ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4957/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4957/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.
4507 din 11 septembrie 2003 reclamanții B.L. și B.P., prin mandatar B.L. au chemat
în judecată pe pârâta M.E. și au solicitat anularea încheierii nr. 1177 din 26
mai 2003 de certificare emisă de Biroul Notarial Bârladul.
Judecătoria Bârlad, prin sentința
civilă nr. 2525 din 23 octombrie 2003 în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc.
civ., a constatat nulă cererea de chemare în judecată reținând că aceasta nu a
fost semnată de reclamantă, în nume propriu și ca mandatar.
Curtea de Apel Iași, prin decizia
civilă nr. 160 din 18 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de
reclamanta B.L. în nume propriu și ca mandatar pentru B.P., reținând că
apelanta, deși a fost înștiințată, nu s-a prezentat să semneze cererea de chemare
în judecată motiv pentru care just, potrivit art. 133 C. proc. civ. a fost
constatată nulă.
În termen legal, împotriva deciziei
civile nr. 160 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Iași a declarat recurs
reclamanta B.L. în nume propriu și ca mandatară pentru B.P., a solicitat
casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că nu
a fost legal încunoștiințată că urmează să complinească lipsa semnăturii de pe
cererea de chemare în judecată.
Recursul urmează să fie admis ca
fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 C. proc. civ.,
cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre altele, semnătura, va
fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul
judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să
semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare iar când este
prezent în instanță în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
În speță, nulitatea cererii de
chemare în judecată nu a fost invocată de pârâtă ci de instanță, din oficiu. In
acest caz lipsa semnăturii se poate împlini ”în tot cursul judecății”.
Art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
stabilește în sarcina președintelui sau judecătorului care îl înlocuiește
obligația de a verifica dacă cererea de chemare în judecată întrunește
cerințele prevăzute de lege, printre care și semnătura reclamantului.
Alineatul (2) al aceluiași articol
dispune ca, în cazul în care cererea a fost primită prin poștă, cum este cazul
în speță, reclamantului să i se comunice în scris lipsurile cererii de chemare
în judecată cu mențiunea că, în termenul acordat urmează să facă modificările
sau completările necesare.
Comunicarea lipsei semnăturii
trebuia să se facă printr-un act de procedură ce trebuia înmânat celui
încunoștiințat la domiciliul sau reședința sa, astfel cum dispune art. 90 C.
proc. civ.
În prezentul litigiu nu s-a făcut
dovada că reclamante, în nume propriu și ca mandatar, i s-a comunicat că cererea
de chemare în judecată este nesemnată și termenul în care această omisiune
trebuie acoperită printr-un act procedural înmânat acesteia la domiciliul
indicat în cererea de chemare în judecată.
Nu rezultă de asemenea nici că actul
de procedură a fost afișat cu respectarea dispozițiilor art. 92 C. proc. civ.
Față de considerentele menționate,
Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și va trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții B.L. și B.P.
împotriva deciziei civile nr. 160 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Iași
pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea
apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.