ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4812/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211

din 31 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș au fost condamnați inculpații B.A.M.

și C.G.A., la câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., dispunându-se ca executarea să se facă în condiții de

penitenciar.

Tot prin aceeași sentință a

fost condamnat și inculpatul P.R., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) cu aplicația art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

dispunându-se ca executarea să se facă în condiții de penitenciar.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv.

S-a constatat acoperit

prejudiciul cauzat părții vătămate I.I.

Au fost obligați inculpații

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în seara de 13 noiembrie 2004,

inculpatul B.A.M. se afla împreună cu inculpata C.G.A. (concubina sa) în barul

de pe peronul Gării Sud Pitești iar, în jurul orelor 20,30, în localul

respectiv a venit și inculpatul P.R.

Inculpații au plecat apoi în

cartierul Prundu și în momentul în care au trecut prin dreptul Restaurantului T.,

C.G.A. a observat în interiorul acestuia, la o masă, pe partea vătămată I.I.,

care consuma băuturi alcoolice, propunând celorlalți „să-l facă” adică să-i

sustragă bani.

Astfel, inculpata a intrat

în restaurant, a trecut de câteva ori prin dreptul părții vătămate, fără a

purta vreo discuție cu aceasta, însă, inculpatul P.R. i-a propus să întrețină

relații sexuale cu inculpata. Refuzul părții vătămate i-a determinat pe cei

trei inculpați să-și continue drumul spre stația de autobuz, dar, inculpata a

observat că partea vătămată ieșise din local și se afla în dreptul unei

consignații, cei trei stabilind, din nou, să sustragă bani de la partea

vătămată.

Profitând de vârsta

înaintată a părții vătămate, inculpatul B.A.M. i-a pus piedică după care a

împins-o în gardul viu, determinând căderea acesteia și în timp ce se afla la

pământ a fost agresată de toți inculpații, iar C.G.A. a deposedat-o, în aceste

împrejurări, de geaca cu care era îmbrăcată.

După săvârșirea

infracțiunii, inculpații au fugit în scara blocului B 7, moment în care C.G. i-a

înmânat geaca inculpatului P.R. care a găsit în buzunarul acesteia suma de

1.650.000 lei, fiind împărțită, apoi, în mod egal, cheile apartamentului ei și

un capac de distribuitor.

În drept, faptele

inculpaților au fost încadrate în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Individualizarea pedepselor

s-a făcut în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se

că, în favoarea inculpatului P.R. pot fi reținute circumstanțe atenuante

constând în buna sa conduită avută anterior săvârșirii faptei.

S-a dispus, însă, pentru

toți inculpații, ca pedepsele să se execute în condiții de penitenciar.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate I.I.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul aplicării unor

pedepse prea severe.

Prin decizia penală nr. 171/

A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în

dosarul nr. 617/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de

inculpații B.A.M., C.G.A. și P.R., deținuți în Penitenciarul Colibași,

împotriva sentinței penale nr. 211 din 31 mai 2005, pronunțată de Tribunalul

Argeș.

S-a menținut starea de arest

a inculpaților și s-a dedus arestul preventiv.

Au fost obligați apelanții

la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 1.000.000

lei, reprezentând onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că în ceea ce privește starea de fapt, necontestată

de apelanți, aceasta constă în sustragerea prin violență de la partea vătămată

I.I. a unei geci din fâș în care se afla suma de 1.650.000 lei și mai multe

bunuri.

De asemenea, și încadrarea

juridică a fot corect făcută în infracțiunea pentru care apelanții au fost

condamnați.

În legătură cu

individualizarea juridică a pedepsei ce face obiectul apelurilor formulate, s-a

constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.

pen., privind criteriile generale de individualizare judiciare a pedepsei.

Potrivit acestui text, la

stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de gradul concret de pericol

social al faptei comise, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii de

individualizare aplicate la speță, au determinat prima instanță să aprecieze că

se impune aplicarea unor pedepse a căror executare să se facă în condiții de

penitenciar. Sub acest aspect, pedepsele de 7 ani închisoare aplicate

inculpaților B.A.M. și C.G.A. sunt stabilite la minimul special al textului de

lege în baza căruia au fost condamnați. Pentru inculpatul P.R., așa cum s-a

precizat, au fost reținute circumstanțe atenuante referitoare la buna sa

comportare avută anterior săvârșirii faptei.

Prin urmare, din moment ce

pedepsele au fost stabilite la minimul special sau sub acest minim, nu s-ar mai

impune redozarea acestora în sensul reducerii lor, deoarece a proceda astfel ar

însemna ca ele să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri inculpații B.A.M. și C.G.A., aceasta din

urmă criticând-o că pedeapsa aplicată este prea mare, menționând că este mamă a

doi copii minori, a se avea în vedere și circumstanțele săvârșirii faptei.

La termenul de astăzi,

recurentul inculpat B.A.M. a depus la dosar un memoriu, în care a menționat

circumstanțele sale favorabile, comportamentul bun anterior comiterii faptei,

prejudiciul a fost acoperit, a avut o atitudine cooperantă pe toată durata

procesului penal, a trăit prin orfelinate, solicitând reducerea pedepsei.

Apărătorul inculpaților, în

concluziile orale, în dezbateri, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursurilor și reducerea

pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Examinând recursurile

declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A. împotriva deciziei instanței de apel,

în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios

instanța de apel și-a însușit la rândul ei, argumentele primei instanțe cu

privire la stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt

reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților B.A.M.

și C.G.A., care împreună și cu inculpatul P.R., în noaptea de 13 noiembrie

2004, în jurul orelor 00,15, au deposedat prin violență pe partea vătămată I.I.

de suma de 1.650.000 lei, de un obiect de vestimentație și alte bunuri, în

stația de autobuz Complex II, producându-i în aceste condiții leziuni cu au

necesitat pentru vindecare circa 4-5 zile îngrijiri medicale de la producere și

o pagubă de 2.500.000 lei, întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost trimiși în

judecată.

De asemenea, sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților, în mod corect au fost

adecvate cauzal criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama

de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de fiecare

inculpat agravat de circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale

ale inculpaților, respectiv B.A.M., care a crescut de mic până la 18 ani în

centru de plasament, devenind „ copil al străzii”, a absolvit școala

profesională, având calificarea de dulgher, a fost angajat fără contract de

muncă la o societate comercială pentru o lună de zile, iar C.G., are o situație

familială precară, tatăl decedat, iar mama sa nu lucrează, nu primește ajutor

social, mai are patru frați, doi dintre ei fiind arestați pentru tâlhărie, nu a

avut legături strânse cu familia, iar din relația de concubinaj are doi copii

minori, aflați în cămine, nu are calificare, este analfabetă, obține bani din

spălatul parbrizelor în intersecții și din prostituție, mai fiind judecată în

prezent în trei dosare tot pentru tâlhărie.

Prin cuantumurile pedepselor

aplicate inculpaților orientate către minim, cu executare în regim de detenție,

s-a apreciat just că acestea sunt singurele în măsură să asigure realizarea

scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea

îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea lor viitoare pozitivă.

Așadar, Înalta Curte nu

poate reține solicitările inculpaților B.A.M. și C.G.A., în sensul reducerii

pedepselor aplicate acestora, deoarece au fost avute în vedere în mod plural

toate criteriile specifice individualizării pedepsei, atât cele referitoare la

faptă cât și cele personale, astfel că nu este incident cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele

menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate

aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A.

împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești.

S-a constatat că inculpații

sunt arestați în altă cauză.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei),

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.A.M. și C.G.A. împotriva deciziei penale nr.

171/ A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Constată că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați

să plătească suma de câte 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.