ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2139 din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12701/11951 din 1 iunie 2004, emisă de această pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 februarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, din analiza probelor administrate, a reținut că prin hotărârea contestată, reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 iunie 1944 - 6 martie 1945, nefiindu-i recunoscută perioada de la 15 februarie 1941, data nașterii sale, până la 10 iunie 1944. A mai reținut instanța. că reclamanta s-a născut la Bacău în timpul refugiului părinților săi, P.I. și P.M., cărora li s-a admis schimbarea numelui, în Pa., prin încheierea Judecătoriei Cernăuți nr. 8/1942, astfel cum rezultă din extrasul din Monitorul Oficial în care s-a publicat această schimbare.

De asemenea, din carnetul de evacuat emis la 10 iunie 1944, de Prefectura Târnava-Mică, pe numele lui P.M., mama reclamantei, în care, la fișa privind situația familială, figurează și aceasta, a rezultat și legătura de rudenie mamă - fiică, precum și faptul refugierii familiei, în acest județ, în continuarea refugiului inițial, atestat de Primăria comunei Ițcani Gară. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, în temeiul motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând că, până la data emiterii hotărârii contestate, reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, pentru prima perioadă de refugiu.

S-a susținut, totodată, că nu au fost depuse documente din care să rezulte legătura de rudenie cu P.M. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, cum este cazul în speță.

Verificând actele dosarului, Curtea constată că refugiul din motive de persecuție etnică, al mamei reclamantei a fost dovedit cu înscrisurile oficiale depuse, care au atestat situația de fapt, susținută de reclamantă, astfel că aceasta, născută fiind în perioada de refugiu a părinților, este îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de la data nașterii sale, pentru întreaga perioadă prevăzută de această lege. În consecință, sentința pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2139 din 15 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.