ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9975/2005

Asupra recursului de față:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2002,

reclamantul G.G. a chemat în judecată Primăria Municipiului Drobeta Turnu

Severin, SC S. SA Turnu Severin și SC S.V. SA Turnu Severin pentru a fi

obligată să-i restituie în natură suprafața de 602 mp teren, fost grădină

situat în cartierul S., cuprins între Calea Ferată București–Timișoara și malul

Dunării.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, în calitate de moștenitor al defunctului G.I.G. a notificat în

temeiul Legii nr.10/2001, deținătoarea terenului SC S. SA care, cu adresa nr. 3408

iulie 2001 i-a comunicat că terenul revendicat se află în evidența primăriei,

făcând parte din patrimoniul public al orașului Drobeta Turnu-Severin, teren ce

nu poate fi restituit și pentru care nu i se pot acorda nici măsuri

reparatorii.

A mai arătat că terenul a fost

preluat în mod abuziv de către organele de frontieră și folosit ca fâșie de

frontieră până în anul 1964, când s-a stabilit amplasamentul sistemului

hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I.

A precizat că, în urma celor două

deplasări efectuat la fața locului, s-a constatat că terenul în litigiu este

teren viran, împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, astfel încât poate fi

restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 304 din 8

aprilie 2003 a Tribunalului Mehedinți a fost respinsă acțiunea introductivă,

reținându-se, în esență că, potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, de măsurile reparatorii prevăzute de această lege pot

beneficia doar cei care erau proprietarii imobilelor preluate abuziv sau

moștenitorii acestora, calitate nedovedită în speță.

Sub aspect probatoriu s-a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada că terenul s-a aflat în proprietatea sa sau a

antecesorului său, chiar reclamantul recunoscând lipsa acestor dovezi.

De asemenea, din raportul de

expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul solicitat de reclamant nu apare

ca fiind expropriat pentru construcții feroviare sau alte utilități, ci ca

aparținând foștilor clăcași.

Apelul declarat împotriva acestei

hotărâri a fost soluționat prin decizia civilă nr. 254 din 6 octombrie 2003 a

Curții de Apel Craiova prin care a fost respinsă calea de atac exercitată cu

consecința păstrării hotărârii atacate.

În considerentele decizii s-a

reținut că din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, beneficiază

foștii proprietari ai imobilelor abuziv preluate sau moștenitorii acestora.

Reclamantul nu a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu, dovadă ce-i incumbă, astfel

încât, s-a reținut că temeinic a fost respinsă acțiunea introductivă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare

întrucât nu s-a așteptat rezultatul cercetărilor penale declanșate împotriva

funcționarilor primăriei și că temeinic a fost respinsă acțiunea introductivă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare,

întrucât nu s-a așteptat rezultatul cercetărilor penale declanșate împotriva

funcționarilor primăriei și că instanțele nu au manifestat rol activ, deoarece

nu au administrat toate probele necesare justei soluționări a cauzei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, la măsuri reparatorii constând

în restituire în natură sau, în echivalent, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali

sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Dovada dreptului de proprietate și,

dacă este cazul, a calității de moștenitor se realizează în modalitatea

prevăzută de art. 23, art. 24 din Legea nr. 10/2001 completate și modificate

prin Legea nr. 247/2001 (fost 22 din lege).

Prin acte doveditoare se înțelege,

în conformitate cu prevederile art. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 orice acte translative de

proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau

juridică precum și actele juridice care atestă calitatea de moștenitor.

În speță, actele depuse de reclamant

în dovedirea dreptului său de proprietate sunt copii de pe evidențele din

registru agricol și certificat de moștenitor și nu constituie titlu de

proprietate.

De menționat că pentru terenurile

înscrise în evidențele din registrul agricol, reclamantului i-a fost

reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 eliberându-i-se

titlul de proprietate nr. 73214 din 15 ianuarie 1996.

Dimpotrivă, din actele dosarului ca

și din constatările expertului desemnat în cauză, efectuate pe baza actelor

prezentate de pârâți și a situației de fapt identificată la fața locului, rezultă

că terenul în litigiu nu a fost expropriat pentru construcții feroviare sau

utilități și că în evidențele cadastrale terenul apare ca aparținând „Foștilor

Clăcași”.

Prin urmare, temeinic s-a reținut că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate în modalitatea prescrisă

de lege, hotărârile atacate fiind, sub acest aspect, la adăpost de criticile

formulate.

Proba cu martori solicitate de

reclamant nu poate complini cerința legii sus menționată și nu este aptă, prin

ea însăși să facă dovada dreptului de proprietate a bunului a cărui restituire

se solicită, astfel încât în mod legal a fost respinsă.

Sunt nefondate și criticile privind

greșita respingere a cererii de suspendare a judecării apelului întemeiat pe

prevederile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. întrucât pentru a opera întreruperea

cursului judecății în temeiul acestor dispoziții, textul legal invocat cere ca

o condiție de admisibilitate, începerea urmăririi penale, condiție

neîndeplinită în cauză și corect reținută de instanța de apel.

Prin urmare, față de considerentele

sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de G.G. împotriva

deciziei civile nr. 254 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.