ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6154/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 4684/2003, numita B.D. a solicitat în contradictoriu cu intimații J.C., Spitalul Clinic Județean nr. 1 Timișoara și Primăria Timișoara, revizuirea deciziei civile nr. 2542 din 22 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Timiș. În motivarea cererii, revizuienta a arătat că înscrisurile eliberate de Spitalul Clinic Județean nr.1 Timișoara și de Direcția sanitară a Județului Timiș sunt false, astfel că devin incidente prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1639 din 21 noiembrie 2003, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Judecătoriei Timișoara, reținând că revizuienta tinde în realitate la desființarea sentinței civile nr. 5064 din 2 aprilie 2001 a acelei instanțe, rămasă definitivă, prin care i s-a respins acțiunea vizând anularea ordinului de repartiție emis în favoarea pârâtei J.C. cu privire la spațiul din Dispensarul 12 Pediatrie Timișoara. Cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 3977/2004 iar prin sentința civilă nr. 3616 din 27 aprilie 2004 instanța a respins-o ca tardiv formulată. S-a reținut că la data de 15 ianuarie 2002 Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale față de J.C.

și reprezentanții Spitalului Clinic Județean nr.1 Timișoara, conform art. 10 lit. e) C. proc. pen. pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals. Or, a arătat instanța de fond, de la acest moment curge termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire formulată la 16 aprilie 2003 este tardivă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuienta, susținând că în mod greșit s-a considerat tardivă cererea sa. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 2443 din 28 octombrie 2004, a admis apelul și a anulat sentința, reținând cauza pentru soluționarea pe fond a cererii de revizuire. S-a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 3 C. proc.

civ., trebuie socotit de la data ultimei rezoluții a parchetului ierarhic superior ce a confirmat soluția inițială de revizuire a urmăririi penale și în raport de care cererea de revizuire nu este tardivă. Examinând pe fond cererea de revizuire, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 174 din 17 ianuarie 2005, a respins-o ca neîntemeiată, reținând în esență că: - plângerea penală a revizuientei s-a finalizat cu o soluție definitivă de neîncepere a urmăririi penale, cercetările stabilind că înscrisurile nu sunt false; - așa fiind, instanțele civile nu se află în situația de a constata eventuala infracțiune pe cale incidentă, deoarece nu există nici una din situațiile (amnistie, prescripție, decesul făptuitorului, etc.) care ar fi împiedicat declanșarea sau continuarea procesului penal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta, solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor. A susținut că instanța nu i-a luat în considerare dovezile pe care a reușit să le administreze iar pe de altă parte a interpretat greșit prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., refuzând să constate falsurile pe cale incidentă. Recursul este nefondat. Prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 138/2000, sunt fără echivoc în sensul că pentru admiterea unei cereri de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții legale este absolut și imperativ necesar, ca o etapă prealabilă obligatorie: a) ca un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată să fi fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină ori b) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Numai dacă, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței hotărâri invocate. În speță însă nu există nici hotărâre penală de condamnare, nici constatarea falsului în urma unei judecăți anterioare și nici imposibilitatea constatării infracțiunii pe cale penală. Dimpotrivă, în mod constant și concordant, trei parchete structurate pe scară ierarhică au dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că nu s-a săvârșit nici o infracțiune. În aceste condiții cererea recurentei vizând suplimentarea probatoriilor este în afara cadrului legal al instituției revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 4 C. proc.

civ., și nu poate fi primită. În consecință, cum soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de revizuenta B.D. împotriva deciziei nr. 174 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.