ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5807/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Timiș sub nr. 12383/C din 24 noiembrie 2003, contestatoarea L.K.(E.)

a solicitat anularea dispoziției nr. 191 din 14 iulie 2003 emisă de Primarul

comunei Giarmata, jud. Timiș și prin care s-a respins notificarea pentru

restituirea în natură a imobilului situat în Giarmata.

Prin sentința civilă nr. 176 din 16

februarie 2004 Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta L.K.

împotriva pârâtului primarul comunei Giarmata, jud.Timiș.

Tribunalul a reținut că trecerea

construcțiilor aparținând imobilului în cauză, înscris în C.F. Giarmata, în

proprietatea statului, s-a făcut în baza Decretului nr. 223/1974, reclamanta

fiind despăgubită cu suma de 35.000 lei și fiind incidente dispozițiile 1.4 B

din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 preluarea nefiind abuzivă,

astfel că dispoziția atacată este temeinică și legală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de apel a susținut următoarele:

Dispozițiile art.1.4 B din H.G. nr. 498/2003

avute în vedere de instanța de fond și de pârât, modifică prevederile art. 2

alin. (1) lit. a) și art. 12 din Legea nr. 10/2001 și contravin dispozițiilor

art. 41 din constituție, invocându-se excepția de ilegalitate a acestor

dispoziții, excepție nesoluționată de tribunal.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. g) și art. 12 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru construcții, ținându-se cont de suma

primită ca despăgubire în baza Decretului nr. 223/1974, iar în ce privește

terenul trecut în proprietatea statului fără nici o despăgubire, se impune sau

restituirea în natură sau dacă nu este posibil, acordarea de măsuri

reparatorii, prin echivalent, pentru aceasta.

În apel, s-a solicitat efectuarea

unei expertize topografice care să stabilească dacă restituirea în natură este

posibilă, în ce proporție și modalitatea de intabulare.

În speță, s-a dispus efectuarea unei

expertize tehnice, admițându-se cererea reclamantei.

Raportul de expertiză tehnică

efectuat de T.D. a concluzionat: din suprafața totală de 2977 mp poate fi

restituită în natură suprafața de 2687 mp, valoarea suprafeței de 291 mp nu se

poate restitui, fiind de 2910 Euro, valoarea actualizată a despăgubirilor

încasate de reclamantă în baza Decretului nr. 223/1974 este de 8393,28 dolari

SUA, valoarea tehnică a imobilului calculată pentru anul 1989 este de 81481 lei

și la cursul valutar, de 19.539,81 dolari SUA, diferența de valoare reprezentând

măsuri reparatorii de 9.086,97 Euro sau 11.146,53 dolari SUA.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a admis apelul

declarat de L.K. împotriva sentinței civile nr. 176 din 16 februarie 2004 a Tribunalului

Timiș, în contradictoriu cu Primarul comunei Giarmata.

A schimbat în tot sentința în sensul

că a admis contestația formulată împotriva dispoziției nr. 191 din 14 iulie

2003 emisă de Primarul comunei Giarmata.

A dispus anularea acestei dispoziții

și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție care să dispună restituirea în

natură a suprafeței de teren de 2687 mp înscrisă în C.F. Giarmata, nr. top 527

și măsuri reparatorii, prin echivalent pentru suprafața de 291 mp, aferentă

construcției, cumpărată de chiriași, suprafață evaluată la 2910 Euro și, de

asemenea, măsuri reparatorii reprezentând echivalentul în lei a sumei de

9.086,87 Euro, sumă rezultată din diferența dintre valoarea actualizată a casei

naționalizate din același număr de C.F. și valoarea actualizată a

despăgubirilor primite de reclamantă, conform Decretului nr. 223/1974.

