ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 638 din 3

mai 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat, între alții,

pe inculpatul C.Șt., la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de

594 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 81 din 14 ianuarie 2002 a Judecătoriei Slobozia și

contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute

pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

dispus luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive.

S-a constatat că părțile civile SC M.C.

SRL, cu sediul în comuna 1 Decembrie, B.G. și O.G. nu s-au constituit părți

civile.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Împotriva acestei hotărâri rămasă

definitivă, prin neapelare, a formulat contestație la executare condamnatul C.Șt.

În motivarea cererii de contestație

la executare, condamnatul a arătat că la momentul soluționării cauzei, în care

a avut calitatea de inculpat (dosar nr. 5470/2004 al Tribunalului București, secția

a II-a penală) i-au fost încălcate drepturile la apărare, deoarece a fost citat

la o adresă la care nu mai locuia, locuința fiind vândută, locuind la o altă

persoană, fără forme legale.

Întrucât pe rolul instanței

condamnatul a mai avut o cerere identică, înregistrată sub nr. 5470/2004, s-a

dispus conexarea acesteia cu cea din cauza de față.

Prin sentința penală nr. 1529 din 10

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul C.Șt. cu motivarea

că la data judecării în fond a cauzei, acesta a fost legal citat la adresa

indicată și apoi, ca urmare a faptului că s-a constatat că nu-și mai are

domiciliul la acea adresă, s-a dispus citarea prin afișare la Consiliul Local sector

4 București.

S-a mai reținut de către instanță

faptul că după schimbarea domiciliului condamnatul nu a făcut cunoscut noua sa

adresă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a

contestației la executare din moment ce s-a stabilit că judecata sa la instanța

de fond a avut loc cu procedura de citare viciată.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 1037 din 21 decembrie 2005, în urma verificării actelor

de la dosar, a constatat că în cauză nu este vorba despre o contestație la

executare, ci de un apel declarat peste termen împotriva sentinței penale nr. 638

din 3 mai 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Rejudecând cauza în aceste limite,

peste termen, instanța de apel a respins, ca tardiv, apelul declarat de

inculpatul C.Șt. împotriva sentinței mai sus menționată, obligându-l la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că apelul inculpatului (astfel cum a fost calificat),

în raport de împrejurările în care a fost declarat, se constată a fi un apel

peste termen și că din lucrările dosarului, dar și din relațiile comunicate de

instanța de fond, biroul de executări penale, rezultă că la termenul pentru

judecarea în fond a cauzei în care s-a pronunțat sentința penală nr. 638/2005,

inculpatul a lipsit, fiind reprezentat de avocat desemnat din oficiu.

S-a mai reținut că pronunțarea

sentinței a fost amânată de la termenul de 19 aprilie 2005 la 3 mai 2005,

nerezultând că la pronunțare inculpatul a fost prezent, iar sentința a fost

comunicată la data de 4 mai 2005, în extras, la adresa de domiciliu rezultată

din actele dosarului, comuna Nana, județul Călărași, cum și faptul că la data

de 14 mai 2005 s-a efectuat o recomunicare a sentinței, fiind legal îndeplinită

această procedură la data de 6 iunie 2005, urmare a cărui fapt sentința a rămas

definitivă la data de 20 iunie 2006, inculpatul începând executarea la data de

6 iulie 2005.

Întrucât inculpatul nu a declarat

apelul peste termen cu respectarea prevederilor art. 365 C. proc. pen.,

respectiv în termen de 10 zile de la începerea executării, respectiv 6 iulie

2005, ci la datele de 16 august 2005 și 16 septembrie 2005, este evident că

apelul declarat peste termen este tardiv și urmează a fi respins ca atare.

Împotriva deciziei pronunțată de curtea

de apel a declarat recurs inculpatul C.Șt., susținând că în mod nejustificat

i-a fost respins apelul peste termen ca tardiv din moment ce a făcut dovada că

judecata sa la instanța de fond a avut loc cu procedura viciată.

Recursul declarat de inculpatul C.Șt.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că în mod corect instanța de apel a respins apelul

inculpatului, calificat a fi un apel peste termen, ca tardiv.

Instanța de apel, recalificând

cererea inculpatului dintr-o contestație la executare în apel peste termen, în

mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., în

conformitate cu care partea care a lipsit atât la judecată cât și la

pronunțare, poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile la

data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării

dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Întrucât din actele de la dosar

rezultă că inculpatul a început executarea sentinței penale nr. 638/2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, la data de 6 iulie 2005, iar

apelul, considerat peste termen, l-a declarat cel mai devreme, la data de 16

august 2005, deci cu mult peste cele 10 zile prevăzute de lege de la începerea

executării, în mod justificat instanța a respins acest apel ca fiind tardiv.

Întrucât decizia Curții de apel este

corectă, în sensul că în mod corect s-a respins apelul inculpatului C.Șt.,

declarat peste termen, ca tardiv, urmează a se constata că recursul declarat de

acesta este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 1037/ A

din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

140 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2006.