ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4812/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 31 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș au fost condamnați inculpații B.A.M. și C.G.A., la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., dispunându-se ca executarea să se facă în condiții de penitenciar. Tot prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul P.R., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicația art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispunându-se ca executarea să se facă în condiții de penitenciar.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate I.I. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în seara de 13 noiembrie 2004, inculpatul B.A.M. se afla împreună cu inculpata C.G.A. (concubina sa) în barul de pe peronul Gării Sud Pitești iar, în jurul orelor 20,30, în localul respectiv a venit și inculpatul P.R. Inculpații au plecat apoi în cartierul Prundu și în momentul în care au trecut prin dreptul Restaurantului T., C.G.A. a observat în interiorul acestuia, la o masă, pe partea vătămată I.I., care consuma băuturi alcoolice, propunând celorlalți „să-l facă” adică să-i sustragă bani.

Astfel, inculpata a intrat în restaurant, a trecut de câteva ori prin dreptul părții vătămate, fără a purta vreo discuție cu aceasta, însă, inculpatul P.R. i-a propus să întrețină relații sexuale cu inculpata. Refuzul părții vătămate i-a determinat pe cei trei inculpați să-și continue drumul spre stația de autobuz, dar, inculpata a observat că partea vătămată ieșise din local și se afla în dreptul unei consignații, cei trei stabilind, din nou, să sustragă bani de la partea vătămată. Profitând de vârsta înaintată a părții vătămate, inculpatul B.A.M. i-a pus piedică după care a împins-o în gardul viu, determinând căderea acesteia și în timp ce se afla la pământ a fost agresată de toți inculpații, iar C.G.A.

a deposedat-o, în aceste împrejurări, de geaca cu care era îmbrăcată. După săvârșirea infracțiunii, inculpații au fugit în scara blocului B 7, moment în care C.G. i-a înmânat geaca inculpatului P.R. care a găsit în buzunarul acesteia suma de 1.650.000 lei, fiind împărțită, apoi, în mod egal, cheile apartamentului ei și un capac de distribuitor. În drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că, în favoarea inculpatului P.R. pot fi reținute circumstanțe atenuante constând în buna sa conduită avută anterior săvârșirii faptei.

S-a dispus, însă, pentru toți inculpații, ca pedepsele să se execute în condiții de penitenciar. Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate I.I. Împotriva acestei sentințe au formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul aplicării unor pedepse prea severe. Prin decizia penală nr. 171/ A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 617/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații B.A.M., C.G.A. și P.R., deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 211 din 31 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv.

Au fost obligați apelanții la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1.000.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în ceea ce privește starea de fapt, necontestată de apelanți, aceasta constă în sustragerea prin violență de la partea vătămată I.I. a unei geci din fâș în care se afla suma de 1.650.000 lei și mai multe bunuri. De asemenea, și încadrarea juridică a fot corect făcută în infracțiunea pentru care apelanții au fost condamnați. În legătură cu individualizarea juridică a pedepsei ce face obiectul apelurilor formulate, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare judiciare a pedepsei.

Potrivit acestui text, la stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste criterii de individualizare aplicate la speță, au determinat prima instanță să aprecieze că se impune aplicarea unor pedepse a căror executare să se facă în condiții de penitenciar. Sub acest aspect, pedepsele de 7 ani închisoare aplicate inculpaților B.A.M. și C.G.A. sunt stabilite la minimul special al textului de lege în baza căruia au fost condamnați. Pentru inculpatul P.R., așa cum s-a precizat, au fost reținute circumstanțe atenuante referitoare la buna sa comportare avută anterior săvârșirii faptei.

Prin urmare, din moment ce pedepsele au fost stabilite la minimul special sau sub acest minim, nu s-ar mai impune redozarea acestora în sensul reducerii lor, deoarece a proceda astfel ar însemna ca ele să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpații B.A.M. și C.G.A., aceasta din urmă criticând-o că pedeapsa aplicată este prea mare, menționând că este mamă a doi copii minori, a se avea în vedere și circumstanțele săvârșirii faptei. La termenul de astăzi, recurentul inculpat B.A.M. a depus la dosar un memoriu, în care a menționat circumstanțele sale favorabile, comportamentul bun anterior comiterii faptei, prejudiciul a fost acoperit, a avut o atitudine cooperantă pe toată durata procesului penal, a trăit prin orfelinate, solicitând reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpaților, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursurilor și reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați. Examinând recursurile declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanța de apel și-a însușit la rândul ei, argumentele primei instanțe cu privire la stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților B.A.M. și C.G.A., care împreună și cu inculpatul P.R., în noaptea de 13 noiembrie 2004, în jurul orelor 00,15, au deposedat prin violență pe partea vătămată I.I. de suma de 1.650.000 lei, de un obiect de vestimentație și alte bunuri, în stația de autobuz Complex II, producându-i în aceste condiții leziuni cu au necesitat pentru vindecare circa 4-5 zile îngrijiri medicale de la producere și o pagubă de 2.500.000 lei, întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, în mod corect au fost adecvate cauzal criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de fiecare inculpat agravat de circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv B.A.M., care a crescut de mic până la 18 ani în centru de plasament, devenind „ copil al străzii”, a absolvit școala profesională, având calificarea de dulgher, a fost angajat fără contract de muncă la o societate comercială pentru o lună de zile, iar C.G., are o situație familială precară, tatăl decedat, iar mama sa nu lucrează, nu primește ajutor social, mai are patru frați, doi dintre ei fiind arestați pentru tâlhărie, nu a avut legături strânse cu familia, iar din relația de concubinaj are doi copii minori, aflați în cămine, nu are calificare, este analfabetă, obține bani din spălatul parbrizelor în intersecții și din prostituție, mai fiind judecată în prezent în trei dosare tot pentru tâlhărie.

Prin cuantumurile pedepselor aplicate inculpaților orientate către minim, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat just că acestea sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă. Așadar, Înalta Curte nu poate reține solicitările inculpaților B.A.M. și C.G.A., în sensul reducerii pedepselor aplicate acestora, deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile specifice individualizării pedepsei, atât cele referitoare la faptă cât și cele personale, astfel că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești. S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții inculpați să plătească suma de câte 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.