ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6063/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6063/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 20

decembrie 2000, reclamantul S.L.I.B. din cadrul SC S. SA, sucursala Bucov, a

chemat în judecată pârâtele SC S. SA București și SC P.C.N. SRL Ploiești,

pentru constatarea nulității absolute a contractului de închiriere din 9 august

2000, încheiat de pârâte și repunerea părților în situația anterioară.

În motivarea acțiunii s-a invocat

nulitatea contractului, determinat de faptul că pârâta SC S. SA București fiind

în procedura reorganizării judiciare, contractul de închiriere putea să fie încheiat

numai de administratorul judiciar, numit de judecătorul sindic, ori, contractul

a fost nelegal semnat de directorul societății. Pe de altă parte, prin

încheierea contractului au fost încălcate drepturile salariaților, siguranța

locului de muncă. S-a mai invocat neindividualizarea obiectului contractului.

În cauză a fost formulată cerere de

intervenție accesorie în interesul reclamantei de către A.P.A.P.S.,

susținându-se că, prin contractul de închiriere, a cărui nulitate este cerută,

s-au încălcat prevederile legale din domeniul raporturilor de muncă, astfel cum

sunt prevăzute în C.C.M. al SC S. SA București pe anul 2000, înregistrat la 4

iulie 2000 la D.G.M.P.S. București, potrivit căruia orice modificare a

contractului trebuie supusă negocierii părților semnatare. Ori, semnatarul

contractului de închiriere are obligația de a respecta prevederile C.C.M.

Tribunalul Prahova, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința nr. 532 din 2 aprilie 2001 a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta

SC P.C.N. SRL și a respins ca nefondată acțiunea și cererea de intervenție

formulată de A.P.A.P.S. București.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că excepția lipsei calității procesuale a reclamantei este nefondată,

întrucât aceasta are un interes actual și legitim în a ataca convenția dintre

pârâte.

Pe fond, instanța a reținut că

acțiunea este fără temei.

Aceasta întrucât, la data de 3 mai

2000, Tribunalul București, prin încheiere a dispus închiderea procedurii

reorganizării (dosar nr. 2704/1998), astfel că contractul de închiriere din 9

august 2000, legal a fost încheiat de conducerea SC S. SA.

S-a reținut că nu au fost lezate

drepturile și interesele salariaților, întrucât litigiul privește închirierea

unor active, iar nu o vânzare a acestora sau a pachetului majoritar de acțiuni,

caz în care se pune problema garantării drepturilor salariaților. Dar, chiar

așa fiind, părțile au prevăzut în contractul de închiriere o clauză pentru

protejarea drepturilor salariaților.

În ce privește cererea de

intervenție A.P.A.P.S., s-a reținut că formularea acesteia, în calitate de

acționar majoritar al SC S. SA, nu-și are temei în cazul unui contract de

închiriere, care nu-i lezează interesele.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel, reclamanta și intervenienta.

Prin decizia nr. 59 din 17 decembrie

2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, a

respins apelurile ca nefondate.

S-a reținut de instanța de apel că,

criticile privind nedeterminarea contractului sunt fără temei, la baza

contractului, încheiat urmarea unei licitații din 2 august 2000, aflându-se caietul

de sarcini elaborat de SC S. SA, în care s-a concretizat obiectul licitației.

Pe de altă parte în anexa 2 la

contractul de închiriere, s-au nominalizat toate mijloacele fixe ce se

închiriază.

În ce privește drepturile

salariaților, instanța a reținut că în cazul unui contract de închiriere și nu

de privatizare, nu-i sunt opozabile prevederile contractului colectiv de muncă.

S-a mai reținut că sunt nefondate

criticile reclamantei privind lezarea drepturilor salariaților, prin faptul că

locatara SC P.C.N. SRL nu a reușit, până în prezent, să intre în posesia

activelor licitate și închiriate, fiind prejudiciată prin trecerea timpului și

neexecutarea contractului.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamantul S.L.I.B. din SC S. SA și intervenienta A.P.A.P.S.

București.

Reclamanta și-a întemeiat recursul

pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- contrar prevederilor art. 964 C.

civ., contractul nu are un obiect determinat în cuprinsul contractului nefiind

precizat obiectul concret al acestuia, făcându-se referire la anexe care nu au

fost completate;

- în virtutea rolului activ,

instanța urma să constate nulitatea absolută a licitației din 2 august 2000, ce

a stat la baza contractului de închiriere, întrucât nu au fost îndeplinite

condițiile privind bonitatea și credibilitatea SC P.C.N. SRL, care nu avea

achitate obligațiile fiscale;

- nu s-au prevăzut clauze în

contractul de închiriere care să asigure respectarea C.C.M. (protecția

salariaților pentru a nu fi disponibilizați minimum 3 ani). În contract

menținerea personalului a fost prevăzută numai pe o perioadă de un an.

