ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4412/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1861/ COM din 16 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția comercială și contencios administrativ, a fost admisă acțiunea în anulare formulată de reclamanții C.F.I., domiciliat în Ploiești și B.I. domiciliat în București în contradictoriu cu SC P. SA cu sediul social în localitatea Suplacu de Barcău, Județul Bihor, în sensul că a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A.

a SC P. SA din 15 iunie 2002, prin care au fost aprobate “Raportul de gestiune al administratorilor pe anul 2001”, “Raportul auditorilor și cenzorilor privind bilanțul contabil și execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2001” și “Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi pe anul 2001”, prin aceea că a înlăturat din aceste documente dispozițiile privind neînregistrarea în exercițiul financiar al anului 2001, suma de 41.604.495.892 lei, reprezentând datorii către bugetul de stat, dispuse prin procesul verbal din 29 februarie 2002 al D.G.F.P. Bihor – D.C.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în raport de prevederile art. 111 alin. (2) lit. a) și art. 13 din Legea nr. 31/1990, ale Legii contabilității nr. 82/1991 modificată și O.G.

nr. 11/1999 modificată, aprobarea sub condiție dată de A.G.A. de la SC P. SA este nelegală, impunându-se admiterea acțiunii pretențiilor în limitele expuse anterior. Înalta Curte de Casație și Justiție secția comercială prin încheierea nr. 20 pronunțată în ședința de la 18 ianuarie 2005, în temeiul art. II pct. 3 teza a II-a din Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea codului de procedură civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtele SC E.H. SRL București și SC E.T.C. SRL București, împotriva sentinței nr. 1861/ COM din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, în favoarea a Curții de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 10/ C din 29 martie 2005 a anulat ca netimbrate apelurile declarat de SC E.H. SRL și SC E.T.C. SRL, în contradictoriu cu intimații C.F.I., B.I. și SC P. SA, împotriva sentinței nr. 1861/ COM din 16 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, taxe care potrivit art. 20 alin. (1) din aceiași lege se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii.

Constatând că apelurile nu au fost timbrate anticipat cu câte 1.500 lei taxă judiciară de timbru și câte 1.500 lei timbre judiciare și că apelantele nici nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii de pe citațiile transmise pentru termenul din 29 martie 2005, potrivit dovezilor de la dosar, în baza art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 și 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 modificată și republicată, a anulat ca netimbrate apelurile. Împotriva deciziei nr. 10/ C din 29 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâtele SC E.H. SRL și SC E.T.C.

SRL, ambele cu sediul social în București, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, sub aspectele că greșit au fost respinse apelurile ca netimbrate, greșit prin încheierea de ședință din 6 mai 2003 s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanți față de pârâtele în cauză, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece pârâtele nu au fost citate cu această mențiune la sediile lor sociale, acțiunea formulată de reclamanți trebuia respinsă ca prematur formulată, iar pe fondul cauzei respinsă ca neîntemeiată, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 299 și 304 pct. 5 C. proc.

civ. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de pârâtele SC E.H. SRL București și SC E.T.C. SRL București, urmând a fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente. În faza procesuală a soluționării cauzei în apel, la termenul de 29 martie 2005, când a fost soluționată cauza, apelantele pârâte SC E.H. SRL București și SC E.T.C. SRL deși legal citate, nu s-au prezentat pentru a-și formula apărările (dosar nr. 968/C/2005 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal). Invocarea în cadrul motivelor de recurs a împrejurării că apelurile promovate au fost corespunzător timbrate, atât cu suma de 51.500 lei taxă judiciară de timbru și câte 1.500 lei timbre judiciare, nu constituie aspecte de nelegalitate care să fie circumscrise reglementărilor cuprinse în dispozițiile 304 pct. 9 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, prevalență în analiza motivelor de recurs constituind-o aspectele juridice privitoare la timbrajul căii de atac, celelalte motive de recurs nu vor mai fi examinate. Argumentele expuse anterior fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâtele SC E.H. SRL București și SC E.T.C. SRL București să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a se respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 10/ C din 29 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, nefiind îndeplinite nici una din condițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele SC E.H. SRL București și SC E.T.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 10 din 29 martie 2005 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 septembrie 2005.