ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1524/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 726

din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații:

- câte 5 ani închisoare,

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și

la

- câte 4 luni închisoare,

pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând

să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., câte 5 ani

închisoare fiecare;

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

pedeapsa de 8 ani închisoare .

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 595 zile din pedeapsa de 5 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 797/2000 a Tribunalului

București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani la care a adăugat un

spor de un an, urmând ca inculpatul D.G. să execute 9 ani închisoare;

pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea

de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Totodată tribunalul a

menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării

preventive de la 6 mai 2004 la zi, pentru inculpații C.I. și B.F. și de la 7

mai 2004 la zi, pentru inculpații D.G. și D.N. A interzis tuturor inculpaților,

în baza art. 116 alin. (4) C. pen., dreptul de a se afla pe raza municipiului

Timișoara timp de 4 ani și i-a obligat la câte 5.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 6 mai

2004, partea vătămată B.C. împreună cu soția sa partea vătămată B.A. s-au

deplasat în municipiul Timișoara, cu autoturismul personal.

După ce a oprit autoturismul

în parcarea de lângă intrarea Gara de Nord, în timp ce partea vătămată B.C. a

rămas în autoturism, soția sa s-a deplasat în incinta gării pentru a cumpăra

medicamente de la o farmacie.

Fiind observată de cei patru

inculpați care consumau bere la mesele din incinta gării și că este singură,

aceștia s-au hotărât să-i sustragă poșeta. În acest sens, inculpatul D.G., a

prins de poșetă și a tras de ea pentru a o deposeda, timp în care inculpatul

D.N. a apucat-o de păr și a doborât-o, pe partea vătămată, la pământ.

Strigătele părții vătămate

au fost auzite de soțul acesteia care a intervenit, dar a fost lovit inițial de

inculpații B.F. și C.I. și împiedicat astfel să dea ajutor soției sale.

Văzând că nu pot deposeda de

poșetă pe partea vătămată B.A., cei doi inculpați D.G. și D.N., au abandonat-o

și s-au alăturat celorlalți doi inculpați, lovind cu pumnii și picioarele pe

partea vătămată B.C.

În ajutorul părții vătămate

a intervenit martorul L.D., împrejurare în care inculpații au fugit, fiind

prinși de îndată inculpații B.F. și C.I., iar a doua zi, pe baza descrierii de

către martori și părțile vătămate, au fost identificați și prinși și ceilalți

doi inculpați.

Partea vătămată B.C. a

suferit leziuni corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri

medicale timp de 5 zile.

Prin decizia penală nr. 5

din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de cei patru inculpați prin care susțin că au lovit pe părțile

vătămate, nu cu scopul de a sustrage vreun bun.

Împotriva acestei decizii

inculpații B.F., D.G. și C.I. au declarat recurs solicitând reducerea

pedepselor iar inculpatul C.I. și achitarea pentru tentativă la infracțiunea de

tâlhărie, pe motiv că nu a comis această faptă, temeiuri de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile sunt fondate dar

pentru un alt motiv, ce se va lua în examinare din oficiu, referitor la

încadrarea juridică a faptelor, după cum se va arăta în continuare.

Din examinarea hotărârilor

atacate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe

probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpaților, însă au reținut greșit încadrarea juridică și în infracțiunea de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Sub acest aspect este de

necontestat că inculpații D.G. și D.N. au exercitat violențe asupra părții

vătămate B.A., pentru a o deposeda de poșetă, iar la intervenția soțului

acesteia, ceilalți doi inculpați și apoi și primii doi inculpați, l-au lovit cu

pumnii și picioarele și l-au împiedicat astfel să intervină în ajutorul soției

sale.

Prin urmare, prin actele de

violență conjugate ale celor patru inculpați s-a urmărit deposedarea părții

vătămate B.A. de poșetă, astfel că, de vreme de fapta de întrebuințare de

violențe în scopul sustragerii unui bun a fost încadrată în tentativă la

infracțiunea de tâlhărie, greșit s-a reținut, distinct și infracțiunea de

lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Or, infracțiunea de tâlhărie

este o infracțiune complexă, care include în conținutul ei prin voința

legiuitorului, atât fapta de furt cât și fapta de lovire.

În consecință, se vor admite

recursurile inculpaților sub acest aspect și se va schimba încadrarea juridică

din cele două infracțiuni în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, temei de

casare în favoarea inculpaților conform art. 385

9

pct. 17 și alin.

(3) C. proc. pen.

Totodată, în acest sens se

va extinde efectul recursurilor inculpaților, conform art. 385

7

C.

proc. pen., și cu privire la inculpatul D.N., fără a se crea o situație mai

grea acestuia.

Referitor la participarea

inculpaților la comiterea faptei, în cauză au fost administrate suficiente

probe din care rezultă pe deplin vinovăția lor (declarațiile părților vătămate,

ale martorilor L.D., O.C., N.N. și L.P., precum și procesele verbale și

planșele fotografice privind recunoașterea din grup).

Prin urmare cererea

inculpatului C.I. de a fi achitat pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

nu este întemeiată.

Pentru motivul sus-arătat,

invocat în favoarea inculpaților, urmează a se admite recursurile declarate, a

se casa hotărârile în limitele menționate și potrivit dispozitivului de mai

jos.

Din pedepse se va deduce

durata arestării preventive, iar onorariile de avocat pentru apărarea din

oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații B.F., D.G. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 10

ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și extinde efectele acestora și asupra

inculpatului D.N.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 726 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș, numai cu

privire la încadrarea juridică a faptelor.

Rejudecând, în baza art. 334

C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, după cum urmează:

C.I. din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., text de lege în baza

căruia condamnă pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare;

din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b), în infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 7 ani

închisoare;

din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat

la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 8 ani

închisoare.

Menține revocarea liberării

condiționate pentru restul neexecutat de 595 zile închisoare din pedeapsa de 5

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 797/2000 a Tribunalului

municipiului București, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată, urmând ca

inculpatul D.G. să execute 8 ani închisoare.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 mai 2004 la 2 martie

2005, pentru inculpații C.I. și B.F. și de la 7 mai 2004 la 2 martie 2005,

pentru inculpații D.G. și D.N.

Onorariile pentru apărarea

din oficiu a inculpaților B.F., D.G. și C.I., în sumă de câte 400.000 lei, se

vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.