ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2801/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: F. Dolj a contestat în temeiul Legii nr. 10/2001 dispoziția prin care SC P. SA Caransebeș i-a respins notificarea prin care solicita restituirea în natură a terenului neocupat de construcții, situat în Craiova, și acordarea de măsuri reparatorii în privința construcțiilor demolate și a terenului ocupat de societatea pârâtă. În motivarea acțiunii, F. a precizat că imobilul litigios a fost dobândit în temeiul unui act de donație și că în temeiul decretului Consiliului de Stat nr. 396/ 1969 a fost expropriată fără plată suprafața de 1324 mp teren intravilan pe care se aflau construcții în suprafață de 1113 mp în vederea edificării autobazei de transport Craiova Nord, proprietatea societății pârâte.

La termenul din 27 februarie 2003 a fost introdus în cauză, la solicitarea reclamantei, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice după ce la 3 octombrie 2002 reclamanta solicitase printr-o cerere completatoare acordarea măsurilor reparatorii potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001 în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC F. SRL Craiova și SC A. SRL. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 254 din 15 mai 2003 a respins ca nefondată contestația reclamantei împotriva tuturor pârâților. În considerentele sentinței, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1095 din 1 august 2004 SC P. a respins notificarea F. -ului Dolj, întrucât imobilul a fost dobândit prin cumpărare de la stat, acționarii majoritari SC F. SRL și SC A. SRL cumpărând acțiunile de la F.P.S.

de pe piața Rasdaq, într-un procent de 96%. Așa fiind, reclamanta era obligată să formuleze notificarea în vederea acordării măsurilor reparatorii la autoritatea care a efectuat privatizarea, în cadrul procedurii reglementate de art. 27-31 din Legea nr. 10/2001. Societatea SC P. fiind privatizată cu respectarea dispozițiilor legale nu are nici dreptul și nici obligația de a acorda măsurile reparatorii, în timp ce SC F. SRL și SC A. SRL, nu au legitimare procesuală pasivă, deoarece sunt acționari la SC P., prin compararea acțiunilor de la F.P.S. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 174 din 16 februarie 2004 a admis apelul declarat de F. Dolj și a schimbat sentința, în sensul că a admis contestația și a anulat decizia nr. 1115 din 10 august 2001 a SC P. SRL constatând că F. Dolj are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform expertizei Ionescu Iulian, în sumă de 2.203.198.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a concluzionat că SC P., ca unitate deținătoare, avea obligația de a emite dispoziția motivată prin care să i se recunoască contestatoarei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 9 pct. 1 din normele metodologice de aplicare a legii, cu efecte erga omnes , indiferent de calitatea deținătorului, a cărei calificare se raportează la momentul nașterii dreptului la restituire. Cum în speță restituirea în natură a imobilului preluat prin expropriere nu mai este posibilă, pe terenul respectiv fiind construită A.N. Călărași Craiova, contestatoarea F. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent stabilite corespunzător valorii expertizate a imobilului la suma de 2.203.198.000 lei.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au declarat recurs D.G.F.P. Dolj, SC P. SA și A.V.A.S.-ul. În motivarea recursului, fondat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., D.G.F.P. Dolj arată în esență că potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 184/2002, SC F. nu avea calitatea de persoană îndreptățită, deoarece nu poate beneficia a doua oară de măsuri reparatorii pentru același bun pentru care a primit deja despăgubiri în condițiile art. 481 C. civ.

