ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7677/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 16 septembrie 2004 reclamanta Asociația de Proprietari Bloc M 12 București a chemat în judecată pe pârâtele N.F. și SC C. SA București solicitând rezilierea contractului de închiriere intervenit între pârâte, obligarea primei pârâte la plata sumei de 45.564.636 lei cu titlu de cote întreținere restante și penalități aferente perioadei ianuarie 2003–mai 2004, precum și evacuarea pârâtei N.F. din spațiul locativ obiect al contractului de închiriere. Litigiul a fost soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr. 5694 din 13 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.

Pârâta N.F. a declarat apel la data de 16 noiembrie 2004, care a fost înaintat spre soluționare Tribunalului București, fiind înregistrat ca recurs. Prin decizia civilă nr. 616/R din 25 martie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, constituit ca instanță de recurs a calificat drept apel calea de atac exercitată de pârâta N.F. și a declinat competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel București. Aceasta din urmă, constituită ca instanță de recurs, a pronunțat decizia civilă nr. 1772/R din 17 iunie 2005, prin care a calificat aceeași cale de atac ca fiind recurs, a declinat competența soluționării ei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și, pentru soluționarea acestuia, a înaintat dosarul instanței supreme.

Examinând conflictul negativ astfel creat, potrivit competenței sale dată prin art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată cele ce succed. În funcție de cauza litigiului, așa cum a fost prezentată de reclamantă, petitul privind plata cotelor restante la întreținere și penalitățile aferente constituie cererea principală, celelalte pretenții având caracter de cereri accesorii, a căror soluționare depinde în mod esențial și nemijlocit de modul de rezolvare a primei cereri față de prevederile art. 24 lit. c) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996 invocate ca temei de drept ale acțiunii de către reclamantă, potrivit cărora rezilierea contractului de închiriere înainte de temeiul stabilit se poate face și la cererea asociației de proprietari, atunci când chiriașul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, iar evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Calificarea corectă a cererilor deduse judecății prezintă importanță, potrivit art. 17 C. proc. civ., atât în privința stabilirii instanței competente a soluționa cauza în primă instanță, cât și în privința căilor de atac la care este supusă hotărârea primei instanțe, determinantă fiind cererea principală. În consecință, judecătoria a soluționat pe cale principală un litigiu al cărui obiect are o valoare sub un miliard lei, iar hotărârea pronunțată este supusă numai recursului din competența de soluționare a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3, art. 282 1 și art. 299 C. proc. civ. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, în vigoare la data soluționării prezentului conflict.

În raport cu cele arătate, conflictul de față va fi rezolvat prin stabilirea competenței Tribunalului București ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului București competența soluționării recursului declarat de pârâta N.F. împotriva sentinței civile nr. 5694 din 13 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria sector 5 București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 octombrie 2005.