ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3362/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 iunie 2003, reclamanta SC T. SA, sucursala E. Borzești, a chemat în

judecată pârâtele C.L.O. și SC E. SRL, solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligate în solidar la plata sumei de 6.145.305.890 lei,

reprezentând debit neachitat pentru costurile aferente ratelor de capital la

creditele angajate pentru finanțarea achiziționării de combustibil tehnologic,

anterior datei de 31 mai 2002.

În susținerea pretențiilor

reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 104 din 7 februarie 2002, privind

transmiterea unor contoare electrice de termoficare din domeniul privat al

Statului și din patrimoniul SC T. SA, în domeniul public al unor unități

administrativ teritoriale și în administrarea C.L. ale acestora, s-a transmis

de la reclamantă către pârâta C.L.O. activul C.E.T. componentă a sucursalei E.

Borzești.

Prin O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002

art. 4 alin. (1) s-a prevăzut că ratele de capital și costurile aferente

creditelor angajate de către reclamantă pentru achiziționarea combustibilului

tehnologic anterior datei de 31 mai 2002 necesar societăților nou înființate,

vor fi suportate integral de către acestea și vor fi plătite de SC T. SA în

calitate de parte în contractele de derulare.

În baza aceluiași act normativ,

pârâta C.L.O. a preluat pe bază de protocol de predare-primire activul și

pasivul aferent acestei centrale și a înființat SC E. SRL aflată în

administrarea C.L. În acest protocol au fost incluse și sumele aferente

creditelor, precum și termenele de rambursare însă pârâtele nu au respectat

graficele de plăți.

Tribunalul Bacău, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2729 din 29 octombrie

2003, a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de

fond a reținut că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin.

(1) din O.U.G. nr. 78 din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 643/2002.

Astfel din probele administrate

rezultă că combustibilul tehnologic a fost achiziționat anterior datei de 31 mai

2002, și că reclamanta ar fi predat pârâtelor combustibilul necesar procesului

de producție cu atât mai mult cu cât SC E. SRL, imediat după înființare a

încheiat contract de livrare cu furnizoarea SC D.N. SA.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta criticile privind modul eronat în care au fost

interpretate dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2002.

Astfel, prin creditele externe

garantate de M.F., în valoare totală de 426.500.000 dolari S.U.A. a

achiziționat păcură și gaz metan care au fost consumate anterior datei de 31

mai 2002. Factura fiscală din 31 decembrie 2002, în valoare de 6.145.305.890

lei se referă tocmai la costurile aferente acestor credite corespunzătoare

cantităților livrate la T. Borzești din care pentru centrală revine o cotă de

44,4 %.

Combustibilul astfel consumat urma

să fie achitat de succesorii cu titlu universal al centralei de cogenerare,

costurile aferente creditelor urmând a fi înregistrate în evidența contabilă a

persoanei juridice ce a preluat centrala de termoficare.

Instanța de control judiciar a dat o

altă interpretare O.U.G. nr. 78/2002, reținând că art. 2 a prevăzut și

modalitățile de împărțire a activelor și pasivelor cu o reglementare specială

în ceea ce privește situația ratelor de capital și costurilor aferente

creditelor angajate de SC T. SA, pentru combustibilul achiziționat anterior

datei de 31 mai 2002.

Sintagma „necesar societăților

comerciale înregistrate conform art. 1” a fost interpretată de instanța de apel

în sensul de necesar contractelor termoelectrice ce urmează să fie preluate de

societățile comerciale nou înființate, neavând relevanță faptul că obligația de

plată nu a fost cuprinsă în protocolul de predare-primire.

Aceste argumente au stat la baza

pronunțării deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, prin care apelul a fost admis,

sentința civilă criticată fiind schimbată în tot și pe fond admis acțiunea

astfel cum a fost formulată.

Cu petiția înregistrată la data de

15 septembrie 2004, pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de

nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a făcut o

interpretare eronată a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 78/2002, potrivit

căruia activele și pasivele aferente centralelor termice supuse divizării

înregistrate în evidența contabilă până la data de 31 mai 2002 se preiau în

evidențele contabile ale societăților nou înființate.

Materializarea acestor dispoziții

s-au făcut în mod concret prin protocolul încheiat, care este convenția

părților.

Recursul este fondat.

Problema de drept dedusă judecății

este aceea dacă creditele angajate de reclamantă pentru aprovizionarea cu combustibil

sunt transmise de drept pârâtelor prin dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 78 din 13 iunie 2002.

Din economia acestui text rezultă că

numai ratele de capital aferente creditelor angajate de reclamanta-intimată

pentru finalizarea achiziționării combustibilului tehnologic anterior datei de

31 mai 2002 necesar societăților comerciale nou înființate, vor fi suportate de

către acesta.

Art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 78/2003

a fost modificat prin Legea nr. 643/2002, în sensul condiției achiziționării

combustibilului tehnologic, anterior datei de 31 mai 2002.

Justificat instanța de fond a

apreciat că pretențiile recurentei-reclamante trebuie analizate funcție de

condițiile impuse de lege respectiv ca combustibilul tehnologic să fi fost

achiziționat anterior datei de 31 mai 2002 și că bunul achiziționat din credit

să fie necesar societății nou înființate.

Cum din probele administrate a

rezultat că nici una din aceste condiții nu a fost îndeplinită, instanța de

apel a apreciat în mod eronat că actul normativ a prevăzut în mod expres cine

va suporta costurile.

Față de cele arătate, Înalta Curte

apreciază că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv O.U.G.

nr. 78/2002, aprobată prin Legea nr. 643/2002, astfel că văzând dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.L.O.

și de SC E. SRL Onești, împotriva deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței nr. 2729 din 29

octombrie 2003 al Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 iunie 2005.