ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1365/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 148 din 27 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a dispus, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului D.F.E. la 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 34, 35 și 36 C. pen., s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu cele pentru care el a fost condamnat prin sentințele penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, nr. 47 și nr. 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria. Au fost contopite pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și respectiv 3 ani închisoare dispuse prin sentințele penale menționate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 21 septembrie 2004 la zi. Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor emise pentru pedepsele concurente menționate și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultantă de 5 ani închisoare conform prevederilor acestei hotărâri. Inculpatul a fost obligat la 2.600.000 lei (260 RON) despăgubiri civile către partea civilă D.L.M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, la 16 septembrie 2004, inculpatul D.F.E. l-a deposedat prin violență și amenințare pe numitul D.L.M. de bicicleta marca M.B., proprietatea acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman criticând-o pentru omisiunea instanței de fond de a dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 419/2004 a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 966/ A din 8 decembrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și în consecință a desființat sentința atacată și rejudecând în fond a dispus. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.F.E., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea și a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel încât inculpatul va executa în final 7 ani închisoare.

A constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care el a fost condamnat prin sentința penală nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman și prin sentințele nr. 47 și 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria. A contopit pedeapsa de 7 ani închisoare cu cele de 4 ani închisoare și respectiv de 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale menționate și, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute în final 7 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) C. pen. În baza art. 35 C. pen., a menținut confiscarea specială a sumei de 4,5 milioane lei dispusă prin sentința penală nr. 48/2005 a Judecătoriei Alexandria.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare perioada executată de la 21 septembrie 2004 la 8 decembrie 2005. A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 86 și 88/2005 emise de Judecătoria Alexandria și nr. 36/2005 emis de Tribunalul Teleorman și a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, conform prevederilor prezentei decizii. L-a obligat pe inculpat la 2.600.000 lei ROL despăgubiri civile către partea civilă D.L.M. De asemenea, l-a obligat pe inculpat la 200 lei RON cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond a omis să dea eficiență juridică unor date rezultând din fișa de cazier a inculpatului, din care rezultă că inculpatul a mai fost anterior condamnat, între altele și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., dispunându-se în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării acestei pedepse (conform sentinței penale nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea, rămasă definitivă prin neapelare). Termenul de încercare pentru această pedeapsă urma să expire la 6 august 2008, însă fapta de tâlhărie dedusă judecății în prezenta cauză, a fost săvârșită la 16 septembrie 2004, înlăuntrul termenului de încercare, inculpatul aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Instanța de control a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen. și a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea și a constatat că executarea acesteia se va efectua alături de pedeapsa de 5 ani închisoare dispusă în prezenta cauză. De asemenea, constatând că infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de mai sus este concurentă cu faptele ce au făcut obiectul sentinței penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman și ale sentințelor penale nr. 47 și 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria, instanța de control judiciar a procedat la contopirea acestora în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Fiind nemulțumit de decizia pronunțată inculpatul, în termen legal, a formulat recurs invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu cauza, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, ambele instanțe au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.F.E. atât sub aspectul naturii cât și ca modalitate de executare a acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., iar instanța de control judiciar a corectat în mod justificat cuantumul pedepsei de executat în sensul că în mod fundamentat a constatat incidența dispozițiilor art. 83 C. pen. și a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 419 din 6 august 2004 a Judecătoriei Zimnicea și executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în prezenta cauză, faptele fiind concurente cu cele ce au făcut obiectul sentințelor penale nr. 28/2005 a Tribunalului Teleorman, și nr. 47 și 48/2005 ale Judecătoriei Alexandria.

Or, stabilind pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în interiorul termenului de încercare, instanța de control judiciar a avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptei săvârșite prin violență, cât și persoana inculpatului care a manifestat perseverență infracțională (fiind anterior condamnat de 4 ori), criterii esențiale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea faptei deduse judecății, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în favoarea acestuia, instanța de control judiciar individualizând în mod corect cuantumul pedepsei aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al sancțiunii nefiind apt a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiuni, în ultima perioadă de timp. Infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală, ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.

În atare condiții, a reduce pedeapsa pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă fermă a justiției. Față de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.E. împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat, arestat în altă cauză, la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.E. împotriva deciziei penale nr. 966/ A din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2006.