ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 728/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1087 din 19 august 2005 la Tribunalul Ialomița, condamnatul L.E. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 435/ F din 22 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Ialomița. În motivarea cererii, condamnatul a susținut că familia sa se confruntă cu greutăți de ordin material. Prin sentința penală nr. 432 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Ialomița a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale de natura celor la care se face referire în art. 453 lit. c) C. proc.

pen., care să atragă concluzia că executarea pedepsei de către condamnat ar avea consecințe grave pentru el și familia sa. Împotriva sentinței a formulat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 958 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Decizia a fost atacată cu recurs de condamnat. În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că se impunea admiterea cererii sale în raport de situația financiară precară a familiei sale. Recursul nu este fondat. Hotărârile pronunțate de instanțe sunt legale și temeinice, nesubzistând vreun motiv de casare prevăzut de art. 385 9 C. proc.

pen. În mod corect instanțele au reținut că, în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece motivele invocate de condamnat nu constituie împrejurări speciale de natura celor indicate în textele legale menționate, care să ducă la concluzia că, neîntreruperea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia sa. Recurentul nu a dovedit împrejurările speciale în care se găsește atât el cât și familia acestuia și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar putea avea pentru aceștia. Dovezile existente la dosar dovedesc că starea materială și financiară grea a familiei condamnatului este de durată și nu poate fi ameliorată prin prezența acestuia la domiciliu pe timp de 3 luni, perioadă maximă prevăzută de legiuitor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.E. împotriva deciziei penale nr. 958 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2006.