ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 217/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 217/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub

nr.

360 din 07

ianuarie

2004

contestatoarea

T.B.

, a formulat contestație împotriva

Dispoziției

nr.

251 din

02

octombrie

2003 emisă de intimata Primăria

comunei Giarmata prin Primar.

În motivare s-a arătat de către

contestatoare faptul că

P.E.

, născută F

.

,

(care este mama sa, în prezent decedată la 07

februarie

2003) a solicitat retrocedarea

imobilului situat administrativ în Giarmata

nr.

346

-

casă, curte și grădină de 807 mp,

imobil înscris în CF Giarmata.

Prin sentința civilă

nr.

348 din 08

martie

2005, pronunțată de Tribunalul Timiș în

Dosarul nr.

8885/C/2005

, a fost respinsă contestația

formulată de contestatoarea

T.B.

, împotriva

dispoziției

nr.

251 din 02

octombrie

2003 emisă de Primarul comunei

Giarmata, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Giarmata prin Primar.

Pentru

a

hotărî astfel

Tribunalul Timiș a reținut că:

Imobilul situat în localitatea

Giarmata

nr.

346, compus din casă, curte și

grădină, în suprafață de

807 mp, înscris în CF Giarmata a fost

proprietara numitei

T.B.

(căsătorită P

.

) și a trecut în proprietatea Statului

Român

și administrarea operativă a

Consiliului

Popular al comunei Giarmata, prin decizia

nr. 1096 din

28

octombrie

1986 în baza Decretului

nr.

223/1974, Statul Român

intabulându-și

dreptul de proprietate

în CF la

27

iunie

1986.

Prin notificarea

nr. 1091 din

02

noiembrie

2001 depusă la Biroul Executorilor Judecătorești D

.

și J

.

, numita P

.

B

.

a solicitat restituirea în natură a

imobilului, compus din

casă, curte și grădină, în suprafață

de 807 mp, înscris în CF

Giarmata.

Prin dispoziția

nr. 251 din

02

octombrie

2003, emisă de Primarul comunei

Giarmata a fost respinsă

cererea formulată

de

contestatoarea

T.B.

pentru imobilul înscris

în CF

Giarmata.

Analizând dispoziția contestată și

raportând-o la actele de la dosar instanța a reținut că aceasta este legală și

temeinică având în vedere următoarele considerente:

Din copia dosarului administrativ

rezultă că s-au reținut în mod corect prin dispoziția contestată mai multe

neconcordanțe între actele de stare civilă ale proprietarului tabulară

și

situația de carte funciară.

Astfel, în cartea funciară, numele

persoanei de la care a fost preluat imobilul în baza Decretului

nr.

223/1974 este

P.E.

născută

F

.

, în timp ce în copia certificatului

de naștere depus la fila 1 dosar numele de familie a antecesoarei

contestatoarei este F

.

Ori, această modificare de nume a

antecesoarei contestatoarei efectuată pe cale administrativă sau judecătorească

nu este dovedită în cauză, nici în faza procedurii administrative, și nici în

instanța de judecată.

În ceea ce privește obligația

contestatoarei de a depune la dosar declarațiile autentificate din care să

rezulte că pentru imobilul în litigiu antecesoarea contestatoarei nu a încasat

despăgubiri de la Statul German, nici această obligație legală nu a fost respectată

de

contestatoare în acord cu prevederile

art.

5

din Legea

nr.

10/2001 republicată și a

prevederilor

art.

5.1 din Hotărârea

nr. 498 din

18

martie

2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare

unitară a Legii

nr.

10/2001

privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06

martie

1945

-

22

decembrie

1989.

Astfel, din declarația depusă de

contestatoarea

T.B.

și aflată la fila 32 dosar

rezultă

că aceasta personal

nu a primit

nici

o despăgubire, iar mama

sa a primit

o

despăgubire de la Statul German în cuantum de 35.000 lei.

În justificarea acestei declarații,

contestatoarea a depus copie de pe adresa de

respingere

a cererii de constatare de daune și de plată a despăgubirilor compensatorii

emisă de Serviciul cu probleme de compensații, din Nurnberg, de la data de 22

februarie

1990, constând în refuzul cererii

numitei

T.B.

de acordare de despăgubiri.

Toate acestea, coroborate și cu

împrejurarea

că imobilul în litigiu a fost

înstrăinat la

data de 22

ianuarie

1998 către numita

H.A.

, prin încheierea de către

aceasta

a contractului de vânzare-cumpărare cu Consiliul Local al

comunei

Giarmata, contractul fiind încheiat

cu respectarea

prevederilor Legii

nr.

