ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6672/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 927 din 8

iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus, în

baza art. 403 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a

cererii de revizuire formulată de condamnatul C.T.

Tribunalul a reținut că prin cererea

adresată acestei instanțe, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

710 din 18 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 1786 din 8 aprilie 2003 a Curții Supreme de

Justiție.

Condamnatul a susținut, în motivarea

cererii, că instanțele nu au cunoscut și nu au putut avea în vedere

împrejurarea că prin rezoluția din 10 mai 2002 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria sectorului 1 s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu

se începe urmărirea penală împotriva sa sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 25 C. pen., raportată la art. 289 C. pen., și art. 214 alin. (1) C.

pen., cu referire la art. 124 alin. (2) din Legea nr. 64/1995.

Prin referatul din 9 mai 2005 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de

revizuire nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Instanța a mai reținut că prin

sentința penală nr. 710 din 18 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, revizuientul a fost condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul fusese cercetat și pentru

infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen., și art. 214 alin.

(1) C. pen., cu referire la art. 124 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 însă cauza

s-a disjuns, iar prin rezoluția din 10 mai 2002 a procurorului de la Parchetul

de pe lângă Judecătoria sectorului 1 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru aceste infracțiuni.

Așa fiind, tribunalul, investit cu

soluționarea cererii de revizuire, a constatat că împrejurările noi invocate se

referă la cu totul alte fapte decât cele reținute în sarcina inculpatului prin

hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, astfel încât a apreciat că nu sunt

întrunite cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel revizuientul reiterându-și susținerile și arătând că în mod

greșit i-a fost respinsă cererea, în condițiile în care a dovedit existența

unor fapte și împrejurări noi, în sensul prevederilor art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 698/ A

din 20 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul

C.T. În motivarea deciziei, Curtea a reținut ca fiind reală împrejurarea că

revizuientul se referă la fapte și împrejurări noi, însă acestea privesc alte

infracțiuni decât cele ce au făcut obiectul hotărârii a cărei revizuire se

solicita.

Nemulțumit și de această hotărâre,

condamnatul revizuient a atacat-o cu recurs.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond

și de Curtea de Apel București sunt legale și temeinice. Astfel, în mod corect

cele două instanțe au reținut că împrejurările noi invocate de condamnatul

revizuient se referă la cu totul alte fapte decât cele reținute în sarcina

inculpatului prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut (inculpatul revizuient

a fost condamnat pentru luare de mită, iar neînceperea urmăririi penale s-a

dispus pentru instigare la fals și gestiune frauduloasă), apreciindu-se în mod

corect că nu sunt întrunite cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.T. și îl

va obliga pe recurentul-condamnat să plătească suma de 120 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient C.T. împotriva deciziei penale nr. 698/ A

din 20 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat să

plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

noiembrie 2005.