ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2011/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 17 octombrie 2011, Judecătoria Hărlău a dispus următoarele: I. A condamnat pe inculpatul H.E., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare (faptă din 25 iulie 2011). A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași; b) sa anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) sa comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență; e) să urmeze un curs de învățământ sau un curs de calificare profesională; f) să nu intre în legătură cu partea vătămată E.C. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (2) C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligațiilor stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 27 iulie 2011 emis de Judecătoria Hârlău, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 27 iulie 2011 la zi, prin încheierea din 27 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1506/239/2011, în temeiul căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă din 27 iulie 2011. II. A fost condamnat inculpatul H.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare (faptă din 25 iulie 2011). S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C .pen. În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și obligații: a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași; b) sa anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) sa comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență; e) să urmeze un curs de calificare profesională; f) să nu intre în legătură cu partea vătămată E.C.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (1) C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 86 4 alin. (2) C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau obligațiilor stabilite de instanță. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 27 iulie 2011 emis de Judecătoria Hârlău, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 27 iulie 2011 la zi, prin încheierea din 27 iulie 2011 pronunțată de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. 1506/239/2011, în temeiul căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă din 27 iulie 2011. III. Î n baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul H.M. suma de 100 lei, iar de la inculpatul H.E. suma de 200 euro (sau echivalentul în lei la data confiscării), sume sustrase de la partea vătămată E.C. IV.

S-a luat act că partea vătămată E.C., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma totală de 1300 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 836/P/2011 din 11 august 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații H.E. și H.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2 1 ) lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpaților că, la data de 25 iulie 2011, în urma unei înțelegeri prealabile, au condus partea vătămată E.C. de 31 ani, profitând că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice, într-un lan de porumb situat în extravilanul satului Săcărești, corn. Cucuteni, jud. Iași, unde, prin folosirea de violențe fizice ce au cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, au deposedat-o de suma de 100 euro și 100 lei. Pentru dovedirea situației de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate , certificat medico-legal din 27 iulie 2011 emis de I.M.L.

Iași, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, proces-verbal de ridicare chitanță, ordin de plată ridicare numerar B.C.R., proces-verbal de examinare corporală și planșe foto, proces-verbal de reconstituire și planșe foto, proces-verbal de efectuare percheziții corporale, declarațiile martorilor A.F., A.A.M., A.F., C.A.I., H.N., D.M., M.L.I. și G.S.C., declarațiile inculpatului H.M. și H.E., cazier inculpați. În cursul judecății, la termenul din 16 septembrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații H.M. și H.E. au declarat că recunosc săvârșirea faptei așa cum au fost reținută în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. La dosar a fost atașate fișe actualizate de cazier judiciar ale inculpaților. Analizând conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca aceea descrisă în actul de sesizare. În drept, faptele inculpaților H.M. și H.E. constând în aceea că la data de 25 iulie 2011, ora 20:30, în urma unei înțelegeri prealabile, au condus partea vătămată E.C. de 31 ani, profitând că aceasta se afla sub influența băuturilor alcoolice, într-un lan de porumb situat în extravilanul satului Săcărești, corn. Cucuteni, jud. Iași, unde - prin folosirea de violențe fizice ce au cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale - au deposedat-o de suma de 100 euro și 100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, sa reținut că infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violențe, activitatea secundară. Activitatea principală (elementul material al furtului) este realizat prin acțiunea de luare (ce cuprinde în mod cumulativ atât etapa deposedării cât și pe cea a imposedării) a unor bunuri mobile - respectiv 10 bancnote de câte 10 lei și 2 bancnote de câte 50 euro, din posesia altei persoane - parte vătămată E.C., fără consimțământul acesteia - dedus din necesitatea inculpaților de a recurge la violențe pentru a intra în posesia sumei de bani. Activitatea secundară, ce justifică încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, s-a realizat prin actele materiale de lovire a victimei, în mod repetat, cu pumnul în zona feței, loviri ce au necesitat un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale.

