ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2801/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

F. Dolj a contestat în temeiul Legii

nr. 10/2001 dispoziția prin care SC P. SA Caransebeș i-a respins notificarea

prin care solicita restituirea în natură a terenului neocupat de construcții,

situat în Craiova, și acordarea de măsuri reparatorii în privința

construcțiilor demolate și a terenului ocupat de societatea pârâtă.

În motivarea acțiunii, F. a precizat

că imobilul litigios a fost dobândit în temeiul unui act de donație și că în

temeiul decretului Consiliului de Stat nr. 396/ 1969 a fost expropriată fără

plată suprafața de 1324 mp teren intravilan pe care se aflau construcții în

suprafață de 1113 mp în vederea edificării autobazei de transport Craiova Nord,

proprietatea societății pârâte.

La termenul din 27 februarie 2003 a

fost introdus în cauză, la solicitarea reclamantei, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice după ce la 3 octombrie 2002 reclamanta solicitase

printr-o cerere completatoare acordarea măsurilor reparatorii potrivit art. 11

din Legea nr. 10/2001 în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC F. SRL Craiova și SC

A. SRL.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr.

254 din 15 mai 2003 a respins ca nefondată contestația reclamantei împotriva

tuturor pârâților.

În considerentele sentinței,

instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1095 din 1 august 2004 SC P. a

respins notificarea F. -ului Dolj, întrucât imobilul a fost dobândit prin

cumpărare de la stat, acționarii majoritari SC F. SRL și SC A. SRL cumpărând

acțiunile de la F.P.S. de pe piața Rasdaq, într-un procent de 96%. Așa fiind,

reclamanta era obligată să formuleze notificarea în vederea acordării măsurilor

reparatorii la autoritatea care a efectuat privatizarea, în cadrul procedurii

reglementate de art. 27-31 din Legea nr. 10/2001.

Societatea SC P. fiind privatizată

cu respectarea dispozițiilor legale nu are nici dreptul și nici obligația de a

acorda măsurile reparatorii, în timp ce SC F. SRL și SC A. SRL, nu au

legitimare procesuală pasivă, deoarece sunt acționari la SC P., prin compararea

acțiunilor de la F.P.S.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 174 din 16 februarie 2004 a admis apelul declarat de F. Dolj și a schimbat

sentința, în sensul că a admis contestația și a anulat decizia nr. 1115 din 10

august 2001 a SC P. SRL constatând că F. Dolj are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent conform expertizei Ionescu Iulian, în sumă de 2.203.198.000

lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a concluzionat că SC P., ca unitate deținătoare, avea

obligația de a emite dispoziția motivată prin care să i se recunoască

contestatoarei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece în cauză

sunt incidente dispozițiunile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu

art. 9 pct. 1 din normele metodologice de aplicare a legii, cu efecte

erga

omnes

, indiferent de calitatea deținătorului, a cărei calificare se

raportează la momentul nașterii dreptului la restituire. Cum în speță

restituirea în natură a imobilului preluat prin expropriere nu mai este

posibilă, pe terenul respectiv fiind construită A.N. Călărași Craiova,

contestatoarea F. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent

stabilite corespunzător valorii expertizate a imobilului la suma de

2.203.198.000 lei.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat

recurs D.G.F.P. Dolj, SC P. SA și A.V.A.S.-ul.

În motivarea recursului, fondat în

drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., D.G.F.P. Dolj arată în

esență că potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 184/2002, SC F. nu avea calitatea de persoană îndreptățită,

deoarece nu poate beneficia a doua oară de măsuri reparatorii pentru același

bun pentru care a primit deja despăgubiri în condițiile art. 481 C. civ.

Instanța a interpretat și aplicat

greșit art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 9 pct. 1 din normele

metodologice, deoarece aceste dispoziții se referă la imobilele preluate abuziv

și mai mult, reclamanta nu a probat că instituția menționată în actul de

proprietate este aceeași cu F.

SC P. arată în motivarea recursului

său că instanța de apel a apreciat eronat că actul translativ de proprietate

s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deoarece

societatea a luat ființă în 1991, iar cumpărarea de acțiuni de către cele două

societăți F. SRL și SC A. SRL este probată cu contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni.

