ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2372/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2139

din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E., în

contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea

nr. 12701/11951 din 1 iunie 2004, emisă de această pârâtă, pe care a obligat-o

să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantei, drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 februarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond, din analiza probelor administrate, a reținut că

prin hotărârea contestată, reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 10 iunie 1944 - 6 martie 1945, nefiindu-i

recunoscută perioada de la 15 februarie 1941, data nașterii sale, până la 10

iunie 1944.

A mai reținut instanța. că

reclamanta s-a născut la Bacău în timpul refugiului părinților săi, P.I. și P.M.,

cărora li s-a admis schimbarea numelui, în Pa., prin încheierea Judecătoriei

Cernăuți nr. 8/1942, astfel cum rezultă din extrasul din Monitorul Oficial în

care s-a publicat această schimbare.

De asemenea, din carnetul de

evacuat emis la 10 iunie 1944, de Prefectura Târnava-Mică, pe numele lui P.M.,

mama reclamantei, în care, la fișa privind situația familială, figurează și

aceasta, a rezultat și legătura de rudenie mamă - fiică, precum și faptul

refugierii familiei, în acest județ, în continuarea refugiului inițial, atestat

de Primăria comunei Ițcani Gară.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, în temeiul

motivelor de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., susținând că, până la data emiterii hotărârii contestate, reclamanta

nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, pentru prima perioadă de

refugiu. S-a susținut, totodată, că nu au fost depuse documente din care să

rezulte legătura de rudenie cu P.M.

Recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată

sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din

motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au fost expulzate

sau refugiate, cum este cazul în speță.

Verificând actele dosarului,

Curtea constată că refugiul din motive de persecuție etnică, al mamei reclamantei

a fost dovedit cu înscrisurile oficiale depuse, care au atestat situația de fapt,

susținută de reclamantă, astfel că aceasta, născută fiind în perioada de

refugiu a părinților, este îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, de la data nașterii sale, pentru întreaga perioadă

prevăzută de această lege.

În consecință, sentința

pronunțată în cauză fiind legală, urmează a se respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2139 din 15

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.