ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamantul N.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să îl oblige pe pârâtul M.G. să scoată țevile aflate în spațiile reclamantului situate la subsolul imobilului și să introducă țeava de gaz în bucătărie mai sus cu 1,5 m. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul și-a instalat în anul 2000 o centrală termică de apartament. Inițial, țeava a traversat bucătăria reclamantului, cu acordul acestuia, dar, ulterior, în anul 2003, pârâtul a scos această țeavă din bucătăria reclamantului, la solicitarea lui și a introdus-o prin casa scărilor la circa 50 cm deasupra treptelor, ceea ce este inestetic, incomodează normala folosire a scărilor și este o posibilă sursă de accidente umane.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acțiunii sale. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 5576 din 25 septembrie 2003 a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, că lucrarea de instalare a centralei termice de apartament a fost executată de către un instalator autorizat, în baza unui proiect de specialitate aprobat de SC D.N. SA, cu acordul reclamantului, așa cum rezultă și din declarația martorei A.M., propusă chiar de reclamant. S-a mai reținut, în ceea ce privește țevile de apă ce alimentează apartamentul pârâtului, că reclamantul nu a făcut dovada că acesta a modificat traseul normal al țevilor și a montat un contor de apă în pivnița reclamantului, în mod abuziv, așa cum cer prevederile art. 1169 și art. 1170 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, arătând că prima instanță nu s-a preocupat de ilegalitatea lucrărilor efectuate de pârât, cu încălcarea dreptului său de proprietate, nu a cerut pârâtului să facă dovada consimțământului colocatarilor, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 114/1996 și cele ale Regulamentului cadru al asociației de proprietari și, în mod greșit, a reținut că lucrările au fost efectuate de pârât cu acordul reclamantului și în baza unui proiect aprobat în prealabil de regia de specialitate. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 381/A din 12 martie 2004, a respins apelul ca nefondat, reținând în motivarea sa că, speței nu îi sunt incidente textele de lege invocate de reclamant, întrucât nu s-a făcut dovada că în imobilul în discuție funcționează o asociație de proprietari și că, starea de fapt reținută de prima instanță este conformă actelor și probelor dosarului, așa încât soluția adoptată este judicioasă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii. În dezbaterea motivelor de recurs, neîncadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ., se susține că instanțele nu au admis o cercetare locală, precum și audierea ca martori, a instalatorilor care au executat montajul centralei de apartament, așa cum reclamantul a solicitat și că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi avut acordul coproprietarilor imobilului pentru lucrările efectuate. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Drepturile afirmate în justiție se întemeiază pe fapte sau acte juridice a căror dovadă în proces se impune în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, iar potrivit art. 1169 C. civ., regulă de drept comun în materia probațiunii, cel ce face o afirmație în fața judecății, trebuie să o dovedească.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale prin probele administrate. Este adevărat că acesta a solicitat prin notele scrise depuse în dosarul Judecătoriei Sibiu, aflate la filele 25, 37 și 41 ca instanța să admită proba cu cercetare locală, însă aceasta era o dovadă neconcludentă în cauză, întrucât judecătorul nu putea face aprecieri asupra lucrărilor la instalațiile de gaz și apă executate în imobil, neavând o pregătire de specialitate în aceste domenii. O expertiză tehnică de specialitate ar fi fost proba ce ar fi avut relevanță în speța de față însă, așa cum reține instanța de fond în motivarea sa (fila 3), deși i s-a pus în vedere reclamantului posibilitatea efectuării unei astfel de expertize, acesta a învederat faptul că nu solicită administrarea acestei probe.

În ceea ce privește critica recurentului privind neaudierea în cauză în calitate de martori a celor doi instalatori care au executat montajul centralei termice, este de reținut că aceasta este nefondată. Prin notele scrise depuse la fila 37 din dosarul Judecătoriei Sibiu, reclamantul a arătat că nu cunoaște numele celor doi, nici domiciliul acestora sau locul de muncă, solicitând ca pârâtul să îi aducă ca martori, deși acesta propusese în apărarea sa audierea unei alte persoane în calitate de martor. În acest context, susținerile reclamantului au rămas simple afirmații nedovedite, așa cum în mod corect au reținut judecătoria și curtea de apel în motivările lor.

Cu privire la susținerea din motivele de recurs privind faptul că pârâtul nu ar fi avut acordul coproprietarilor imobilului pentru lucrările executate, este evident, pe de o parte, că din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 114/1996 și ale Regulamentului cadru al asociațiilor de proprietari rezultă că aceste prevederi legale sunt aplicabile clădirilor cu mai multe apartamente ai căror proprietari s-au constituit în asociații, ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față, iar pe de altă parte, din prezentarea situației de fapt de către reclamant și din declarația martorei A.M., reiese fără echivoc că, la efectuarea lucrărilor reclamantul și-a manifestat acordul. Față de considerentele expuse, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.A. împotriva deciziei nr. 381/A din 12 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.