ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 197/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 16 iunie 2004, reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota, în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL Zalău, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: - obligarea pârâtei la respectarea înțelegerilor convenite privind executarea obligațiilor asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 1 august 2003, în caz contrar obligarea acesteia la daune interese; - obligarea pârâtei la perfectarea contractului de vânzare cumpărare bun de intabulat cu privire la ½ din spațiul comercial denumit M.P., spațiu adjudecat de către pârâtă prin licitație publică de la SC S. SA Zalău, în caz contrar instanța să pronunțe o hotărâre ce ține loc de act autentic pentru cota menționată și intabularea în C.F.

în calitate de proprietar; - cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, potrivit înțelegerii existente între părți, pârâta urma să achiziționeze întreg spațiu comercial descris ca urmare a participării la licitație publică, iar în realitate plățile să fie făcute împreună. În contul plăților făcute de către reclamantă, pârâta urma să-i transmită dreptul de proprietate asupra unei cote de ½ din spațiul comercial adjudecat. Prin sentința civilă nr. 1825 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei și, stabilind situația de fapt în raport de probele administrate în cauză, a reținut culpa reclamantei în executarea obligațiilor ce-i reveneau, cu referire la plata prețului convenit, astfel încât aceasta nu poate solicita respectarea obligației din partea pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 141 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, instanța de apel reținând corecta stabilire a situației de fapt de către instanța de fond și, în plus, a constatat, raportat la motivele invocate, că faptele invocate de către reclamantă în motivarea nerespectării obligației ce-i reveneau prin contract, nu se circumscriu obligației principale, ci fac referire la obligațiile reciproce ale părților de informare și cooperare, astfel încât nu se poate pretinde reaua credință a pârâtei în executarea obligațiilor ce-i reveneau.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota invocând motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și care a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, să se admită acțiunea. În dezvoltarea criticilor invocate, recurenta susține, în esență, greșita interpretare a excepției de neexecutare a contractului invocată de către pârâtă, instanța de apel făcând o analiză unilaterală a acesteia, cu referire numai la obligațiile reclamantei, rupte deliberat din contextul general al circumstanțelor de drept și de fapt, ignorând conduita culpabilă a pârâtei. Se susține că, instanțele greșit au apreciat cu privire la culpa contractuală a pârâtei, aceasta acționând cu rea credință, obstrucționând reclamanta în executarea obligației sale de plată a prețului.

În mod greșit instanțele au apreciat probele administrate în cauză, cu referire la antecontractul încheiat între părți și modificările verbale ulterior convenite de către părți, aspecte ce reies și din declarațiile martorilor audiați în cauză, consecința acestor aprecieri conducând la pronunțarea unor soluții greșite. În fine, recurenta apreciază că instanța de apel, confirmând o situație de fapt greșit stabilită, a denaturat semnificația obligației de colaborare între părți, înlăturând astfel culpa contractuală a pârâtei în obligația ce-i revenea cu referire la informarea și facilitarea debitorului în executarea contractului.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Prin recursul declarat a fost vizată provocarea unui control judiciar unei hotărâri, pe calea reformării, unde instanța este ținută a cerceta numai motivele de nelegalitate care atrag, după caz, casarea sau modificarea deciziei împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, cu referire la dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Aceleași exigențe legale, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de legea procesual civilă. Criticile susținute și dezvoltate de către recurentă reprezintă în fapt o reiterare a motivelor de apel, supuse controlului în calea devolutivă a apelului și care vizează netemeinicia hotărârilor pronunțate în cauză.

În speță, recurenta nu a invocat și nu a dezvoltat nici unul din motivele de recurs prevăzute de lege, pentru a da posibilitatea instanței de a le analiza, iar din economia criticilor aduse nu rezultă nici motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu. Împrejurarea că recurenta invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând generic greșita interpretare a excepției de neexecutare a contractului, din dezvoltarea acesteia nu rezultă modul concret în care instanța de apel a interpretat o dispoziție legală sau a aplicat greșit legea, astfel încât critica se dovedește cel puțin nesusținută, urmând a fi înlăturată și respinsă ca atare. Criticile privind greșita stabilire a situației de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu mai pot face obiectul analizei în acest cadru procesual, acestea vizând în mod cert temeinicia soluțiilor pronunțate în cauză.

Așadar, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.P.I. SRL Bobota, împotriva deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.