ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10129/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10129/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Tribunalul Bacău prin sentința
civilă nr. 254 din 14 mai 2003 a respins contestația formulată de D.G. împotriva
dispoziției nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin
care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului „moară
țărănească”, formulată în condițiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a se pronunța astfel instanța
a reținut că autorul reclamantului a deținut o moară cu utilaje și instalații
aferente în comuna Buhoci, județul Bacău, care nu s-a aflat și nu se află în
proprietatea Consiliului local al comunei Buhoci. Astfel, dispoziția nr. 71 din
24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin care se recomandă
reclamantului să se adreseze SC I. SA, societate comercială, care a preluat
patrimoniul fostei Întreprinderi de Industrie Locală Bacău, apare ca legală
având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii primei instanțe
a declarat apel reclamantul, care i-a adus următoarele critici: susținerea
primăriei că nu deține imobilul a cărui restituire se solicită este nereală,
intre SC I. SA și numitul I.G. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare
nr. 352/1996 deși FPS Filiala Bacău a sistat vânzarea la licitație a morii
Bijghir, până la definitivarea litigiului dintre SC I. și contestator; I.G. și-a
însușit o parte din bunurile aflate în patrimoniul morii; Consiliul local al
comunei Buhoci i-a oferit 0, 28 ha teren pe un alt amplasament, față de
suprafața de 0,38 ha pe care o solicitase.
Curtea de Apel Bacău prin decizia
civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul.
Instanța de control judiciar a
reținut că, față de obiectul acțiunii introductive de instanță, reclamantul nu
a probat că imobilul se află în patrimoniul pârâtei comuna Bijghir iar
celelalte motive de apel exced obiectul cererii de chemare în judecată, astfel
încât, omissio medio, nu au putut fi analizate.
In termen legal reclamantul D.G.,
prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România, a formulat recurs împotriva
deciziei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău, fără să
indice temeiul de drept al casării.
În baza dispoz. art. 306 alin. (3) C.
proc. civ. acesta urmează a fi încadrat potrivit art. 304 pct. 9 c. proc. civ. și
va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 71 din 24
februarie 2003, primarul comunei Buhoci, județul Bacău a respins notificarea
formulată de D.G., de restituire în natură și despăgubiri pentru moara
țărănească care a aparținut autorului său D.V. și a indicat acestuia să se
adreseze unității deținătoare, respectiv SC I. SA.
Potrivit dispoz. art. 21 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele, terenuri și construcții, preluate în
mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în
vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie
națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar,
de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept
public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau
după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere a unității
deținătoare.
Măsurile
reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte
persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost
înlocuite, casate sau distruse, conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 28 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001(respectiv art. 26 înainte de republicare), prevăd că în cazul
în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat,
notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, care, în
condițiile alin. (2) din aceeași prevedere legală, este obligată să identifice
unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de
identificare ale acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C.
civ. cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.
Or, așa cum rezultă din lucrările
cauzei contestatorul nu a produs nici o probă din care să rezulte că entitatea
investită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării este pârâta
Primăria comunei Buhoci.
Dimpotrivă contestatorul a depus
acte din care rezultă că bunul a cărui restituire a solicitat-o a fost
înstrăinat prin licitație de la unitatea deținătoare SC I. SA, către o persoană
fizică, I.D., între toate aceste părți existând, de altfel, pe rol, un proces
având ca obiect revendicare imobiliară cu privire la moara în litigiu.
Se reține, în contextul acestor
texte de lege, că dispoziția nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de primarul
comunei Buhoci prin care se indică contestatorului să se adreseze unității
deținătoare, la acel moment, SC I. SA, a fost emisă în condiții de deplină
legalitate.
Față de cele ce preced recursul
contestatorului D.G. se va respinge ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
contestatorul D.G. împotriva deciziei nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curții de
Apel Bacău, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 decembrie 2005.