ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7677/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 16 septembrie 2004 reclamanta

Asociația de Proprietari Bloc M 12 București a chemat în judecată pe pârâtele

N.F. și SC C. SA București solicitând rezilierea contractului de închiriere

intervenit între pârâte, obligarea primei pârâte la plata sumei de 45.564.636

lei cu titlu de cote întreținere restante și penalități aferente perioadei

ianuarie 2003–mai 2004, precum și evacuarea pârâtei N.F. din spațiul locativ

obiect al contractului de închiriere.

Litigiul a fost soluționat în primă

instanță prin sentința civilă nr. 5694 din 13 octombrie 2004 pronunțată de

Judecătoria sectorului 5 București.

Pârâta N.F. a declarat apel la data

de 16 noiembrie 2004, care a fost înaintat spre soluționare Tribunalului

București, fiind înregistrat ca recurs.

Prin decizia civilă nr. 616/R din 25

martie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, constituit ca

instanță de recurs a calificat drept apel calea de atac exercitată de pârâta

N.F. și a declinat competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel

București.

Aceasta din urmă, constituită ca

instanță de recurs, a pronunțat decizia civilă nr. 1772/R din 17 iunie 2005,

prin care a calificat aceeași cale de atac ca fiind recurs, a declinat

competența soluționării ei în favoarea Tribunalului București, a constatat

ivirea conflictului negativ de competență și, pentru soluționarea acestuia, a

înaintat dosarul instanței supreme.

Examinând conflictul negativ astfel

creat, potrivit competenței sale dată prin art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție constată cele ce succed.

În funcție de cauza litigiului, așa

cum a fost prezentată de reclamantă, petitul privind plata cotelor restante la

întreținere și penalitățile aferente constituie cererea principală, celelalte

pretenții având caracter de cereri accesorii, a căror soluționare depinde în

mod esențial și nemijlocit de modul de rezolvare a primei cereri față de

prevederile art. 24 lit. c) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 114/1996

invocate ca temei de drept ale acțiunii de către reclamantă, potrivit cărora

rezilierea contractului de închiriere înainte de temeiul stabilit se poate face

și la cererea asociației de proprietari, atunci când chiriașul nu și-a achitat

obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, iar

evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești

definitive.

Calificarea corectă a cererilor

deduse judecății prezintă importanță, potrivit art. 17 C. proc. civ., atât în

privința stabilirii instanței competente a soluționa cauza în primă instanță,

cât și în privința căilor de atac la care este supusă hotărârea primei

instanțe, determinantă fiind cererea principală.

În consecință, judecătoria a

soluționat pe cale principală un litigiu al cărui obiect are o valoare sub un

miliard lei, iar hotărârea pronunțată este supusă numai recursului din

competența de soluționare a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3,

art. 282

1

și art. 299 C. proc. civ. așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 219/2005, în vigoare la data soluționării prezentului conflict.

În raport cu cele arătate,

conflictul de față va fi rezolvat prin stabilirea competenței Tribunalului

București ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

în favoarea Tribunalului București competența soluționării recursului declarat

de pârâta N.F. împotriva sentinței civile nr. 5694 din 13 octombrie 2004

pronunțată de Judecătoria sector 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 octombrie 2005.