ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6686/2005

Decizia nr. 6686

Dosar nr. 3785/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 363 din 24 septembrie 2002,

Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de reclamanții T.M.A. și E.N. împotriva

pârâtei SC U. SA, pe care a obligat-o la emiterea, în condițiile Legii nr. 10/2001,

a deciziei motivate, ca răspuns la notificarea adresată acesteia. S-a respins

acțiunea față de pârâta SC E. SA.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60

de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor

doveditoare conform art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe

prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură,

iar în cauză, pârâta notificată nu a emis o astfel de decizie, în mod eronat

procedând la restituirea notificării către reclamanți.

Apelul declarat de pârâta SC U. SA împotriva

hotărârii instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel Craiova prin

decizia civilă nr. 88 din 25 aprilie 2003.

Instanța de apel a reținut în esență că bunurile

imobile revendicate sunt deținute în fapt de pârâta SC U. SA, iar Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului deține și vinde acțiuni la societăți

comerciale și nu active.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs

pârâta SC U. SA, arătând că bunurile în litigiu au fost preluate de stat în

baza Legii nr. 119/1948 și Decretului nr. 92/1950, cu titlu valabil, iar în

aceste condiții notificarea trebuia adresată instituției publice care a

efectuat privatizarea. A precizat totodată că instanța de apel a omis să se

pronunțe asupra unei dovezi relevante în soluționarea cauzei, respectiv

contractul de vânzare–cumpărare a acțiunilor nr. 962 din 30 august 1996.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se

vor expune în continuare.

Unitatea deținătoare notificată avea obligația,

instituită prin art. 23 din Legea nr. 10/2001, ca în termen de 60 de zile de la

data înregistrării notificării și depunerii actelor doveditoare să se pronunțe

prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de restituire în

natură. Aceeași obligație îi revenea unității deținătoare și în ipoteza

reglementată de art. 24 din lege în cazul în care restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, situații în care persoanei îndreptățite trebuie

să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii

imobilului.

Or, în speță, pârâta, prin adresă, a restituit

reclamanților notificarea trimisă prin executorul judecătoresc, deși

modalitatea de răspuns la notificare este reglementată imperativ prin lege.

În ceea ce privește invocarea de către recurenta-pârâtă

a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, se reține că una din condiții,

esențială pentru aplicarea acestui text de lege și care limitează dreptul

persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent este ca

bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil, or, imobilele în litigiu au

trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, care, ca act

normativ lovit în întregime de neconstituționalitate, nu putea sta decât la

originea unor preluări fără titlu valabil.

Susținerea recurentei potrivit căreia instanța de

apel nu a ținut cont de contractul prin care a avut loc vânzarea către SC E.E.

SA a unui număr de 3.827 acțiuni la societatea recurentă prin intermediul

Fondului Proprietății de Stat (actuala Autoritate pentru Valorificarea

Activelor Statului) nu este relevantă întrucât în cadrul procesului de

privatizare s-au vândut, respectiv cumpărat acțiuni (corespondent al

capitalului social) și nu active (corespondent al patrimoniului), nefiind

astfel vorba de acte juridice de înstrăinare cu titlu particular ci de

cumpărarea unui pachet de acțiuni.

Pentru cele ce preced, recursul este nefondat urmând

a fi respins ca atare în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta SC U. SA împotriva deciziei civile nr. 88 din 25 aprilie 2003 a Curții

de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

septembrie 2005.