nou mandat

conform prezentei hotărâri.

Inculpatul T.I.D. a fost minor la

data săvârșirii faptei, a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului

penal, având și antecedente penale, respectiv o condamnare pentru infracțiunea

de furt calificat, prin sentința penală nr. 3122/2002 a Judecătoriei Iași.

Inculpatul a fost condamnat, la o

pedeapsă cu închisoarea al cărui cuantum a fost orientat la limita minimului

special prevăzut de lege, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., și cu

reținerea dispozițiilor art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.

3122/2002 a Judecătoriei Iași, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată

prin prezenta, inculpatul având de executat în total 4 ani închisoare. S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 346 și art.

14 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a constatat recuperat

integral prin restituire prejudiciul în sumă de 3.000.000 lei cauzat prin

săvârșirea infracțiunii părții vătămate P.S.I.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel în termen inculpații T.I.D. și F.G.F., invocând nelegalitatea și

netemeinicia hotărârii pronunțate.

Motivându-și apelul inculpatul minor

T.I.D. a arătat că față de poziția sinceră avută în cursul urmăririi penale și

a cercetării judecătorești, de contribuția concretă pe care a avut-o la

săvârșirea faptei și de regretul manifestat, pedeapsa aplicată este mult prea

severă, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate și

reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În motivarea apelului său,

inculpatul F.G.F. a susținut că nu a cunoscut ce intenționa să facă minorul B.I.

în momentul în care a coborât din taxi, aspect confirmat și de către șoferul de

taxi, precizând că în sarcina sa poate fi reținută cel mult o tăinuire, sens în

care a solicitat a fi schimbată încadrarea juridică, cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 53/ MF din

30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 3541/2005, au fost admise apelurile declarate de

inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva sentinței penale nr. 279 din 12 aprilie 2005

a Tribunalului Iași, sentință pe care a desființat-o în parte în latură penală

și rejudecând cauza s-a dedus din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată

inculpatului F.G.F., perioada executată, cuprinsă între 6 iunie 2003 - 8

decembrie 2003. și pentru inculpatul minor T.I.D., s-a dedus din perioada

rezultantă de 4 ani închisoare, reținerea din data de 18 martie 2003.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru

inculpatul minor T.I.D., în cuantum de 40 RON a fost avansat din fondul special

al Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor de prima instanță este

corectă, iar pedepsele aplicate sunt legale și temeinice.

Așa cum a rezultat din probele

administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în baza cercetării

judecătorești, în ziua de 17 martie 2003, în jurul orelor 8,40, în timp ce

partea vătămată P.S.I. se deplasa pe strada Șoseaua Națională din municipiul

Iași, în momentul în care a ajuns lângă Grădiniță a fost agresată de inculpatul

minor B.I. care i-a smuls din mână geanta în care avea următoarele bunuri: un

telefon mobil, un aparat foto, buletinul de identitate, cardul B.R.D., carnetul

de student, permis bibliotecă, legitimație călătorie, bunuri în valoare totală

de 3.000.000 lei. Minorul a alergat cu geanta părții vătămate, printre blocuri,

pentru a nu fi prins cu bunul asupra sa.

Din aceleași probe administrate a

mai rezultat că în dimineața zilei de 17 martie 2003 inculpatul minor B.I.,

după o înțelegere prealabilă cu inculpații F.G.F. și T.I.D. s-au urcat în

taximetrul condus de martorul T.C.D. și au circulat pe ruta Tudor Vladimirescu,

Podul Roș, Alexandru cel Bun, Șoseaua Națională.

Potrivit declarațiilor inculpaților B.I.

și T.I.D., scopul deplasării era acela de a face rost de bani, sustrăgând

poșetele părților vătămate. În acest scop, minorul B.I. ocupa locul din față de

lângă șofer, trebuia să coboare când vedea pe stradă o persoană de sex feminin

singură, să-i smulgă geanta și apoi să revină în taxiul care-l aștepta pentru a

dispărea de la locul faptei.

Din aceleași declarații a mai

rezultat că cel care a elaborat modul de acțiune a fost inculpatul major F.G.F.

