ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 97/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101 din 14

aprilie 2005, Tribunalul Sibiu a respins contestația la executare formulată de

contestatorul M.R., privind executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001 a Tribunalului Sibiu,

tatălui său, condamnatul M.I., prin admiterea excepției lipsei calități

procesuale active a contestatorului.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 61 din 21 martie 2001,

Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul M.I., la 3 ani și 3 luni închisoare,

pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru

infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 8 luni închisoare, pentru instigare

la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25

C. pen., raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin

schimbarea încadrării juridice a faptelor din instigare la infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art.

288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și din

infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod.

S-a constatat că pedepsele aplicate

în cauză sunt concurente cu cele aplicate aceluiași inculpat prin sentința

penală nr. 55/1997 a Tribunalului Sibiu, s-au contopit și în baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei

cea mai grea de 3 ani și 3 luni închisoare sporită cu 7 luni închisoare,

inculpatul având de executat 3 ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a mai constatat că la data

pronunțării hotărârii, inculpatul se afla în întreruperea executării pedepsei.

Prin hotărâre, s-a mai dispus

anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 73/97 din 22 august

2000 emis de Tribunalul Sibiu și emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3

ani și 10 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Contestația la executare a fost

motivată pe considerente ținând de starea sănătății condamnatului, pentru

nevinovăție în comiterea faptelor reținute în sarcina lui M.I., sens în care

s-a susținut că B.D. este vinovată, temeiul legal invocat fiind dispozițiile art.

461 C. proc. pen.

Constatând că, în cauză, fiul

condamnatului, respectiv contestatorul M.R. nu are calitate procesuală activă,

în sensul că nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 362 C. proc. pen., care

stabilește persoanele care au dreptul să declare apel, acest text de lege fiind

aplicabil și în materia instituției contestației la executare așa cum prevede art.

460 alin. (5) din același cod, potrivit cărora dispozițiile cuprinse în partea

specială, titlul II care nu sunt contrare dispozițiilor cap. IV, titlul III

care se aplică în mod corespunzător, instanța a respins contestația la

executare.

Împotriva sentinței, a declarat apel

condamnatul M.I., reprezentat de K.P.A., procurator numit în baza procurii

generale depusă în dosar.

Apelul condamnatului a fost motivat

pe considerente ținând de nelegalitatea și netemeinicia hotărârii sub aspectul

nevinovăției lui M.I., condamnarea lui fiind rezultatul unei grave erori

judiciare.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 192/ A din 9 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat prin procuratorul K.P.A.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, au declarat recursuri R.U.I. Sibiu și condamnatul M.I.

Recursul declarat de R.U.I.,

formulat în scris, deși în preambul menționează că atacă decizia penală nr. 192

A/2005 pronunțată în dosarul nr. 3009/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, este

motivat pe susțineri care nu au legătură cu cauza, respectiv: faptele sunt

săvârșite de persoane responsabile civilmente, acestea devalizând SC N. SRL cu

sumele de 2.279.159.191.143 lei și 227.915.919 lei, sume stabilite la

Tribunalul București în dosarele nr. 6223/2003 și nr. 3462/2004.

Recursul declarat de condamnat este

motivat pe nevinovăția sa, inculparea fiindu-i atrasă doar pentru ca firma sa,

SC N. SRL Sibiu să fie devalizată de sumele pe care le avea la B.P. SA Centrală

și sucursala Sibiu. De asemenea, în continuarea motivelor formulate în scris,

condamnatul se referă și la cauze soluționate în alte dosare.

Recursul declarat de R.U.I. Sibiu

este inadmisibil.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că în dosarele nr. 560/2005 al Tribunalului Sibiu și nr. 3009/2005 al

Curții de Apel Alba Iulia, R.U.I. Sibiu nu a avut calitate procesuală. K.P.A.,

reprezentanta contestatorului în dosarul Curții de Apel Alba Iulia a fost

împuternicită de acesta în baza procurii generale autentificată la 19 aprilie

2005 în nume personal însă.

Potrivit dispozițiilor art. 385

2

C. proc. pen., pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din același cod,

care se aplică în mod corespunzător.

Art. 362 C. proc. pen. enumeră,

expres și limitativ, persoanele care pot face apel.

În condițiile în care R.U.I. Sibiu

nu a avut calitate procesuală în contestația la executare formulată de fiul

condamnatului, M.R., recursul declarat este inadmisibil și în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi

respins.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (4) C. proc. pen., recurenta va fi obligată să plătească cheltuielile

judiciare ocazionate.

În ce privește recursul declarat de

condamnat, acesta este nefondat.

Contestația la executare a vizat

motive ținând de încadrarea juridică a faptelor pentru care M.I. a fost

condamnat și de starea sănătății acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 461 alin.

(1) lit. a) – d), C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale

se poate face când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când

executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în

hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia,

prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a

pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Deci, pe calea contestației la

executare nu se pot invoca nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Prima instanță, astfel cum s-a

detaliat, a constatat că fiul condamnatului nu a avut calitate procesuală

activă în formularea, pentru condamnat, a contestației la executare, pe lângă

aceasta ea analizând însă și fondul căii extraordinare de atac.

În consecință, pentru considerentele

expuse, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, conform dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de SC R.U.I. Sibiu și ca nefondat recursul declarat de contestatorul

condamnat M.I. împotriva deciziei penale nr. 192 din 9 iunie 2005 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă pe SC R.U.I. Sibiu să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul condamnat M.I. să

plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 ianuarie 2006.