ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5762/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la numărul 189/2004 la Curtea de Apel București, secția civilă și conflicte de muncă, C.V. a formulat în temeiul art. 318 teza II C. proc. civ. o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 24 din 20 ianuarie 2004 pronunțată de aceeași curte, solicitând desființarea acesteia motivat de faptul la înscrisurile ce au stat la baza cererii de revizuire s-au fundamentat pe înscrisurile false prezentate în instanță și care au generat eroarea judiciară. În cuprinsul cererii, contestație în anulare, C.V. face o amplă examinare a acestor înscrisuri, care, după opinia acesteia au fost de natură să ducă la menținerea sentinței nr. 7956 bis/2000.

Curtea de Apel București prin decizia nr. 155/LM din 12 martie 2004 a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de C.V. împotriva deciziei civile nr. 24 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel București în contradictoriu cu SC S.S. SA. Prin aceeași decizie Curtea de Apel București a obligat pe contestatoare la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către societatea intimată. Curtea a reținut în considerentele deciziei că art. 318 teza II C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare încheiate în termen de recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.

Cum motivele de recurs care vizau faptul că instanța nu a analizat decât actele depuse iniția nu și celelalte acte depuse la termenele ulterioare și că nu s-a pronunțat pe aceste dovezi au fost deja examinate de instanța de recurs. Curtea, în baza art. 318 C. proc. civ. a respins ca nefondată contestația în anulare. Împotriva deciziei nr. 155/LM din 12 martie 2004 a Curții de Apel București, contestatoarea C.V. a declarat recurs la data de 22 aprilie 2004 pe care nu și l-a motivat nici până la termenul de 1 iulie 2005. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția cazurilor prevăzute de art. 306 pct. 2 C. proc. civ. În speță, recurenta nu și-a motivat recursul odată cu cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, așa cum statuează art. 303 C. proc.

civ., astfel că se impune aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. deoarece făcând cuvenitele verificări instanța de recurs nu constată existența unor motive de ordine publică pe care să le invoce din oficiu. Celelalte aspecte, legate de incidența în cauză a dispozițiunilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu pot fi examinate deoarece cauza de nulitate a recursului pentru nemotivare primează.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2005.