ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin decizia nr. 6146 din 31 octombrie 2005, a respins, ca

tardiv introdus, recursul declarat de petiționarul D.M. împotriva sentinței

penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, obligând recurentul

petiționar la plata sumei de 40 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Înalta Curte, examinând recursul

potrivit art. 385

14

C. proc. pen., a constatat că acesta este

tardiv, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 385

3

raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10

zile, dacă legea nu dispune altfel.

Pentru partea care a fost prezentă

la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Stabilirea de către legiuitor a unui

termen fix de recurs se justifică prin aceea că, se asigură pe de o parte,

operativitatea în procesul penal, iar pe de altă parte, un control judecătoresc

asupra hotărârilor, înainte de punerea lor în executare.

Termenul de recurs este peremptoriu

sub aspectul exercitării dreptului de recurs, titularul putând să promoveze

calea de atac în intervalul de timp prevăzut de lege. Nedeclararea recursului

în acest termen duce la respingerea lui ca tardiv.

În speță, hotărârea instanței de

fond a fost pronunțată la data de 7 iunie 2004, recurentul petiționar fiind

prezent la dezbateri, iar recursul a fost declarat la 31 august 2005, deci cu

depășirea termenului prevăzut în textele de lege anterior invocate.

Așa fiind, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a

II-a C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul D.M.

împotriva sentinței penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Împotriva acestei decizii a introdus

contestație în anulare D.M., invocând în speță, art. 386 C. proc. pen., și

susținând că recursul ar fi fost judecat cu procedura necompletă și că recursul

ar fi fost respins greșit, ca tardiv.

Contestația în anulare este nefondată.

Susținerea contestatorului D.M. în

sensul că recursul împotriva sentinței penale nr. 55 din 7 iunie 2004 a Curții

de Apel Ploiești ar fi fost judecată cu lipsă de procedură, nu se confirmă, în

dosar aflându-se dimpotrivă, la fila 4, dosarul Înaltei Curți nr. 5302/2005,

dovada de îndeplinite a procedurii de citare.

Așa fiind, nu sunt îndeplinite

prevederile art. 461alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., nefiind pusă în

executare nici o hotărâre care nu era definitivă și nici executarea, nefiind îndreptată

împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, pentru

a funcționa cele două temeiuri de drept invocate.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească contestația în anulare de față ca nefondată și să o

respingă ca atare, menținând hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva deciziei penale nr. 6146

din 31 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.