ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4957/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4507 din 11 septembrie 2003 reclamanții B.L. și B.P., prin mandatar B.L. au chemat în judecată pe pârâta M.E. și au solicitat anularea încheierii nr. 1177 din 26 mai 2003 de certificare emisă de Biroul Notarial Bârladul. Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 2525 din 23 octombrie 2003 în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ., a constatat nulă cererea de chemare în judecată reținând că aceasta nu a fost semnată de reclamantă, în nume propriu și ca mandatar. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 160 din 18 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.L.

în nume propriu și ca mandatar pentru B.P., reținând că apelanta, deși a fost înștiințată, nu s-a prezentat să semneze cererea de chemare în judecată motiv pentru care just, potrivit art. 133 C. proc. civ. a fost constatată nulă. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 160 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Iași a declarat recurs reclamanta B.L. în nume propriu și ca mandatară pentru B.P., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că nu a fost legal încunoștiințată că urmează să complinească lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată. Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 133 C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre altele, semnătura, va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare iar când este prezent în instanță în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea. În speță, nulitatea cererii de chemare în judecată nu a fost invocată de pârâtă ci de instanță, din oficiu. In acest caz lipsa semnăturii se poate împlini ”în tot cursul judecății”. Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. stabilește în sarcina președintelui sau judecătorului care îl înlocuiește obligația de a verifica dacă cererea de chemare în judecată întrunește cerințele prevăzute de lege, printre care și semnătura reclamantului.

Alineatul (2) al aceluiași articol dispune ca, în cazul în care cererea a fost primită prin poștă, cum este cazul în speță, reclamantului să i se comunice în scris lipsurile cererii de chemare în judecată cu mențiunea că, în termenul acordat urmează să facă modificările sau completările necesare. Comunicarea lipsei semnăturii trebuia să se facă printr-un act de procedură ce trebuia înmânat celui încunoștiințat la domiciliul sau reședința sa, astfel cum dispune art. 90 C. proc. civ. În prezentul litigiu nu s-a făcut dovada că reclamante, în nume propriu și ca mandatar, i s-a comunicat că cererea de chemare în judecată este nesemnată și termenul în care această omisiune trebuie acoperită printr-un act procedural înmânat acesteia la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată.

Nu rezultă de asemenea nici că actul de procedură a fost afișat cu respectarea dispozițiilor art. 92 C. proc. civ. Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții B.L. și B.P. împotriva deciziei civile nr. 160 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Iași pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.