ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1365/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 din 27

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a dispus, în baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

condamnarea inculpatului D.F.E. la 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 34, 35 și

36 C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost

condamnat în prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care el a fost

condamnat prin sentințele penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, nr. 47

și nr. 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.

Au fost contopite pedeapsa de 5 ani

închisoare aplicată în cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare

și respectiv 3 ani închisoare dispuse prin sentințele penale menționate,

stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21 septembrie 2004 la zi.

Au fost anulate mandatele de

executare a pedepselor emise pentru pedepsele concurente menționate și s-a

dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultantă de 5 ani

închisoare conform prevederilor acestei hotărâri.

Inculpatul a fost obligat la

2.600.000 lei (260 RON) despăgubiri civile către partea civilă D.L.M.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, în fapt, la 16 septembrie 2004, inculpatul D.F.E. l-a

deposedat prin violență și amenințare pe numitul D.L.M. de bicicleta marca M.B.,

proprietatea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman criticând-o pentru

omisiunea instanței de fond de a dispune revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 419/2004

a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 966/

A din 8 decembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman și în consecință a desființat sentința atacată și

rejudecând în fond a dispus.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.F.E., la

pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea și a dispus

executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel încât inculpatul

va executa în final 7 ani închisoare.

A constatat că infracțiunea pentru

care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu

infracțiunile pentru care el a fost condamnat prin sentința penală nr. 28/2005

a Tribunalului Teleorman și prin sentințele nr. 47 și 48/2005 ale Judecătoriei

Alexandria.

A contopit pedeapsa de 7 ani

închisoare cu cele de 4 ani închisoare și respectiv de 3 ani închisoare și 3

ani închisoare, aplicate prin sentințele penale menționate și, în baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute în final 7 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., a menținut

confiscarea specială a sumei de 4,5 milioane lei dispusă prin sentința penală nr.

48/2005 a Judecătoriei Alexandria.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a

dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare perioada executată de la 21

septembrie 2004 la 8 decembrie 2005.

A anulat mandatele de executare a

pedepsei închisorii nr. 86 și 88/2005 emise de Judecătoria Alexandria și nr. 36/2005

emis de Tribunalul Teleorman și a dispus emiterea unui nou mandat de executare

pentru pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, conform prevederilor prezentei

decizii.

L-a obligat pe inculpat la 2.600.000

lei ROL despăgubiri civile către partea civilă D.L.M.

De asemenea, l-a obligat pe inculpat

la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând

onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de

control judiciar a constatat că instanța de fond a omis să dea eficiență

juridică unor date rezultând din fișa de cazier a inculpatului, din care

rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat, între altele și la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art.

76 C. pen., dispunându-se în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a

executării acestei pedepse (conform sentinței penale nr. 419 din 6 august 2004

a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare).

Termenul de încercare pentru această

pedeapsă urma să expire la 6 august 2008, însă fapta de tâlhărie dedusă

judecății în prezenta cauză, a fost săvârșită la 16 septembrie 2004, înlăuntrul

termenului de încercare, inculpatul aflându-se în stare de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de control a apreciat că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen. și a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea și a constatat că

executarea acesteia se va efectua alături de pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă

în prezenta cauză.

De asemenea, constatând că

infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de

mai sus este concurentă cu faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 28/2005

a Tribunalului Teleorman și ale sentințelor penale nr. 47 și 48/2005 ale

Judecătoriei Alexandria, instanța de control judiciar a procedat la contopirea

acestora în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Fiind nemulțumit de decizia

pronunțată inculpatul, în termen legal, a formulat recurs invocând drept motiv

de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu cauza,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., secția

penală a Înaltei Curți constată că recursul declarat de inculpat este nefondat

pentru următoarele considerente:

Atât prima instanță, cât și instanța

de control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit

vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, ambele instanțe au

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.F.E. atât

sub aspectul naturii cât și ca modalitate de executare a acesteia, fiind

respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar instanța de

control judiciar a corectat în mod justificat cuantumul pedepsei de executat în

sensul că în mod fundamentat a constatat incidența dispozițiilor art. 83 C.

pen. și a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 419 din 6 august 2004 a

Judecătoriei Zimnicea și executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani

închisoare stabilită în prezenta cauză, faptele fiind concurente cu cele ce au

făcut obiectul sentințelor penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, și nr. 47

și 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.

Or, stabilind pedeapsa rezultantă de

7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în interiorul

termenului de încercare, instanța de control judiciar a avut în vedere atât

gravitatea deosebită a faptei săvârșite prin violență, cât și persoana

inculpatului care a manifestat perseverență infracțională (fiind anterior

condamnat de 4 ori), criterii esențiale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 72 C. pen.

Reexaminând cauza sub aspectul

criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru

săvârșirea faptei deduse judecății, nu se constată temeiuri pentru a se da o

mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în favoarea

acestuia, instanța de control judiciar individualizând în mod corect cuantumul

pedepsei aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al sancțiunii nefiind apt

a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost

săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de

infracțiuni, în ultima perioadă de timp.

Infracțiunea dedusă judecății

prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei

importante valori sociale ocrotite de legea penală, ce vizează simultan atât

integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.

În atare condiții, a reduce pedeapsa

pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar

echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte

similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă fermă a

justiției.

Față de cele mai sus menționate,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.E.

împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat, arestat în altă cauză, la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.F.E. împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Constată că recurentul inculpat este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

martie 2006.