Instanța nu a luat în considerație

că imobilul a fost preluat cu titlu valabil; că în cauză erau incidente

dispozițiunile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar societatea deținătoare nu are

nici dreptul și nici obligația de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia atacată, instanța de

apel s-a pronunțat asupra admiterii cererii de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent, dar nu a precizat natura măsurilor reparatorii și cel ținut a

le acorda.

La rândul său A.P.A.P.S.-ul arată în

recursul declarat, că în cadrul exercitării atribuțiilor ce îi revin în

procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar,

vinde acțiunile statului și nu activele care fac parte din patrimoniul

acestora, astfel că nu poate fi ținut la restituirea imobilelor ori la

acordarea măsurilor reparatorii.

În consecință, toate cele trei

recurente au solicitat casarea deciziei instanței de apel și reiterarea

soluției instanței de fond.

Recursul declarat de SC P. este

întemeiat.

F. Dolj a formulat în temeiul art. 3

C din Legea nr. 10/2001 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din

Craiova iar pentru terenul ocupat de investiții și construcțiile demolate să-i

fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent.

Cu contractul de donație nr.

200/1963 și cu actele privind evoluția în timp a cooperației, inclusiv cu

dispozițiunile Legii nr. 109/1996, F. -ul și-a probat dreptul de proprietate

asupra imobilului litigios și faptul că este continuatoarea U.R.C.C. Oltenia,

iar cu Decretul nr. 396/1969 a dovedit preluarea de către stat a imobilului

prin expropriere, în vederea edificării Autogării Craiova, transmisă în

folosința societății P. Craiova.

În urma privatizării SC P., 43% din

acțiuni au fost achiziționate de SC F. iar 52% de SC A. SRL.

Prin dispoziția nr. 1115/10 august

2001 SC P. a respins notificarea F. Dolj, pe considerentul că privatizându-se

nu mai poate proceda la restituirea fie chiar parțială în natură a imobilului

și nici la acordarea măsurilor reparatorii.

Este adevărat, așa cum se arată și

în motivarea recursurilor, că în cauză nu sunt incidente dispozițiunile art. 9

pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și de art. 9 pct. 1 din normele metodologice,

deoarece imobilul fiind expropriat, a trecut cu titlu în proprietatea statului,

că despăgubirile fiind puse la dispoziția contestatoarei, eventualitatea

neîncasării acestora nu conferă exproprierii un caracter abuziv, așa cum a

lăsat să se înțeleagă contestatoarea.

Aceste aspecte nu mai prezintă

relevanță însă în contextul art. 29 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, deoarece

distincția privind modalitatea preluării imobilelor, cu titlu sau fără titlu nu

se mai face. Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societăților

privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția

publică care a efectuat privatizarea.

În speță, corect instanța de apel a

anulat decizia nr. 1115/2001 deoarece contestatoarea este îndreptățită la

acordarea măsurilor reparatorii de către A.V.A.S., dar a omis să oblige această

instituție la acordarea lor, în limita valorică de 2.203.198.000 lei stabilită

prin expertiză.

Din acest punct de vedere, recursul

A.V.A.S.-ului (A.P.A.P.S.) este nefondat, deoarece în calitatea sa de

instituție implicată în privatizare nu se poate sustrage obligațiilor ce îi

revin în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel era așadar

datoare să facă în speță aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (în forma

anterioară modificării) și nu să rețină prin aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 9 din Lege și art. 9 din Normele metodologice obligația SC P. de a da o

rezolvare favorabilă notificării F. -ului.

Sub acest aspect recursul declarat

de SC P. este fondat și în temeiul art. 314 C. proc. civ., se impune casarea

deciziei și obligarea A.V.A.S.-ului la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei.

Cât privește recursul D.G.F.P. Dolj,

pentru Ministerul Finanțelor, acesta este nefondat deoarece, astfel cum s-a

arătat în cele expuse mai sus, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001,

distincția dintre preluarea cu titlu sau fără titlu a imobilului nu mai

prezintă relevanță în acordarea măsurilor reparatorii, iar F. -ul și-a probat

legitimarea procesuală activă.

În concluzie, atât recursul D.G.F.P.

Dolj cât și acela al A.V.A.S. urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de SC P. SA

împotriva deciziei nr. 174 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova,

casează decizia în sensul că obligă A.V.A.S. -ul la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de A.V.A.S. și D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.