ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1524/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 726 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș, au fost condamnați inculpații: 1. D.N. și 2. C.I. la - câte 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și la - câte 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., câte 5 ani închisoare fiecare; 3. D.G.

la 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare . În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 595 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 797/2000 a Tribunalului București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani la care a adăugat un spor de un an, urmând ca inculpatul D.G.

să execute 9 ani închisoare; 4. B.F. la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și la 5 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 mai 2004 la zi, pentru inculpații C.I. și B.F. și de la 7 mai 2004 la zi, pentru inculpații D.G. și D.N. A interzis tuturor inculpaților, în baza art. 116 alin. (4) C. pen., dreptul de a se afla pe raza municipiului Timișoara timp de 4 ani și i-a obligat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 6 mai 2004, partea vătămată B.C. împreună cu soția sa partea vătămată B.A. s-au deplasat în municipiul Timișoara, cu autoturismul personal. După ce a oprit autoturismul în parcarea de lângă intrarea Gara de Nord, în timp ce partea vătămată B.C. a rămas în autoturism, soția sa s-a deplasat în incinta gării pentru a cumpăra medicamente de la o farmacie. Fiind observată de cei patru inculpați care consumau bere la mesele din incinta gării și că este singură, aceștia s-au hotărât să-i sustragă poșeta. În acest sens, inculpatul D.G., a prins de poșetă și a tras de ea pentru a o deposeda, timp în care inculpatul D.N.

a apucat-o de păr și a doborât-o, pe partea vătămată, la pământ. Strigătele părții vătămate au fost auzite de soțul acesteia care a intervenit, dar a fost lovit inițial de inculpații B.F. și C.I. și împiedicat astfel să dea ajutor soției sale. Văzând că nu pot deposeda de poșetă pe partea vătămată B.A., cei doi inculpați D.G. și D.N., au abandonat-o și s-au alăturat celorlalți doi inculpați, lovind cu pumnii și picioarele pe partea vătămată B.C. În ajutorul părții vătămate a intervenit martorul L.D., împrejurare în care inculpații au fugit, fiind prinși de îndată inculpații B.F. și C.I., iar a doua zi, pe baza descrierii de către martori și părțile vătămate, au fost identificați și prinși și ceilalți doi inculpați.

Partea vătămată B.C. a suferit leziuni corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 5 zile. Prin decizia penală nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei patru inculpați prin care susțin că au lovit pe părțile vătămate, nu cu scopul de a sustrage vreun bun. Împotriva acestei decizii inculpații B.F., D.G. și C.I. au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor iar inculpatul C.I. și achitarea pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, pe motiv că nu a comis această faptă, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Recursurile sunt fondate dar pentru un alt motiv, ce se va lua în examinare din oficiu, referitor la încadrarea juridică a faptelor, după cum se va arăta în continuare.

Din examinarea hotărârilor atacate și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, însă au reținut greșit încadrarea juridică și în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Sub acest aspect este de necontestat că inculpații D.G. și D.N. au exercitat violențe asupra părții vătămate B.A., pentru a o deposeda de poșetă, iar la intervenția soțului acesteia, ceilalți doi inculpați și apoi și primii doi inculpați, l-au lovit cu pumnii și picioarele și l-au împiedicat astfel să intervină în ajutorul soției sale. Prin urmare, prin actele de violență conjugate ale celor patru inculpați s-a urmărit deposedarea părții vătămate B.A.

de poșetă, astfel că, de vreme de fapta de întrebuințare de violențe în scopul sustragerii unui bun a fost încadrată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, greșit s-a reținut, distinct și infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Or, infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, care include în conținutul ei prin voința legiuitorului, atât fapta de furt cât și fapta de lovire. În consecință, se vor admite recursurile inculpaților sub acest aspect și se va schimba încadrarea juridică din cele două infracțiuni în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, temei de casare în favoarea inculpaților conform art. 385 9 pct. 17 și alin. (3) C. proc. pen. Totodată, în acest sens se va extinde efectul recursurilor inculpaților, conform art. 385 7 C. proc.

pen., și cu privire la inculpatul D.N., fără a se crea o situație mai grea acestuia. Referitor la participarea inculpaților la comiterea faptei, în cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă pe deplin vinovăția lor (declarațiile părților vătămate, ale martorilor L.D., O.C., N.N. și L.P., precum și procesele verbale și planșele fotografice privind recunoașterea din grup). Prin urmare cererea inculpatului C.I. de a fi achitat pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, nu este întemeiată. Pentru motivul sus-arătat, invocat în favoarea inculpaților, urmează a se admite recursurile declarate, a se casa hotărârile în limitele menționate și potrivit dispozitivului de mai jos. Din pedepse se va deduce durata arestării preventive, iar onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B.F., D.G. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 10 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara și extinde efectele acestora și asupra inculpatului D.N. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 726 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, după cum urmează: 1. Pentru inculpații D.N. și C.I. din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare; 2. Pentru inculpatul B.F.

din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b), în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 7 ani închisoare; 3. Pentru inculpatul D.G. din infracțiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 8 ani închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul neexecutat de 595 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 797/2000 a Tribunalului municipiului București, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul D.G. să execute 8 ani închisoare. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 6 mai 2004 la 2 martie 2005, pentru inculpații C.I. și B.F. și de la 7 mai 2004 la 2 martie 2005, pentru inculpații D.G. și D.N. Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților B.F., D.G. și C.I., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2005.