Instanța a interpretat și aplicat greșit art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 9 pct. 1 din normele metodologice, deoarece aceste dispoziții se referă la imobilele preluate abuziv și mai mult, reclamanta nu a probat că instituția menționată în actul de proprietate este aceeași cu F. SC P. arată în motivarea recursului său că instanța de apel a apreciat eronat că actul translativ de proprietate s-a încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, deoarece societatea a luat ființă în 1991, iar cumpărarea de acțiuni de către cele două societăți F. SRL și SC A. SRL este probată cu contractul de vânzare-cumpărare acțiuni. Instanța nu a luat în considerație că imobilul a fost preluat cu titlu valabil; că în cauză erau incidente dispozițiunile art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar societatea deținătoare nu are nici dreptul și nici obligația de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin decizia atacată, instanța de apel s-a pronunțat asupra admiterii cererii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, dar nu a precizat natura măsurilor reparatorii și cel ținut a le acorda. La rândul său A.P.A.P.S.-ul arată în recursul declarat, că în cadrul exercitării atribuțiilor ce îi revin în procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, vinde acțiunile statului și nu activele care fac parte din patrimoniul acestora, astfel că nu poate fi ținut la restituirea imobilelor ori la acordarea măsurilor reparatorii. În consecință, toate cele trei recurente au solicitat casarea deciziei instanței de apel și reiterarea soluției instanței de fond. Recursul declarat de SC P. este întemeiat.

F. Dolj a formulat în temeiul art. 3 C din Legea nr. 10/2001 o cerere pentru restituirea în natură a imobilului din Craiova iar pentru terenul ocupat de investiții și construcțiile demolate să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent. Cu contractul de donație nr. 200/1963 și cu actele privind evoluția în timp a cooperației, inclusiv cu dispozițiunile Legii nr. 109/1996, F. -ul și-a probat dreptul de proprietate asupra imobilului litigios și faptul că este continuatoarea U.R.C.C. Oltenia, iar cu Decretul nr. 396/1969 a dovedit preluarea de către stat a imobilului prin expropriere, în vederea edificării Autogării Craiova, transmisă în folosința societății P. Craiova. În urma privatizării SC P., 43% din acțiuni au fost achiziționate de SC F. iar 52% de SC A. SRL.

Prin dispoziția nr. 1115/10 august 2001 SC P. a respins notificarea F. Dolj, pe considerentul că privatizându-se nu mai poate proceda la restituirea fie chiar parțială în natură a imobilului și nici la acordarea măsurilor reparatorii. Este adevărat, așa cum se arată și în motivarea recursurilor, că în cauză nu sunt incidente dispozițiunile art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 și de art. 9 pct. 1 din normele metodologice, deoarece imobilul fiind expropriat, a trecut cu titlu în proprietatea statului, că despăgubirile fiind puse la dispoziția contestatoarei, eventualitatea neîncasării acestora nu conferă exproprierii un caracter abuziv, așa cum a lăsat să se înțeleagă contestatoarea. Aceste aspecte nu mai prezintă relevanță însă în contextul art. 29 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, deoarece distincția privind modalitatea preluării imobilelor, cu titlu sau fără titlu nu se mai face.

Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul societăților privatizate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea. În speță, corect instanța de apel a anulat decizia nr. 1115/2001 deoarece contestatoarea este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii de către A.V.A.S., dar a omis să oblige această instituție la acordarea lor, în limita valorică de 2.203.198.000 lei stabilită prin expertiză. Din acest punct de vedere, recursul A.V.A.S.-ului (A.P.A.P.S.) este nefondat, deoarece în calitatea sa de instituție implicată în privatizare nu se poate sustrage obligațiilor ce îi revin în temeiul art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel era așadar datoare să facă în speță aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2001 (în forma anterioară modificării) și nu să rețină prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 9 din Lege și art. 9 din Normele metodologice obligația SC P. de a da o rezolvare favorabilă notificării F. -ului. Sub acest aspect recursul declarat de SC P. este fondat și în temeiul art. 314 C. proc. civ., se impune casarea deciziei și obligarea A.V.A.S.-ului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei. Cât privește recursul D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor, acesta este nefondat deoarece, astfel cum s-a arătat în cele expuse mai sus, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001, distincția dintre preluarea cu titlu sau fără titlu a imobilului nu mai prezintă relevanță în acordarea măsurilor reparatorii, iar F. -ul și-a probat legitimarea procesuală activă.

În concluzie, atât recursul D.G.F.P. Dolj cât și acela al A.V.A.S. urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de SC P. SA împotriva deciziei nr. 174 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, casează decizia în sensul că obligă A.V.A.S. -ul la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în limita valorică de 2.203.198.000 lei. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge ca nefondate recursurile declarate de A.V.A.S. și D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.