Instanța de apel a reținut că

motivele de apel invocate inclusiv cele din oficiu, conform art. 296 C. proc.

civ. sunt fondate, instanța de fond făcând o greșită aplicare a legii, încât se

impune schimbarea în tot a sentinței, pentru următoarele considerente:

Construcțiile aparținând imobilului

din C.F. Giarmata au fost preluate de către stat în baza Decretului nr. 223/1974,

cu plată (35.000 lei) iar terenul a fost preluat fără plată în temeiul art. 2

din același decret coroborat cu art. 13 din Legea nr. 59/1974.

Dispoziția de respingere a cererii

privind restituirea în natură a imobilului și măsuri reparatorii în echivalent,

încalcă dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pârâta și instanța de fond care a

menținut dispoziția, s-au prevalat de dispozițiile art. 1 pct.4 lit. b) cap. II

din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, considerând

că preluarea de către stat a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974 prin

înstrăinare cu plată nu este abuzivă și prin urmare reclamanta nu poate

beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

stabilind ce se înțelege prin imobil preluat abuziv, include prin dispozițiile

de la lit. g) și imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este

definit prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Dispozițiile clare și nesusceptibile

de interpretare ale art. 2 prevăd, prin urmare, că au fost preluate abuziv atât

imobilele cu titlu cât și cele fără titlu valabil, singura condiție fiind cea a

preluării în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, pentru a putea beneficia

de măsuri reparatorii.

Art. 12 din Legea nr. 10/2001

prevede că în situația în care o persoană îndreptățită a primit o despăgubire,

restituirea în natură este condiționată de rambursarea sumei de bani, primite

reactualizate, cu indicele de inflație.

În raport cu aceste dispoziții,

reclamanta are dreptul la reparațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Nu se poate da eficiență unor

dispoziții dintr-un act normativ, cum este H.G. nr. 498/2003 care contravine

legii pe care o și modifică, deși în scara actelor normative el este de rang

inferior.

Caracterul abuziv al preluării

imobilului rezultă și din faptul că pentru teren reclamanta nu a primit nici o

despăgubire, despăgubirea fiind primită doar pentru casă.

Prin urmare, excepția de ilegalitate

a art. 1.4 lit. b) din norma invocată de reclamantă este întemeiată cu

consecința admiterii apelului reclamantei și implicit a acțiunii acesteia.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recursuri atât reclamanta L.K. cât și Primăria Giarmata,

prin primarul său, G.Ș.

În recursul său, reclamanta a criticat

hotărârea pentru că, în dispozitiv, nu a admis expres excepția de ilegalitate a

dispozițiilor art. 1.4. lit. b) din Normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 498/2003;

nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de 2687 mp teren, limitându-se la

a obliga primarul comunei Giarmata la emiterea unei noi dispoziții și, în mod

greșit, nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind intabularea în

Cartea funciară a dreptului său de proprietate.

În recursul său, Primăria Giarmata

critică hotărârea pentru înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 1.4

lit. b) din Normele de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Examinând cele 2 recursuri, prin

prisma criticilor formulate și a normelor legale aplicabile în speță, se

constată că numai recursul reclamantei este fondat, urmând a fi admis și a se

modifica decizia nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara în

sensul că obligă pârâta la restituirea în natură, în deplină proprietate și

posesie a terenului în suprafață de 2687 mp, înscris în C.F. Giarmata, nr.top 527

și a dispunerii înscrierii dreptului reclamantei în cartea funciară, dispunere

ce s-a omis. În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Cu privire la recursul Primăriei

pârâte, se impune a se constata că este nefondat și a se respinge ca atare,

nefiind de admis, ca printr-un act normativ de rang inferior, în speță, H.G.

nr. 498/2003, să se modifice prevederile unei legi, anume cele ale Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta L.K. împotriva deciziei nr. 2145 din 6 octombrie 2004 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă, pe care o modifică în sensul că obligă pârâta la

restituirea în natură în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de

2687 mp înscris în C.F. Giarmata nr.top 527.

Menține celelalte dispoziții.

Dispune înscrierea respectivă în

C.F.

Respinge recursul pârâtei împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iulie 2005.