ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 422/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată sub nr. 2521/2004 la Tribunalul Sălaj, secția civilă, reclamanta

SC N. SA, a chemat în judecată pârâta SC T. SRL solicitând constatarea

nulității contractului de vânzare – cumpărare din 4 iulie 2001 încheiat între

părți.

În motivarea cererii, în fapt,

reclamanta a susținut că actul este lovit de nulitate deoarece, consimțământul

reclamantei a fost viciat, iar actul în baza căruia s-a încheiat a fost revocat

de A.G.A.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, motivele invocate neputând atrage constatarea nulității

contractului de vânzare – cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 1788 din 6

decembrie 2004 prima instanță a respins cererea ca nefondată, obligând

reclamanta la 8.500.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că, în cauză, nu s-a

dovedit vicierea consimțământului reclamantei, contractul de vânzare –

cumpărare fiind încheiat pe baza procesului – verbal încheiat la data de 14

iunie 2001 de A.G.A., urmărindu-se ca prin această vânzare să se diminueze

obiectul datorat pârâtei, ca urmare a derulării contractului de prestări

servicii din 28 decembrie 1999.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta, solicitând ca în urma admiterii să se dispună casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Reclamanta a invocat neadministrarea

de către instanță a tuturor probelor solicitate pentru a dovedi motivele de

nulitate ale contractului precizat în cererea de chemare în judecată, fapt ce

conduce la netemeinicia soluției pronunțate.

Prin decizia civilă nr. 124 din 4

aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în cauză s-au administrat probele relevante, în raport

de care, în mod corect s-a reținut că încheierea contractului de vânzare –

cumpărare s-a încheiat în baza hotărârii adoptate de acționarii reclamantei, în

cadrul adunării generale ordinare.

Ori, reclamanta a materializat

această hotărâre prin încheierea contractului.

În aceste condiții, administrarea

unor probe testimoniare și a unei expertize nu ar fi fost concludente cu

privire la vicierea consimțământului reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta.

În motivarea recursului, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține, că instanța,

în soluționarea apelului, a ignorat critica prin care se invoca faptul că,

instanța de fond a judecat cauza în lipsă, neadministrând nici una din probele

solicitate anterior a fi administrate în cauză.

Decizia pronunțată astfel, în apel,

confirmă o hotărâre care s-a pronunțat în baza unei situații de fapt greșit

reținută, ca urmare a neadministrării probelor testimoniale prin care se

dovedea vicierea consimțământului reclamantei și a unei expertize tehnice,

probă menită să scoată în evidență că înscrisurile întocmite în legătură cu

obiectul vânzării indică alte bunuri decât cele vândute.

Examinând recursul prin prisma

criticii formulate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de art. 9

C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea ar fi lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din economia art. 156 C. proc. civ.,

rezultă că instanța nu este obligată să acorde în orice împrejurare și fără o

justificare reală, un nou termen de judecată.

Este de reținut că soluționarea

cauzei la fond și în apel s-a făcut cu procedura de citare legal îndeplinită,

reprezentantul, reclamantei recurente având termen în cunoștință.

Soluționarea cauzei în fond s-a

făcut în raport de înscrisurile la care recurenta face referire în cererea

introductivă, pe care le-a anexat în copie și interogatoriul luat la cererea

acesteia.

În apel se invocă lipsa rolului

activ al instanței prin prisma art. 129 C. proc. civ. imputându-se instanței că

nu a administrat probe testimoniale și o expertiză tehnică.

În calea devolutivă a apelului s-au

solicitat aceste probe, care au fost respinse așa cum rezultă din practicaua

deciziei, ca fiind neconcludente.

Respingerea cererii prin care s-a

solicitat administrarea probelor invocate este corectă.

Raportat la obiectul cererii de

chemare în judecată, acela de constatare a nulității contractului de vânzare –

cumpărare încheiat de părți, probele solicitate nu sunt concludente.

Pentru ca o probă să fie

concludentă, trebuie să fie în măsură să clarifice împrejurările care sunt de

natură să ducă la rezolvarea pricinii.

Astfel, în cauză corect a reținut

instanța de apel, confirmând și concluzia instanței de fond că, la baza voinței

de a încheia actul a stat procesul verbal, încheiat ca urmare a hotărârii luate

în adunarea generală a acționarilor, prin care s-au stabilit condițiile

vânzării.

Ori, convenția încheiată reprezintă

chiar materializarea acestei hotărâri, contractul fiind legal semnat de

reprezentanții celor două părți contractante.

Prin probele testimoniale solicitate

ca și prin expertiza invocată nu se poate stabili o altă situație de fapt care

derivă practic din hotărârea adunării generale a acționarilor societății

reclamante.

Așa fiind, urmând a se reține că

hotărârea pronunțată în apel este legală și că, pentru cele ce preced critica

de recurs invocată nu poate fi primită, recursul urmează a fi respins ca

nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta – reclamantă urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către

pârâta intimată în cuantumul dovedit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC N. SA, împotriva deciziei nr. 124 din 4 aprilie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.