ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1305/2006

Asupra recursului de față constată

următoarele:

Reclamanta SC C. SA a solicitat,

prin acțiunea introductivă înregistrată la data de 14 aprilie 2003 la

Judecătoria Cluj-Napoca să se constate, în contradictoriu cu pârâții M.C.N. și

C.L.M.C.N., că, în temeiul H.G. nr. 391/1995 imobilele situate în Cluj-Napoca

str. Iuliu Maniu, str. Lalelelor, str. Horea și str. Memorandumului, împreună

cu terenul aferent au fost transmise din patrimoniul M.C.N., în patrimoniul său

și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândite în cartea

funciară.

Într-un prim ciclu procesual

Judecătoria Cluj-Napoca prin sentința civilă nr. 10.562 din 21 noiembrie 2003

respinge acțiunea reclamantei, sentință ce a fost anulată de Curtea de Apel

Cluj, prin decizia civilă nr. 86/2004 cu trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței competente, Tribunalul Cluj, urmare constatării naturii comerciale a

litigiului și pe cale de consecință a necompetenței materială a Judecătoriei în

primă instanță, astfel cum era reglementată la data introducerii acțiunii.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3295/ C din 2

septembrie 2004 respinge excepția lipsei calității procesual active a

reclamantei, excepție invocată de pârâte, și pe fond respinge acțiunea

introductivă, ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut în

considerentele sentinței adoptate că în conformitate cu art. 1 alin. (2) din

H.G. nr. 391/1995 spațiile comerciale aflate în administrarea consiliilor

locale se transmit în folosința gratuită pentru o perioadă de 10 ani, iar

conform anexei la actul normativ și proceselor verbale de predare-primire

încheiate între părți, spațiile în litigiu au fost transmise în folosința

gratuită și nu în proprietate.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 600

pronunțată la data de 15 decembrie 2004.

Răspunzând criticilor formulate,

Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză a operat

o transmitere în folosința gratuită pentru o perioadă de 10 ani a spațiilor în

litigiu.

Totodată Curtea a reținut că

susținerea reclamantei potrivit căreia în temeiul art. 3 din H.G. nr. 391/1995

și-a majorat capitalul social cu spațiile ce au fost preluate, nu conduce la

concluzia că aceasta ar fi devenit proprietara spațiilor, în condițiile în care

a dobândit numai un drept de folosință gratuită asupra acestora.

În contra acestei decizii reclamanta

a declarat, în termen legal recurs solicitând casarea deciziei și pe fond

admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.

Recurenta și-a structurat criticile

formulate pe două direcții:

Sub un prim aspect a invocat motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- aplicarea greșită a dispozițiilor art.

3 din H.G. nr. 391/1995 potrivit cărora capitalul social al societăților

comerciale ce fac obiectul actului normativ se majorează ca urmare a aplicării

prevederilor sale, ceea ce în opinia recurentei impuneau concluzia transmiterii

dreptului de proprietate asupra spațiilor concomitent cu majorarea capitalului

social;

- instanța de apel nu a examinat

cererea în raport de obiectul său care viza constatarea unei stări de drept

conform dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 391/1995;

- instanța de apel respingând

cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară a încălcat

dispozițiile art. 36 pct. 3 și 4 din Legea nr. 7/1996;

- sub un al doilea aspect recurenta

critică hotărârea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. susținând că

instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe hotărâtoare în soluționarea cauzei,

respectiv H.G. nr. 391/1995, anexele la actul normativ, raportul de expertiză,

dosarul de prezentare al societății întocmit cu ocazia privatizării, actele de

modificare ale statutului societății din care rezultă că spațiile comerciale au

fost cuprinse în capitalul social al societății.

În susținerea recursului s-au depus

de către recurentă acte respectiv raportul comisiei de cenzori privind

activitatea economică-financiară a societății în anul 1996; acte privind

vânzarea pachetului de acțiuni al societății către SC S. SA; dovada majorării

capitalului social al societății și cu valoarea spațiilor comerciale în

litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la data de

11 mai 2005, pârâtele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece

recurenta a dobândit numai un drept de folosință gratuită asupra spațiilor în

temeiul H.G. nr. 391/1995.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

1995 publicată în M. Of. al României partea I nr. 163 la 27 iulie 1995 s-a

aprobat transmiterea fără plată în patrimoniul sau în folosință gratuită a unor

spații comerciale, către societăți comerciale cu capital majoritar de stat cu

activitate de producție în domeniile morărit, panificație carne și produse din

carne, pește și produse din pește.

Potrivit anexei la hotărâre, care

face parte integrantă din cuprinsul său, spațiile în litigiu au fost transmise

fără plată în folosința gratuită a societății reclamante pe o perioadă de 10

ani.

Prin urmare dispozițiile actului

normativ în temeiul căruia reclamanta a dobândit în folosința gratuită pe o

perioadă de 10 ani spațiile comerciale, au fost corect aplicate de instanțe.

că în baza art. 1 alin. (2) din actul normativ s-a operat o transmitere în

proprietate este lipsită de temei, în condițiile în care în art. 2 din actul

normativ se prevăd sancțiuni pentru nerespectarea de către societățile

comerciale beneficiare ale folosinței spațiilor a dreptului conferit, ceea ce

este de natură să înlăture orice dubiu asupra naturii dreptului transmis.

Art. 3 din hotărâre are în vedere

evidențierea contabilă în capitalul social sau în patrimoniul societăților

beneficiare a drepturilor transmise respectiv dreptul de proprietate (art. 1 alin.

(1)) sau dreptul de folosință (art. 1 alin. (2)).

Rezultă așadar că dispozițiile

hotărârii de guvern nu cuprind nici-o contradicție ci reglementează clar și

precis modul de transmitere și evidențiere în proprietate sau folosință

gratuită a spațiilor comerciale cu destinația specificată.

10 C. proc. civ. este de asemeni nefondată.

Instanța de apel s-a pronunțat

asupra înscrisurilor ce atestau majorarea capitalului social cu valoarea

imobilelor în litigiu constatând că modul de evidențiere a dreptului acordat ca

drept de proprietate nu conduce la concluzia că reclamanta a devenit

proprietara spațiilor.

Raționamentul instanței este corect,

reclamanta-recurentă nu își poate crea prin modul de evidențiere a dreptului de

folosință acordat, un drept de proprietate cu încălcarea evidentă a actului

normativ în baza căruia l-a dobândit.

dispozițiilor din Legea nr. 7/1996 privind înscrierea în C.F. a dreptului de

proprietate este lipsit de relevanță.

În condițiile în care capătul de

cerere privind înscrierea dreptului de proprietate în C.F. era subsecvent admiterii

acțiunii, iar instanța de apel a păstrat soluția de respingere a acțiunii,

problema aplicării dispozițiilor Legii nr. 7/1996 nu mai putea face obiect de

examinare și pe cale de consecință și critica de nelegalitate invocată este

lipsită de obiect.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 600 din 15 decembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 12497/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 martie 2006.