Recurenta intervenientă A.P.A.P.S.

București prin recursul formulat a susținut, în esență, că prin contractul de

închiriere nu s-au respectat prevederile C.C.M. și convențiile O.I.M.

ratificate de România.

Că, nefondat instanțele nu au

asimilat închirierea unor active cu situațiile de reorganizare sau privatizare,

care impun anumite obligații noilor subiecți în C.C.M.

Ambele recursuri sunt nefondate și

urmează să fie respinse pentru următoarele motive:

Privitor la recursul reclamantei:

Potrivit art. 948 C. civ., condițiile

esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta,

consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat, o cauză

licită.

Nu s-a făcut dovada de către

recurentă, privind lipsa unuia din elementele esențiale ale convenției,

respectiv contractul de închiriere din 9 august 2000.

Susținerea privind lipsa obiectului

contractului este de respins, întrucât acesta este prevăzut în anexa 2 la

contract, conform trimiterii din art. 2.1 din contract, anexă în care sunt

cuprinse lista activelor închiriate cu identificarea acestora.

Pe de altă parte, anterior

contractului de închiriere, s-a organizat de către SC S. SA, licitația cu

strigare din 2 august 2000, în vederea închirierii activelor sucursalei Bucov,

astfel cum rezultă din procesul verbal de adjudecare din 2 august 2000.

Conform acestui proces verbal,

comisia de licitație, compusă din 5 persoane, președinte SC S. SA, directorul

tehnic, reprezentantul F.P.S. și S.I.F. M. și directorul sucursalei Doicești,

au constatat îndeplinite condițiile legale de participare la licitație și a

declarat ca adjudecatar, pentru închirierea activelor sucursalei Bucov, la

prețul de 4750 dolari S.U.A. /lună fără T.V.A., pe pârâta SC P.C.N. SRL.

Deci, nu se poate susține că SC S.

SA nu a știut ce active sunt scoase la licitație pentru închiriere, iar pe de

altă parte, în contractul de închiriere, acestea au fost menționate, după cum

s-a arătat, în anexa 2.

Susținerile recurentei reclamante în

sensul că licitația este nelegală, iar instanța trebuia, în virtutea rolului

activ, să constate nulitatea acesteia, sunt de respins.

În primul rând, obiectul acțiunii

privește nulitatea contractului de închiriere și nu licitația din 2 august

2000, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „judecătorii hotărăsc

numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Licitația nu a fosta

atacată, în termenele și în condițiile legale, astfel că și-a produs efectele.

În ce privește neasigurarea, prin

contractul de închiriere, a protecției salariaților, conform C.C.M.,

susținerile sunt nefondate.

Nu se invocă ce anume drepturi au

fost nesocotite și, de altfel, aceste susțineri nu au temei, dat fiind faptul

că pârâta locatară, din 2000, nici nu a intrat în posesia spațiilor închiriate,

după cum reține curtea de apel, situație necontestată de recurentă.

Sub acest aspect, este de respins și

recursul intervenientei A.P.A.P.S., care susține că instanța trebuia să

asimileze închirierea unor active, cum sunt cele în cauză, cu reorganizarea sau

privatizarea acestora și să constate nerespectarea C.C.M.

Criticile sunt nefondate, întrucât

asigurarea protecției salariaților pe o perioadă de 3 ani, conform C.C.M. este

prevăzută prin art. 84 numai în caz de reorganizare sau privatizare, situație

în care „drepturile și obligațiile prevăzute în C.C.M. se transmit noilor

subiecți de drept rezultați din aceste operațiuni juridice”.

Ori, în cazul închirierii, nu se

produc efecte juridice în patrimoniul societăților comerciale, obligațiile și

drepturile părților, fiind stabilite numai determinat de contractul de

locațiune.

Așa fiind, hotărârea atacată se

reține ca temeinică și legală, astfel că recursurile urmează să fie respinse ca

nefondate, cu obligarea recurentelor la plata către intimata SC P.C.N. SRL

Ploiești, a sumei de 850 RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând

onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul S.L.I.B. și intervenienta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr.

59 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios

administrativ, ca nefondate.

Obligă recurenta să plătească

intimatei SC P.C.N. SRL Ploiești suma de 850 RON, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 decembrie 2005.