ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3654/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, la data de 15 februarie 2001, recurentul-reclamant Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, emis de fostul Minister al Industriei și Resurselor, pentru SC E. SA București, în sensul înlăturării din totalul de 11.729 mp, a suprafeței de 500 mp, aferentă construcției atelier - școală, susținând că această suprafață este proprietatea sa. Totodată, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a cerut instanței să oblige fostul Minister al Industriei și Resurselor să emită un nou certificat de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafața respectivă de teren.

În motivarea acțiunii, recurentul-reclamant a afirmat că deținea în proprietate atelierul - școală, căruia îi este aferentă suprafața de teren de 500 mp, în baza următoarelor acte: - Protocolul de predare-primire din 30 martie 1993, încheiat între recurentul-reclamant și sucursala E.P.L. Ploiești; - H.G. nr. 705/1990; - Adresa comună a fostului Minister al Finanțelor nr. 2606/1990 și a fostului Minister al Învățământului și Științei nr. 150.048 din 5 octombrie 1990. În cauză au fost introduse și SC D.M. SRL București, care a dobândit suprafața de teren respectivă, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 374 din 12 iunie 2000, încheiat cu SC E. SA București și SC F.H. SA Câmpina, județul Prahova, care, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 august 2000, cu SC D.M.

SRL București. Prin sentința civilă nr. 178 din 17 iulie 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, reținând, în esență, următoarele: - certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, a fost emis de fostul Minister al Industriei și Resurselor, pentru SC E. SA București, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat, ca regii autonome și societăți comerciale și ale H.G. nr. 834/1991, privind stabilirea si evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat; - recurentul-reclamant Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, a făcut dovada faptului că i s-a predat de către sucursala E.P.P.L.

Ploiești, construcția atelier - școală, care a funcționat în incinta intimatei-pârâte SC E. SA București, dar nu a făcut dovada deținerii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 mp aferentă atelierului - școală. Astfel, recurentul-reclamantul nu era îndreptățit să solicite anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC E. SA București. Totodată, instanța de fond a reținut că Primăria municipiului Câmpina a emis autorizația nr. 3 din 14 martie 2001, pentru desființarea construcției atelier - școală, căreia îi era aferent terenul în suprafață de 500 mp, care face obiectul litigiului. Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 178 din 17 iulie 2001, a Curții de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a afirmat că instanța de fond nu a apreciat corect raporturile juridice deduse judecății și a făcut o interpretare greșită a probatoriilor administrate. Totodată, recurentul-reclamant a reiterat argumentele invocate în fața instanței de fond. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din documentele depuse la dosarul cauzei de către recurentul-reclamant Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, nu rezultă că acesta ar fi deținut un drept de proprietate sau de administrare asupra suprafeței de teren de 500 mp, aferentă construcției atelier-școală. Este adevărat că prin protocolul de predare-primire încheiat la data de 30 martie 1993 a fost transmisă recurentului-reclamant, construcția atelier - școală.

Însă, la art. 3 din protocol se prevede că trec în administrarea Grupului Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, „activul și pasivul existent la bilanțul contabil încheiat la data de 30 martie 1993 (respectiv mijloace fixe, obiecte de inventar, materii prime și materiale și alte valori)”. Ori, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor pct. 52 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, terenurile nu fac parte din categoria mijloacelor fixe. Pe cale de consecință, protocolul la care face referire recurentul-reclamant, nu putea avea ca efect transferul dreptului de proprietate sau de administrare asupra suprafeței de teren aferentă construcției atelier-școală.

În ceea ce privește H.G. nr. 705/1990, la care face referire recurentul-reclamant, aceasta este un act normativ cu caracter militar care , în baza dispozițiilor art. 107 alin. (4) teza a III-a din Constituția României (M. Of. nr. 233/21.11.1991) , nu a fost publicată. De altfel, recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs, o copie a H.G. nr. 705/1991, privind organizarea, finanțarea și coordonarea învățământului preuniversitar din ramurile exploatării și prelucrării lemnului, celulozei și hârtiei, sticlei și ceramicii fine (M. Of. nr. 224/6.11.1991). Prevederile art. 3 din H.G.

nr. 705/1991, la care a înțeles să facă referire recurentul-reclamant, nu au efect constitutiv sau declarativ în privința dreptului de proprietate sau de administrare asupra terenului aferent construcției atelier-școală, ci instituie o interdicție cu privire la schimbarea destinației spațiilor de învățământ existente în rețeaua fostului Departament al industriei lemnului din Ministerul Industriei. Ori, este evident faptul că destinația pe care un spațiu o are la un anumit moment, nu reprezintă dovada faptului că dreptul de proprietate sau de administrare asupra acelui spațiu aparține structurii care desfășoară activitatea specifică destinației stabilite.

Privind al treilea document invocat de recurentul-reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu - adresa comună a fostului Minister al Finanțelor nr. 2606/1990 și a fostului Minister al Învățământului și Științei nr. 150.048 din 5 octombrie 1990 - la acesta se face referire în preambulul protocolului de predare-primire încheiat la data de 30 martie 1993, între recurentul-reclamant Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova și sucursala de E.P.P.L. Ploiești. Este, însă, de necontestat faptul că dreptul de proprietate sau de administrare nu poate lua naștere și nu poate fi transmis pe baza unei corespondențe administrative.

În concluzie, în condițiile în care nici unul dintre actele invocate de recurentul-reclamant nu fac dovada dreptului său de proprietate sau de administrare pentru suprafața de teren de 500 mp aferentă construcției atelier - școală, rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, nu este îndreptățit să solicite anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 3631 din 5 septembrie 1997, emis de fostul Minister al Industriei și Resurselor, pentru SC E. SA București. Referitor la cererile recurentului-reclamant cu privire la acordarea de despăgubiri în sumă de 2 miliarde lei și retrocedarea mașinilor-unelte care au aparținut școlii, acestea sunt inadmisibile, potrivit dispozițiilor art. 316, coroborate cu dispozițiile art. 294 alin. (1) teza I C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Grupul Școlar Forestier Câmpina, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 178 din 17 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.