Atât inculpații B.I., cât și T.I.D.,

precum și șoferul de taxi T.C.D. au declarat că în momentul în care taxiul s-a

apropiat de partea vătămată, care circula pe trotuar, inculpatul F.G.F. i-a

spus minorului B.I. să coboare și să-i sustragă poșeta.

Acesta s-a conformat, a coborât din

taxi, s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls poșeta din mână, după care a

alergat printre blocuri, a ascuns poșeta sub geaca cu care era îmbrăcat și a

revenit în stradă unde era așteptat de taxiul în care se aflau coinculpații F.G.F.

și T.I.D.

Inculpatul minor, după ce a urcat în

taxi a dat poșeta sustrasă de la partea vătămată coinculpaților care ocupau

bancheta din spate.

Față de această situație de fapt,

susținerea inculpatului F.G.F., potrivit căreia nu ar fi cunoscut intenția

inculpatului minor B.I. este nefondată.

Pe cale de consecință, încadrarea

juridică dată faptei comise de cei trei inculpați a fost considerată corectă și

menținută.

Instanța de apel a apreciat că nu s-ar

justifica schimbarea încadrării juridice a situației de fapt în infracțiunea de

tăinuire, atâta timp cât inculpatul F.G.F. a fost cel care a angajat

taximetristul să-i transporte, i-a arătat inculpatului minor partea vătămată

care se deplasa singură pe stradă și l-a așteptat cu același mijloc de

transport în funcționare pentru a-l deplasa rapid de la locul faptei pentru a

nu fi descoperit și a putea păstra bunul luat prin violență.

Atât sub aspectul laturii obiective,

cât și al celei subiective, fapta inculpatului F.G.F. întrunește elementele

constitutive ale complicității la infracțiunea d tâlhărie.

Pe cale de consecință, nu s-ar

justifica nici cererea de schimbare a încadrării juridice a situației de fapt

cu privire la inculpatul F.G.F. și nici cea de achitare.

Pedepsele aplicate inculpaților

apelanți au fost bine dozate la nivelul minim special, instanța, având în

vedere modul de operare: pe timp de zi, în plină stradă, prin violență și

folosind un autoturism spre a părăsi în grabă și în siguranță locul săvârșirii

faptei, antecedentele penale ale celor doi inculpați și nu în ultimul rând

poziția lor procesuală.

Pe cale de consecință, nu s-ar

justifica coborârea pedepselor aplicate sub minimul special.

Apelurile inculpaților au fost

admise, însă sub un alt motiv care s-a luat în considerație din oficiu potrivit

dispozițiilor art. 371 alin. (2) teza finală.

Deși prima instanță a rezolvat

corect situația recidivei postcondamnatorii prevăzură de art. 37 lit. a) C.

pen., și art. 83 C. pen., a omis să deducă din pedeapsa totală aplicată

inculpatului F.G.F. de 7 ani și 10 luni închisoare, perioadă executată cuprinsă

între 6 iunie 2003 - 8 decembrie 2003, iar pentru inculpatul minor T.I.D. a

omis să deducă din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, reținerea de 24 ore

din data de 18 martie 2003.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal recursuri inculpații F.G.F. și T.I.D., acesta din

urmă fără a arăta în scris motivele.

În recursul declarat, apărătorul inculpatului

F.G.F. a arătat că organele de urmărire penală și instanțele de fond și apel au

comis grave erori în interpretarea și evaluarea stării de fapt reale, ceea ce a

determinat o greșită încadrare juridică prin eludarea sau ignorarea adevărului

judiciar, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de complicitate la tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., fiind

invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 17 C.

proc. pen.

S-a reținut că, în ziua de 17 martie

2003, inculpatul B.I. a sustras de pe umărul părții vătămate P.S.I., geanta în

care aceasta ținea diverse bunuri personale. După sustragerea genții

respective, inculpatul B.I. a fugit printre blocuri și s-a urcat în taxiul

condus de martorul T.C.D., unde era așteptat de F.G.F. și T.I.D., ulterior

valorificând împreună parte din bunurile sustrase.

S-a apreciat că în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 C. pen., deoarece violențele trebuie să fie exercitate direct împotriva

victimei și au ca scop stoparea unei împotriviri, din partea acesteia, tocmai

pentru realizarea acțiunii principale (furtul).