112/1995, iar

contestatoarea nu a înțeles să solicite măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilul în litigiu, au format convingerea instanței în sensul

respingerii contestației formulate de

contestatoarea

T.B.

împotriva dispoziției

nr. 251 din

02

octombrie

2003 emisă de Primăria Giarmata prin

Primar ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile

nr.

348

din

08

martie

2005, pronunțată

de Tribunalul Timiș în

Dosarul

nr.

8885/C/2005

,

reclamanta

T.B.

a declarat apel în termen legal la data de 27 mai 2005, solicitând, prin

motivele de apel depuse separat, la data de 6 octombrie

2005 (f. 8 -

9) admiterea lui, schimbarea în tot a

sentinței civile apelate, în sensul admiterii contestației și dispunerea retrocedării

imobilului.

Examinând apelul prin prisma motivelor

invocate

în scris de reclamantă, în raport de

obiectul cauzei, temeiul de drept invocat, actele depuse și dispozițiile Legii

nr.

10/2001, modificată ulterior, Curtea a

constatat că este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta

T.B.

a investit instanța de fond

-

Tribunalul Timiș, la data de 6 mai 2004 cu contestație împotriva

Dispoziției

nr. 251 din

02

octombrie

2003 emisă de Primarul comunei

Giarmata,

prin care i s-a respins notificarea

nr.

1091 din 2 noiembrie 2001 prin care

doamna

P

.

B

.

,

cetățean

german cu domiciliul în Germania,

Nurnberg 90441 - Thymianweg str. 31,

a solicitat restituirea

în natură a imobilului, cuprins în CF

Giarmata, constând în

casă, curte și grădină, în suprafață de 807 mp, situat în localitatea Giarmata,

comuna Giarmata, jud. Timiș.

Imobilul revendicat de reclamantă,

înscris în CF Giarmata, compus din casă, curte și grădină în suprafață

totală

de 807 m.p., a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii

nr.

223/1974, prin plecarea definitivă în

R.F.G.,

în anul 1986

a fostei proprietare

tabulare,

P

.

(născută F

.

)

E

.

,

mama reclamantei

T.B.

, sens în care a fost emisă decizia

nr.

1096 din 28

octombrie

1986 a

fostului

Consiliu Popular Județean Timiș (f. 21 dosar fond).

Astfel, Decretul nr. 223/1974

a instituit regula generală conform căreia, în România, construcțiile și

terenurile puteau fi proprietatea persoanelor fizice numai în cazul în care

acestea aveau domiciliul în țară. Per a contrario, persoanele care nu aveau

domiciliul pe teritoriul țării pierdeau dreptul de proprietate asupra

imobilelor lor.

Transferul dreptului

de proprietate în favoarea statului asupra construcțiilor avea loc cu sau fără

plată, după cum persoana pleca legal, fraudulos sau nu se mai întorcea în țara

sa după ce a plecat legal, în timp ce terenul trecea la stat, întotdeauna fără

plată.

Dimpotrivă,

locuințele celor care plecau fraudulos sau nu se mai întorceau, deși plecaseră

legal, erau preluate gratuit de către stat.

Dispozițiile acestui

decret erau aplicabile deopotrivă și cetățenilor care au părăsit fraudulos țara

ori au refuzat să se întoarcă în țară anterior intrării în vigoare a acestui

act normativ.

Aceste dispoziții

legale se raportau la prevederile art. 480 și 481 C. civ.

Prin urmare, conform

legii reparatorii, preluarea este abuzivă indiferent că ea a avut loc în fapt

sau în temeiul și cu respectarea unor acte normative, ele însele abuzive, cum a

fost Decretul nr. 223/1974.

Concluzionând, Curtea

a reținut că, așa cum judicios s-a arătat în literatura de specialitate,

trecerea în proprietatea statului, în temeiul Decretului nr. 223/1974, a

imobilului în litigiu, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale mai sus

menționate, conferind astfel, caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul

statului nu poate fi considerat valabil. Prin urmare, criticile pârâtului

privind legalitatea titlului statului asupra imobilului în cauză sunt

nefondate.

Stabilită astfel,

nelegalitatea titlului statului asupra imobilului revendicat de reclamanți,

devin incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) al legii reparatorii, care

instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, excepțiile

de la regula generală fiind de strictă interpretare și aplicare.

În cazul în care

locuința a fost legal înstrăinată în favoarea unui terț, persoana îndreptățită

va beneficia de măsuri reparatorii, prin echivalent.

