ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul N.A. a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să îl oblige pe pârâtul M.G. să

scoată țevile aflate în spațiile reclamantului situate la subsolul imobilului

și să introducă țeava de gaz în bucătărie mai sus cu 1,5 m.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că pârâtul și-a instalat în anul 2000 o centrală termică de apartament.

Inițial, țeava a traversat bucătăria reclamantului, cu acordul acestuia, dar,

ulterior, în anul 2003, pârâtul a scos această țeavă din bucătăria

reclamantului, la solicitarea lui și a introdus-o prin casa scărilor la circa

50 cm deasupra treptelor, ceea ce este inestetic, incomodează normala folosire

a scărilor și este o posibilă sursă de accidente umane.

Reclamantul nu a indicat temeiul de

drept al acțiunii sale.

În cauză a fost administrată proba

cu înscrisuri și proba testimonială.

Judecătoria Sibiu, prin sentința

civilă nr. 5576 din 25 septembrie 2003 a respins acțiunea ca neîntemeiată,

reținând, în esență, că lucrarea de instalare a centralei termice de apartament

a fost executată de către un instalator autorizat, în baza unui proiect de

specialitate aprobat de SC D.N. SA, cu acordul reclamantului, așa cum rezultă și

din declarația martorei A.M., propusă chiar de reclamant.

S-a mai reținut, în ceea ce privește

țevile de apă ce alimentează apartamentul pârâtului, că reclamantul nu a făcut

dovada că acesta a modificat traseul normal al țevilor și a montat un contor de

apă în pivnița reclamantului, în mod abuziv, așa cum cer prevederile art. 1169

și art. 1170 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul, arătând că prima instanță nu s-a preocupat de

ilegalitatea lucrărilor efectuate de pârât, cu încălcarea dreptului său de

proprietate, nu a cerut pârâtului să facă dovada consimțământului

colocatarilor, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 114/1996 și cele ale

Regulamentului cadru al asociației de proprietari și, în mod greșit, a reținut

că lucrările au fost efectuate de pârât cu acordul reclamantului și în baza

unui proiect aprobat în prealabil de regia de specialitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 381/A din 12 martie 2004, a respins apelul ca nefondat,

reținând în motivarea sa că, speței nu îi sunt incidente textele de lege

invocate de reclamant, întrucât nu s-a făcut dovada că în imobilul în discuție

funcționează o asociație de proprietari și că, starea de fapt reținută de prima

instanță este conformă actelor și probelor dosarului, așa încât soluția

adoptată este judicioasă.

Împotriva acestei decizii a

exercitat calea de atac a recursului reclamantul, solicitând schimbarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea

acțiunii.

În dezbaterea motivelor de recurs,

neîncadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ., se susține că instanțele nu

au admis o cercetare locală, precum și audierea ca martori, a instalatorilor

care au executat montajul centralei de apartament, așa cum reclamantul a

solicitat și că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi avut acordul

coproprietarilor imobilului pentru lucrările efectuate.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Drepturile afirmate în justiție se

întemeiază pe fapte sau acte juridice a căror dovadă în proces se impune în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, iar potrivit art. 1169 C.

civ., regulă de drept comun în materia probațiunii, cel ce face o afirmație în

fața judecății, trebuie să o dovedească.

În speță, reclamantul nu a făcut

dovada susținerilor sale prin probele administrate.

Este adevărat că acesta a solicitat

prin notele scrise depuse în dosarul Judecătoriei Sibiu, aflate la filele 25,

37 și 41 ca instanța să admită proba cu cercetare locală, însă aceasta era o

dovadă neconcludentă în cauză, întrucât judecătorul nu putea face aprecieri

asupra lucrărilor la instalațiile de gaz și apă executate în imobil, neavând o

pregătire de specialitate în aceste domenii.

O expertiză tehnică de specialitate

ar fi fost proba ce ar fi avut relevanță în speța de față însă, așa cum reține

instanța de fond în motivarea sa (fila 3), deși i s-a pus în vedere

reclamantului posibilitatea efectuării unei astfel de expertize, acesta a

învederat faptul că nu solicită administrarea acestei probe.

În ceea ce privește critica

recurentului privind neaudierea în cauză în calitate de martori a celor doi

instalatori care au executat montajul centralei termice, este de reținut că

aceasta este nefondată. Prin notele scrise depuse la fila 37 din dosarul

Judecătoriei Sibiu, reclamantul a arătat că nu cunoaște numele celor doi, nici

domiciliul acestora sau locul de muncă, solicitând ca pârâtul să îi aducă ca

martori, deși acesta propusese în apărarea sa audierea unei alte persoane în

calitate de martor.

În acest context, susținerile

reclamantului au rămas simple afirmații nedovedite, așa cum în mod corect au

reținut judecătoria și curtea de apel în motivările lor.

Cu privire la susținerea din

motivele de recurs privind faptul că pârâtul nu ar fi avut acordul

coproprietarilor imobilului pentru lucrările executate, este evident, pe de o

parte, că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și ale

Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari rezultă că aceste prevederi

legale sunt aplicabile clădirilor cu mai multe apartamente ai căror proprietari

s-au constituit în asociații, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față, iar pe

de altă parte, din prezentarea situației de fapt de către reclamant și din

declarația martorei A.M., reiese fără echivoc că, la efectuarea lucrărilor reclamantul

și-a manifestat acordul.

Față de considerentele expuse,

recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul N.A. împotriva deciziei nr. 381/A din 12 martie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.