ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10129/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 254 din 14 mai 2003 a respins contestația formulată de D.G. împotriva dispoziției nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului „moară țărănească”, formulată în condițiile Legii nr. 10/2001. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că autorul reclamantului a deținut o moară cu utilaje și instalații aferente în comuna Buhoci, județul Bacău, care nu s-a aflat și nu se află în proprietatea Consiliului local al comunei Buhoci. Astfel, dispoziția nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin care se recomandă reclamantului să se adreseze SC I. SA, societate comercială, care a preluat patrimoniul fostei Întreprinderi de Industrie Locală Bacău, apare ca legală având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul, care i-a adus următoarele critici: susținerea primăriei că nu deține imobilul a cărui restituire se solicită este nereală, intre SC I. SA și numitul I.G. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare nr. 352/1996 deși FPS Filiala Bacău a sistat vânzarea la licitație a morii Bijghir, până la definitivarea litigiului dintre SC I. și contestator; I.G. și-a însușit o parte din bunurile aflate în patrimoniul morii; Consiliul local al comunei Buhoci i-a oferit 0, 28 ha teren pe un alt amplasament, față de suprafața de 0,38 ha pe care o solicitase. Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul.

Instanța de control judiciar a reținut că, față de obiectul acțiunii introductive de instanță, reclamantul nu a probat că imobilul se află în patrimoniul pârâtei comuna Bijghir iar celelalte motive de apel exced obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât, omissio medio, nu au putut fi analizate. In termen legal reclamantul D.G., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău, fără să indice temeiul de drept al casării. În baza dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ. acesta urmează a fi încadrat potrivit art. 304 pct. 9 c. proc. civ. și va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 71 din 24 februarie 2003, primarul comunei Buhoci, județul Bacău a respins notificarea formulată de D.G., de restituire în natură și despăgubiri pentru moara țărănească care a aparținut autorului său D.V.

și a indicat acestuia să se adreseze unității deținătoare, respectiv SC I. SA. Potrivit dispoz. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere a unității deținătoare.

Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001(respectiv art. 26 înainte de republicare), prevăd că în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, care, în condițiile alin. (2) din aceeași prevedere legală, este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească. Or, așa cum rezultă din lucrările cauzei contestatorul nu a produs nici o probă din care să rezulte că entitatea investită potrivit acestei legi cu soluționarea notificării este pârâta Primăria comunei Buhoci. Dimpotrivă contestatorul a depus acte din care rezultă că bunul a cărui restituire a solicitat-o a fost înstrăinat prin licitație de la unitatea deținătoare SC I. SA, către o persoană fizică, I.D., între toate aceste părți existând, de altfel, pe rol, un proces având ca obiect revendicare imobiliară cu privire la moara în litigiu. Se reține, în contextul acestor texte de lege, că dispoziția nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de primarul comunei Buhoci prin care se indică contestatorului să se adreseze unității deținătoare, la acel moment, SC I. SA, a fost emisă în condiții de deplină legalitate.

Față de cele ce preced recursul contestatorului D.G. se va respinge ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de contestatorul D.G. împotriva deciziei nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2005.