S-a constatat că urmarea imediată constă, pe de o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părții vătămate cu valoarea sustrasă iar, pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice. Legătura de cauzalitate dintre activitatea de sustragere prin violență și prejudiciul creat a fost dovedită prin probatoriul administrat, rezultând din aceea că, în lipsa activității inculpaților, paguba nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au săvârșit faptele cu intenție directă (în modalitatea prev. de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) deoarece au avut reprezentarea că, prin folosirea de violențe, sunt luate bunuri din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia, prevăzând consecințele păgubitoare asupra patrimoniului și integrității fizice a persoanelor și urmărind atât însușirea pe nedrept a bunurilor mobile, cât și folosirea violențelor pentru realizarea sustragerii. Totodată, a fost reținută incidența formei agravate prev. de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. întrucât acțiunea constitutivă a infracțiunii a fost săvârșită de doi participanți prin activități comune și simultane, aspect care denotă o periculozitate sporită a inculpaților.

La individualizarea pedepsei pentru fiecare infracțiune, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C. pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72 alin. (1) C. pen.: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 211, alin. (2 1 ) din partea specială, reduse cu o treime conform art. 320 1 C. proc. pen. (respectiv închisoarea de la 4 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni), gradul de pericol social, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, prin raportare la art. 18 1 alin. (2) C. pen., s-a reținut că fapta a fost săvârșită de două persoane împreună, în baza unui plan anterior bine stabilit.

De asemenea, s-a ținut seama de gradul de intensitate al actelor de violență (partea vătămată necesitând un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare), precum și de faptul că sumele de bani sustrase nu au fost recuperate. Cu privire la persoana inculpatului H.E., instanța a reținut că acesta are vârsta de 23 ani, este necăsătorit, neșcolarizat, nu are ocupație și nici loc de muncă, iar potrivit fișei de cazier, reiese că acesta a mai avut contact cu legea penală pe perioada minorității când a săvârșit o faptă de aceeași natură, în consecință, dat fiind că singura sa antecedență penală este datată din perioada minorității, iar pe parcursul judecății inculpatul a învederat că regretă fapta săvârșită și că, pe viitor, își va îndrepta comportamentul, instanța de fond a reținut ca împrejurare ce atenuează răspunderea penală dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., De aceea, aplicând succesiv dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța de fond a apreciat că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept se pot realiza prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul de incriminare, respectiv de 2 ani și 6 luni închisoare, În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținându-se seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art. 414 5 alin. (4) C. proc. pen. și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, nu s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

în mod automat, prin efectul legii, ci s-a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. Astfel, natura și gravitatea faptelor au condus la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza întâi C. pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a fost reținută în conținutul pedepsei accesorii.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă nu depășește 4 ani închisoare și inculpatul nu este recidivist, s-a apreciat că - în raport de vârsta tânără a acestuia (23 ani), atitudinea procesuală de la momentul arestării preventive până la pronunțarea hotărârii și împrejurarea că inculpatul s-a aflat deja în contact cu mediul penitenciar mai bine de două luni, precum și necesitatea de școlarizare a acestuia -, scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse mai bine fără privarea de libertate, prin suspendarea executării sub supraveghere. Referitor la persoana inculpatului H.M., instanța a reținut că acesta are vârsta de 30 ani, este necăsătorit, neșcolarizat, nu are ocupație și nici loc de muncă, iar potrivit fișei de cazier reiese că acesta a mai avut contact cu legea penală atât pe perioada minorității cât și după atingerea majoratului, termenul de reabilitare judecătorească calculat conform art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

împlinindu-se la data de 05 iunie 2010. În consecință, având în vedere perioada relativ mare de timp în care inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale (respectiv de peste 5 ani) și că, pe parcursul judecății, inculpatul a învederat că regretă fapta săvârșită și că, pe viitor, își va îndrepta comportamentul, instanța a reținut ca împrejurare ce atenuează răspunderea penală dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Aplicându-se succesiv dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a apreciat că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept se pot realiza prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul de incriminare respectiv de 3 ani închisoare.

Aspectele legate de pedeapsa accesorie și de modalitatea de executare a pedepsei au fost reținute și în ceea ce-l privește pe acest inculpat, astfel cum s-a arătat mai sus. Tot pe latură penală, instanța de fond a mai reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel încât pentru sumele de bani sustrase și nerestituite s-a făcut aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost recurată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău. Motivele de critică ale procurorului au vizat, în principal, netemeinicia hotărârii recurate, sub aspectul greșitei individualizări, atât in ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, cât si a modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciate ca fiind neconcordante si neproporționale atât cu gravitatea concretă a faptelor comise, cât si în raport de persoana fiecărui inculpat.