În privința persoanei care a făcut

cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat obligatoriu locuința sa

către stat, normele metodologice prevăd acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru diferența dintre suma primită, actualizată cu coeficientul de

actualizare mai sus amintit și valoarea de piață a locuinței, stabilită în

conformitate cu standardele

internaționale de

evaluare.

Împotriva deciziei civile

nr.

19 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția

I civilă

,

a declarat recurs reclamanta

T.B.

care a susținut următoarele critici

de nelegalitate a hotărârii recurate:

Recurenta este cetățean

german, dar conform normelor legale în vigoare poate dobândi în proprietate

terenuri în România, cu atât mai mult când modul de dobândire este prin

moștenire.

Reclamanta, în

calitate de moștenitoare legală a mamei sale, are calitatea de persoană

îndreptățită la restituire conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Imobilul în litigiu a

trecut abuziv în proprietatea Statului Român și astfel se încadrează în

prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat în baza unui

titlu nelegal.

Aceeași instanță a

considerat în mod greșit că, deoarece în prezent Statul român deține 1/4 din

imobil, iar Humă Ana, fosta chiriașă a statului, restul de 3/4 din imobil,

imobilul nu poate fi restituit în natură, ca urmare a înstrăinării lui în

condițiile Legii nr. 112/1995 către H.A.

Apartamentarea

imobilului este realizată în fapt și este demarată din punct de vedere tehnic,

doar că nu este înscrisă în cartea funciară din cauza cererii de revendicare.

În atare condiții,

instanța de apel a reținut în mod eronat că „locuința - întreagă - a fost legal

înstrăinată în favoarea unui terț” ceea ce îi dă dreptul, numai la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru tot imobilul.

Se apreciază în

continuare că are dreptul la restituirea în natură a cotei de 1/4 din imobil

nevândută de către stat - măsură ce poate fi dispusă pe cale administrativă de

către primar sau direct de către instanța de recurs și la măsuri reparatorii în

echivalent pentru diferența dintre suma primită actualizată cu coeficientul de

actualizare și valoarea de piață a locuinței stabilită conform standardelor

internaționale de evaluare, măsura ce cade în competența Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul va fi respins pentru

considerentele ce succed:

Criticile formulate

de recurenta reclamantă se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ea susținând, în esență, că este îndreptățită la

restituirea în natură a imobilelor solicitate.

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de aceste dispozițiile legale, este necesar

ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a

legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 1 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în cazul în care restituirea în

natură nu e posibilă se pot stabili măsurii reparatorii prin echivalent.

Motivele invocate de

recurenta reclamantă nu pot fi primite.

Prin contestația

formulată, reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 251 din 02 octombrie

2003 emisă de Primarul com. Giarmata prin care i se respinsese cererea de

restituire în natură a imobilului situat la nr. x, cuprins în CF

, în suprafață de 807

mp.

În mod corect

instanța de apel a considerat că, având în vedere situația juridică actuală a

imobilului revendicat, văzând și dispozițiile deciziei nr. 38/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție,

ce reglementează posibilitatea restituirii imobilelor, pe

calea dreptului comun, doar în măsura în care prin aceasta nu s-ar aduce

atingere unui alt drept de proprietate și securității raporturilor juridice,

Curtea a constatat că reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a fostei

proprietară tabulară, P. (născută F.) E., este îndreptățită la beneficiul

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările

ulterioare, prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură, urmare a

înstrăinării lui în condițiile Legii nr. 112/1995, către numita H.A., iar

titlul actualilor proprietari nu a fost contestat, ori desființat.

Dispozițiile art. 7

din Legea nr. 10/2001 au fost în mod just interpretate și aplicare de instanța

de apel. Conform acestor dispoziții, de regulă, imobilele preluate în mod

abuziv se restituie în natură. Dacă restituirea în natură este posibilă,

persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent

decât în cazurile expres prevăzute de lege.

Scopul prevederilor

Legii nr. 10/2001 a fost și acela de a institui măsuri reparatorii pentru imobilele

ce nu pot fi restituire în natură, atunci când restituirea în natură, nu este

posibilă, instanța de apel procedând în mod corect la anularea dispoziției nr.

251 din 02 octombrie 2003 a Primarului com. Giarmata.

Astfel, s-a constatat

în mod corect că reclamanta e îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii

prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001 și a dispus înaintarea

dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cuvenite

contestatoarei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul și în baza art. 312 C. proc. civ. se va

menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta T.B. împotriva deciziei civile nr. 19 din 2 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.