ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2517/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 51 din 14 februarie 2003 pronunțată de

Tribunalul Botoșani, secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea în

revendicare imobiliară introdusă de reclamanții M.I.A. și A.I.M. împotriva

pârâților Consiliul Județean Botoșani, Primăria Botoșani și Muzeul Județean

Botoșani, cu consecința obligării primului și celui de al treilea pârât, să

restituie reclamanților în natură, în deplină proprietate și posesie imobilul,

compus din clădirea numită „Muzeul de etnografie” Botoșani și suprafața

aferentă de 2200 mp teren, conform identificării și delimitării efectuate prin

raportul de expertiză, expert I.D., omologat ca parte integrantă a hotărârii.

Totodată a fost respinsă acțiunea

îndreptată împotriva Primăriei municipiului Botoșani ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a stabilit în esență că pârâții ocupă fără titlu valabil imobilul

proprietatea reclamanților care a fost preluat forțat, cu încălcarea

dispozițiilor art. 480–481 C. civ. precum și a dispozițiilor Decretului 111/1951

din proprietatea antecesorilor reclamanților în anii 1947–1948.

Hotărârea primei instanțe a fost

infirmată prin decizia civilă nr. 63 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava,

secția civilă, care admițând apelurile declarate de pârâții obligați, a schimbat

sentința în sensul că a respins acțiunea în revendicare ca inadmisibilă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a considerat că reclamanții nu ar mai putea revendica imobilul prin

acțiunea de drept comun, și cererea de predare în natură nu ar mai putea fi

primită, întrucât aceștia au ales între timp calea despăgubirii reglementată de

Legea nr. 112/1995, pe care au obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă de

acordare a sumei de 715.558.800 lei pentru același imobil, așa încât odată

exprimat dreptul de opțiune, principiul disponibilității ar acționa fără cale

de întoarcere.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale,

reclamanții I.A.M. și A.I.M.

Invocând lipsa de temei legal a

hotărârii și aplicarea greșită a legii, recurenții au susținut în esență că

instanța de apel a soluționat litigiul pe o excepție de inadmisibilitate care

nu a fost pusă în discuția părților încălcându-se în acest mod dreptul lor

esențial la apărare.

Recursul este fondat.

Prin apelul declarat de Consiliul

Județean Botoșani s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare

imobiliară de drept comun, în raport de existența procedurilor reglementate de Legile

speciale nr. 112/1995 și nr. 10/2001, susținându-se cu alte cuvinte ca odată cu

intrarea în vigoare a actelor normative menționate, apărarea dreptului de

proprietate în temeiul dispozițiilor art. 480–481 C. civ. de către proprietarul

care a pierdut posesia lucrului împotriva posesorului neproprietar nu ar mai fi

admisibilă.

Evitând pronunțarea asupra excepției

prin prisma susținerilor explicite privind aplicabilitatea exclusivă a legilor

speciale, instanța de apel a reținut inadmisibilitatea acțiunii, prin prisma

principiului

electa una via si

a exercitării principiului

disponibilității peste limitele legal posibile.

Din examinarea încheierii de

dezbateri precum și a celor anterioare rezultă că excepția în limitele și cu

înțelesul de mai sus, nu a fost pusă în discuția părților, ceea ce reprezintă

netegăduit îngrădire a dreptului la aprobare pentru reclamanții cărora le-au

fost opusă cu consecința gravă a respingerii acțiunii, fără ca aceștia să-și

poată exercita dreptul elementar la apărare.

Se cuvine totodată și mențiunea că

argumentul reținut de instanța de apel în sensul existenței unei hotărâri

„irevocabile” pentru acordarea de despăgubiri, nu are acoperire în dovezile

cauzei, întrucât copia acelei sentințe depuse pentru prima dată în apel cu

prilejul dezbaterii apelului, nu poartă o astfel de mențiune.

În consecință recursul se va admite,

se va dispune casarea hotărârii atacate și în conformitate cu dispozițiile art.

313 C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiției cauza va fi trimisă

spre rejudecare Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.A.M., A.I.M. împotriva deciziei nr. 62 din 2 iulie 2003 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă, pe care o casează și pentru o mai bună

administrare a justiției, trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea

de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.