De asemenea, s-a criticat si omisiunea instanței de a face aplicarea disp. art. 350 C. proc. pen. si art. 88 C. pen. privind deducerea reținerii si arestării preventive a inculpaților, având în vedere ca aceștia au fost cercetați în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă prin încheierea de ședința din 27 iulie 2011 a Judecătoriei Hârlău. Prin decizia penală nr. 162 din 02 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hîrlău împotriva sentinței penale nr. 165 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, pe care a desființat-o în parte în latura penală și, rejudecând cauza: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului H.E., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului H.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen. de la 3 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare. A înlăturat din sentință dispozițiile privind aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 , art. 86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen. A dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați durata reținerii și arestării preventive de la 26 iulie 2011 la 17 octombrie 2011. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în care s-a inclus și suma de 600 lei onorariu apărător oficiu ( câte 300 lei pentru fiecare inculpat), ce va fi virată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia. Examinând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivului de recurs invocat, raportat la disp. art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și drept, în virtutea caracterului devolutiv conferit căii de atac a recursului, Curtea de apel a constatat că recursul este întemeiat. S-a reținut că operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Verificându-se situația juridică a inculpaților, a rezultat din fișele de cazier judiciar ale acestora că au mai fost condamnați pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, încă din timpul minoratului, aspect ce a determinat neaplicarea art. 37 C. pen., privind recidiva. Astfel, s-a reținut că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, cu toate că au fost executate în regim de detenție, iar inculpații nu au dat dovadă de îndreptare, săvârșind noile fapte.

Instanța de prim control judiciar a avut în vedere că perseverența infracțională manifestată de inculpați evidențiază un grad de pericol social sporit, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un real pericol pentru ordinea publică, având în vedere că faptele comise prezintă un grad sporit de pericol social, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 7 la 20 ani, chiar dacă valoarea prejudiciului nu este semnificativă, însă împrejurările, locul comiterii, modul de operare, demonstrează periculozitatea inculpaților. S-a reținut, de asemenea, că întregul comportament al inculpaților, precum si modalitatea concretă de comitere a faptelor, indică o specializare din partea acestora, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni si nicidecum nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața celor doi inculpați, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.

Totodată, s-a avut în vedere maniera în care inculpații înțeleg să realizeze aceste activități, atât prin abilități de a induce părții vătămate o aparență de prietenie, cât și atitudinea extrem de violentă a acestora, care, după ce au ademenit partea vătămată într-un loc izolat și într-o postură oarecum intimă, au exercitat în mod conjugat violențe împotriva acesteia, prin aplicarea de lovituri multiple în diferite zone ale corpului și cu precădere în zona feței, ceea ce a și atras numărul de zile de îngrijiri medicale din certificatul medico - legal.

Astfel, instanța de apel a apreciat că instanța fondului a dat dovadă de ușurință în individualizarea concretă a sancțiunilor penale, în ansamblul lor, respectiv atât în ce privește cuantumul stabilit, cât si modalitatea de executare, fiind necesară aplicarea unor pedepse mai aspre, care să-și atingă scopul de reeducare, prin izolare temporară de societate, pedepse care să asigure și siguranța cetățenilor privind protejarea bunurilor, a patrimoniului, siguranța în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptelor descurajează obținerea de venituri în mod ilicit, sancționând aceste manifestări în mod corespunzător, fiind benefică izolarea de societate a inculpaților prin aplicarea pedepsi închisorii cu executare efectivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații H.E. și H.M., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac. La termenul de judecată din data de 11 iunie 2012, din oficiu, înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursurilor. Concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând cauza, înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpați sunt inadmisibile pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului. În speță, inculpații au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 162 din 02 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, hotărâre care, însă, este definitivă. Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații H.E. și H.M. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații H.E. și H.M. împotriva deciziei penale nr. 162 din 02 februarie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2012.