În acest sens, probele administrate

în cauză au reflectat clar faptul că inculpatul B.I. pentru a sustrage geanta

părții vătămate nu a întrebuințat acțiuni agresive, de natură să înfrângă

opunerea acesteia. Din contră a acționat prin surprindere și fără a folosi

forța, profitând de neatenția proprietarului bunului și lejeritatea cu care

poșeta era purtată pe umăr. Edificatoare în acest sens sunt relatările părții

vătămate P.S.I. și chiar termenii folosiți de ea și de martorul T.C.D. cu

ocazia recunoașterii din grup care includ aspecte ce demonstrează că fapta s-a

petrecut foarte repede și fără întrebuințarea de violențe „geanta care mi-a

fost furată”, „a coborât și a sustras o geantă de la o tânără”.

Deprinderile de natură infracțională

ale recurentului inculpat F.G.F. au fost asimilate pe fondul comportamentului

deviant, integrării într-un anturaj negativ, deficiență mintală, instabilitate

sentimentală și emoțională, frustrare, fiind crescut de bunici, mama plecată în

S.U.A., iar tatăl ocupat permanent cu afacerile familiei.

De asemenea. se critică hotărârile

pronunțate pentru că în mod eronat s-a reținut că infracțiunea a fost comisă de

trei persoane împreună.

Astfel, se menționează că pentru

existența acestei împrejurări agravante este necesar ca persoanele să fi comis

infracțiunea împreună, adică să fi acționat efectiv și concomitent în momentul

săvârșirii faptei, sporind gradul de pericol social al infracțiunii. Atât

doctrina, cât și jurisprudența au statuat că nu este posibilă reținerea

agravantei, în situația în care, chiar dacă ar existe o înțelegere prealabilă

între inculpați, numai unul dintre ei a săvârșit infracțiunea de furt sau

tâlhărie în calitate de autor, ceilalți nefiind prezenți la locul comiterii

faptei și, deci neefectuând acțiuni comune și simultane pentru săvârșirea

infracțiunii.

În speță, faptul că inculpatul F.G.F.

s-ar fi ajutat pe inculpatul B.I. să fugă, după sustragerea de către acesta a

genții părții vătămate, poate fi considerată, cel mult complicitate la furt

calificat prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C.

pen.

În concluzie, se solicită admiterea

recursului și cu ocazia rejudecării, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice din art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat la art. 209 alin.

(1) lit. a) C. pen., iar pentru motivul prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei, deoarece pedeapsa de 7 ani și 10

luni închisoare echivalează cu moartea socială a inculpatului, urmând a se

reține deficiența mintală, anturajul negativ, este tatăl unei fetițe născute

dintr-o relație de concubinaj, automutilare pentru reprimarea pornirilor

violente, frustrări, urmând as face și aplicarea art. 113 C. pen.

Motivelor de recurs le-au fost

anexate fotocopiile unor extrase din doctrină, jurisprudență și a unei

adeverințe care atestă că inculpatul este încadrat în muncă.

Apărătorul recurentului inculpat F.G.F.

a susținut oral aceleași motive de recurs formulate în scris, așa cum rezultă

din partea introductivă a prezentei decizii.

Apărătorul recurentului inculpat T.I.D.,

în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17, 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor atacate și cu ocazia rejudecării, în principal, schimbarea

încadrării juridice în complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 208 – art. 209 C. pen., iar în subsidiar, potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei, cu aplicarea suspendării

sub supraveghere în condițiile art. 86

1

C. pen., deoarece pedeapsa

aplicată este foarte mare, prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

Examinând recursurile declarate de

inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza pentru ambii inculpați prin prisma

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17, 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurilor inculpaților, ca fiind nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei printr-un riguros

examen propriu a stabilit vinovăția inculpaților F.G.F. și T.I.D. în săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația

de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilind că faptele inculpaților F.G.F.,

care cunoștea activitatea infracțională ce urma să fie desfășurată, deoarece,

în ziua de 17 martie 2003 a existat o înțelegere prealabilă între cei trei

inculpați de a se deplasa și a face rost de bani, sustrăgând poșetele părților

vătămate, de a-l instiga pe inculpatul minor B.I. să o deposedeze de poșetă pe

partea vătămată P.S.I., acesta smulgându-i-o, iar apoi oferindu-i, atât el, cât

și inculpatul minor T.I.D., ajutorul pentru a sustrage poșeta de pe umărul

părții vătămate, precum și pentru părăsirea locului faptei întrunește atât

obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului F.G.F. și respectiv art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în sarcina inculpatului minor T.I.D.

