ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 1 septembrie 2004, reclamantul I.G. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, să se dispună anularea hotărârii nr. 506 din 6 noiembrie 2002, prin care i-a fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 1 mai 1951 - 1 mai 1954 a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, dar pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor cuvenite.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 639 din 4 noiembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 505 din 6 noiembrie 2002, obligând pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 1 mai 1951 - 1 mai 1954, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a efectuat serviciul militar în perioada 1 mai 1951 - 1 mai 1954, îndeplinind funcția de „constructor”. În același livret militar depus la dosarul cauzei, în rubrica „denumirea specialității militare”, este trecută mențiunea „bun pentru unități chimice”.

Instanța de fond a concluzionat că reclamantul nu a avut calitatea de soldat în armată, fiind folosit la muncă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta susține că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit serviciul militar în cadrul detașamentelor de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci „la detașamente M.F.A.”. De asemenea, recurenta apreciază că mențiunea „bun pentru trupele chimice”, înscrisă în livretul reclamantului, demonstrează apartenența unității în care și-a efectuat stagiul militar, reclamantul, la unitățile armatei, unde existau asemenea specialități militare.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată. Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a îndeplinit pe întreaga durată a stagiului militar, funcția de constructor. Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar într-o unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta de la recunoașterea drepturilor acordate potrivit Legii nr. 309/2002. Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a unității militare în care reclamantul și-a îndeplinit stagiul militar, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar.

În consecință, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 639 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.