În declarațiile sale partea vătămată

P.S.I. a menționat că „… în momentul când mă deplasam pe strada Șos. Națională,

mai exact în apropiere de Grădiniță s-a apropiat de mine un tânăr necunoscut

care mi-a smuls poșeta din mână după care a dispărut, alergând printre

blocurile di apropiere. În momentul când mi-a smuls geanta prin apropiere nu se

mai aflau alte persoane….”

În declarațiile sale, inculpatul

minor B.I. a arătat că „….Din cartierul T. Vladimirescu am plecat cu taxiul

condus de T.C.D. în cartierul Alexandru cel Bun, unde în apropierea unei

grădinițe, F.G.F. și T.I.D. mi-au arătat-o pe partea vătămată care avea o

poșetă în mână. Am văzut partea vătămată, din mașină, la circa 20 metri în

față. Aceasta nu a văzut când am coborât din mașină unde au rămas F.G.F. și T.I.D.

Am început să merg pe trotuar către partea vătămată și când am ajuns în dreptul

ei (când ne-am întâlnit) i-am smuls acesteia poșeta din mână, după care am

fugit înainte cu intenția de mă deplasa la mașină. Fac precizarea că în timp ce

mă deplasam către partea vătămată și imediat după deposedarea acesteia de

geantă, mașina a rulat paralel cu mine, pe stradă. După ce am alergat circa 100

metri (pentru a nu putea fi identificată mașina de către partea vătămată) m-am

urcat în taxi și am plecat spre cartierul Podu Roșu către cartierul Bularga.

Imediat ce m-am urcat în taxi am dat geanta celor doi prieteni ai mei care au

început să verifice conținutul. Am văzut că aceștia au scos din interior un

telefon mobil, un aparat de fotografiat, un card B.R.D. și alte acte. Nu am

văzut nici o sumă de bani. Când cei doi (F.G.F. și T.I.D.) au spus

taximetristului că au găsit un card bancar, acesta le-a spus să caute un cod

format din patru numere pentru a scoate bani din contul de card….” „…Am mers

timp de o oră prin cartierul T. Vladimirescu, Podu Roșu și Alexandru cel Bun.

Aici, în cartierul din urmă, F.G.F. mi-a arătat o fată cu o geantă pe umăr și

mi-a cerut să cobor din taxi și să-i smulg acesteia poșeta. După ce am

depășit-o pe fată …. i-am ieșit în față fetei și i-am smuls poșeta din mână,

după care am fugit spre mașină…”

În declarațiile sale, martorul T.C.D.

a arătat că …. ne-am deplasat prin mai multe cartiere din municipiul Iași, iar

când am ajuns în cartierul Alexandru cel Bun, am văzut deplasându-s pe stradă o

femeie cu o geantă pe umăr. Atunci F.G.F. l-a întrebat pe B.I. dacă a văzut-o

pe femeia respectivă. Acesta din urmă i-a răspuns afirmativ, iar F.G.F. l-a

întrebat din nou dacă se duce. De asemenea, B.I. a răspuns afirmativ, iar F.G.F.

mi-a zis să opresc mașina. După ce a coborât B.I., F.G.F. mi-a cerut să întorc

mașina și să merg încet înainte pentru a-l aștepta pe B.I. Am întors mașina și

nu am văzut ce a făcut B.I. însă l-am văzut apoi pe acesta alergând și am mers

după el și l-am luat în mașină. Acesta a scos de sub giacă o geantă de femeie

pe care le-a dat-o în spate lui T.I.D. și F.G.F….”

Din coroborarea declarațiilor părții

vătămate P.S.I., declarațiile inculpatului minor B.I., ale martorului T.C.D.,

mai sus arătate, cu declarațiile inculpatului T.I.D. procesele-verbale de

prezentare pentru recunoaștere și planșele fotografice, procesele-verbale de

confruntare între inculpații B.I. și T.I.D., între inculpații B.I. și F.G.F.,

între B.I. și martorul T.C.D., precum și între martorul T.C.D. și inculpatul F.G.F.

a rezultat contribuția concretă a inculpaților F.G.F. și T.I.D. la comiterea

infracțiunii de către minorul B.I., care a deposedat-o prin violență pe partea

vătămată de poșetă, violență concretizată prin smulgerea acesteia.

Înalta Curte apreciază că în cauză

faptele săvârșite de cei doi inculpați F.G.F. și T.I.D. se circumscriu

conținutului incriminator al complicității la tâlhărie, deoarece smulgerea unui

obiect aflat pe corpul sau în mâna părții vătămate implică violență, respectiv

o rupere brutală a contactului material pe care aceasta o avea cu obiectul,

chiar dacă nu are loc o violență fizică, concretizată în lovirea sau vătămarea

corporală a victimei, dar există o violență psihică, materializată prin

atitudinea brutală a agresorului, ce exercită o presiune psihică prin

amenințarea implicită pe care o exprimă gestul său, aducându-se atingere și

obiectului material adiacent, respectiv corpul persoanei.

Așadar, nu se poate avea în vedere

solicitarea apărării ambilor inculpați de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea de complicitate la furt calificat și înlăturarea agravantei

comiterii faptei de trei persoane, deoarece materialul probator administrat a

relevat contribuția celor trei inculpații la comiterea infracțiunii, existența

unei înțelegeri prealabile de sustragere de bunuri pentru a face rost de bani,

modul de operare fiind anterior stabilit, indicarea de către inculpatul F.G.F.

a părții vătămate, căreia inculpatul minor B.I. i-a dat curs, deposedându-o pe

aceasta de poșetă prin smulgerea ei, respectiv prin folosirea violenței,

coinculpații F.G.F. și T.I.D. aflându-se în taxiul ce rula în apropierea

victimei și acceptând modalitatea de operare adoptată de coinculpatul minor.

Înalta Curte consideră că între

percepția materialului probator de către instanța de apel și soluția pronunțată

de aceasta există o deplină concordanță, nefiind incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Totodată, instanța de apel a

apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi

inculpați, potrivit probelor administrate, astfel că nu este aplicabil nici

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpați, a fost făcut o

corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 100 și art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise

agravat tocmai de numărul de participanți, de existența unei înțelegeri cu

privire la modul de operare, dar și de circumstanțele personale ale

inculpaților, care au avut o poziție relativ sinceră cu privire la comiterea

infracțiunii, inculpatul F.G.F. este recidivist, inculpatul minor T.I.D. a mai

fost condamnat anterior, ambii dovedind perseverență infracțională, inculpatul F.G.F.

a avut discernământul păstrat la comiterea faptei, potrivit raportului de

expertiză medico-legală aflat la dosarul de urmărire penală, este încadrat în

muncă.

Prin cuantumurile pedepselor

aplicate orientate spre minim cu executare în regim de detenție, făcându-se și

aplicarea dispozițiilor legale incidente prevăzute de regimul sancționator

corespunzător reținerii stării de recidivă și respectiv art. 83 C. pen., Înalta

Curte apreciază că numai acestea pot să-și atingă scopurile educativ și de

exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de

infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Astfel, în cauză, la stabilirea

pedepselor și modalității de executare a acestora pentru recurenții inculpați

au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile specifice

individualizării judiciare a pedepselor, nefiind incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate,

instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând decizia

pronunțată, nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva

deciziei penale nr. 53/ MF din 30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția

pentru minori și familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurentul inculpat T.I.D. la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe

recurentul inculpat F.G.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.G.F. și T.I.D. împotriva deciziei penale nr. 53/ MF

din 30 august 2005 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat T.I.D. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei (2.200.000 lei)

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei

(1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe

recurentul inculpat F.G.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă

de 120 lei (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

ianuarie 2006.