ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, la data de 6 ianuarie 2004, sub nr. 360/C/2004, reclamantul T.I. a solicitat anularea Dispoziției din 2 octombrie 2003 emisă de Primăria comunei Giarmata prin primar, prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Giarmata, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1302 mp, înscris în CF nr. top. X Giarmata. Prin Sentința civilă nr. 349/PI din 8 martie 2005, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins contestația, pentru următoarele considerente: Imobilul situat în localitatea Giarmata, compus din casă, curte și gradină în suprafață de 1302 mp, înscris în CF Giarmata nr. top X a fost proprietatea antecesorilor reclamantului, numiții T.I., decedat în Walldorf și T.E., decedată în localitatea Giarmata, jud. Timiș.

Imobilul a trecut în proprietatea Statului prin Decizia nr. 1095 din 28 octombrie 1986, emisă de Consiliul Popular al județului Timiș în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 12.056 RON, contravaloarea construcțiilor, terenul înscris în CF Giarmata nr. top Y, în suprafață totală de 1302 mp, trecând în proprietatea Statului fără plată și în administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei Giarmata. Din copia dosarului administrativ depus la dosar rezultă că există neconcordanțe între actele de stare civilă depuse de reclamat și situația de carte funciară.

Astfel, în CF numele antecesoarei reclamantului de la care a fost preluat imobilul în litigiu este T.E., fiind modificat ulterior în E., în timp ce în certificatul de naștere al reclamantului numele este E., acest nume regăsindu-se și în certificatul de deces, reclamantul nedepunând înscrisuri din care să rezulte identitatea de persoane între E. și E. Mai mult, în notificarea expediată prin BEJ D.J., sub nr. 1090din 2 noiembrie 2001, s-a arătat de către reclamant că mama sa a decedat în Germania și s-a obligat să depună acte în acest sens, în timp ce din copia certificatului de deces depus la dosar, pe numele T.E., rezultă că aceasta a decedat la data de 30 decembrie 1953 în localitatea Giarmata, jud. Timiș.

Față de cele astfel reținute, urmează a se aprecia că nu s-a făcut dovada de către reclamant, prin actele de stare civilă depuse la dosar, a calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește obligația reclamantului de a depune la dosar declarație autentificată din care să rezulte că pentru imobilul în litigiu antecesorii nu au încasat despăgubiri de la Statul German, nici această obligație nu a fost respectată, în acord cu prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată. Astfel, din declarația depusă de reclamant la dosar, rezultă că acesta personal nu a primit nicio despăgubite pentru imobilul în litigiu, nefăcând referire în mod expres, în declarația dată, dacă antecesorii săi au primit despăgubiri de la Statul German, pentru imobilul în litigiu, ca urmare a emigrării în Germania.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul. Prin Decizia nr. 10 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis contestația; a anulat Dispoziția din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata; a obligat-o pe pârâtă să restituie în natură și în integralitate reclamantului imobilul înscris în CF (nr. CF vechi Z) Giarmata, nr. top. X, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1302 mp, cu obligația restituirii despăgubirii actualizate în sumă de 12.056 RON, primită de părinții reclamantului de la stat. Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: Imobilul înscris în CF nr. top X Giarmata a aparținut numiților T.I.

și T.E. și a trecut în proprietatea statului în anul 1986, în baza Decretului nr. 223/1974, transfer pentru care aceștia au primit suma de 12.000 RON. Terenul a fost preluat în mod gratuit. Conform situației de CF, astfel cum rezultă la data înregistrării acțiunii - 6 ianuarie 2004, și cum rezultă, de altfel, și din înscrisurile depuse în apel pentru termenul din 24 ianuarie 2012, imobilul se află încă în proprietatea statului, fiind închiriat în baza contractului de închiriere din 1 mai 2004 familiei terțului G.V. În concluzie, imobilul litigios face obiectul Legii nr. 10/2001 și, nefiind legal înstrăinat până în prezent, poate fi restituit în natură.

Solicitarea formulată de reclamant în acest sens, prin notificarea din 2 noiembrie 2001, a fost respinsă de Primarul comunei Giarmata prin dispoziția din 2 octombrie 2003, pe motiv că nu s-ar fi completat dosarul administrativ cu copile legalizate ale actului de naștere al reclamantului și ale actelor de deces ale părinților săi. Deși aceste copii conforme au fost depuse în dosarul tribunalului, această instanță a respins contestația pentru faptul că ar fi o lipsă de corespondență între prenumele E. (al fostei proprietare) înscris în CF și în actul de naștere al reclamantului și cel înscris ca E. în alte acte (decizia de preluare a imobilului de către stat, notificare de retrocedare formulată de reclamant).

Această diferență între cele două forme diferite de scriere a prenumelui fostei proprietare se datorează însă faptului că mama reclamantului s-a integrat după 1986 într-o altă cultură, în care folosirea prenumelui E. era mai adecvată (respectiv, ca și soțul ei au emigrat în Germania). O altă cauză pentru care a fost respinsă contestația reclamantului a fost și aceea că în notificare el a menționat faptul că mama sa a decedat în Germania, în timp ce din copia actului de deces al acesteia a rezultat că a decedat în România - Giarmata, jud. Timiș, la data de 30 decembrie 1953. Din copiile actelor de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamantul este fiul foștilor proprietari tabulari T.I.

(sau I. în unele acte) și T.E. (E. sau E. în unele acte), că tatăl său a decedat la 1 aprilie 1998 în Waldorf - Germania, iar mama sa a decedat la 30 decembrie 1953 în Giarmata - România, menționarea în notificare a unui alt loc de deces al acesteia fiind o eroare de redactare lipsită de consecințe juridice.

Fiind astfel dovedit că imobilul în litigiu, preluat de stat de la foștii proprietari, face obiectul Legii nr. 10/2001, că reclamantul este moștenitorul legal al acestora, în calitate de fiu, că el a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege, că imobilul se mai află încă în proprietatea statului și că art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 10/2001 privilegiază în acest caz măsura retrocedării lui, se impune admiterea contestației, anularea dispoziției atacate și restituirea în natură a imobilului solicitat, condiționat de obligația reclamantului de a restitui despăgubirile actualizate primite de părinți pentru construcția preluată, conform art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 250/2007.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către Primarul comunei Giarmata și Primăria comunei Giarmata, care au formulat următoarele critici: 1. În cauză, judecata nu trebuia făcută în contradictoriu cu Primăria comunei Giarmata, ci cu Primarul comunei Giarmata, deoarece este contestată dispoziția acestuia, iar nu dispoziția Primăriei. Conform art. 68 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, "În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual". Așa fiind, în mod corect reclamantul a indicat pârâtul care avea calitate procesuală pasivă de a sta în cauză, și anume Primarul comunei Giarmata, iar nu Primăria comunei Giarmata, reținută ca pârâtă de instanțe.

2. Prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Legii nr. 1/2009 și în concordanță cu prevederile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligă, într-adevăr, instituțiile deținătoare la restituirea în natură și integral a bunurilor (construcțiile și terenul aferent) ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, care nu sunt legal înstrăinate și care se mai găsesc în patrimoniul acestora, însă ar trebui avută în vedere și situația chiriașilor. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: 1. Critica vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Giarmata nu este fondată. Contrar susținerilor recurenților, față de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, entitatea care are obligația de a răspunde în raportul juridic dedus judecății este Primăria comunei Giarmata. Astfel, art. 21 din Legea nr. 10/2001 prevede în alin. (1) că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Același articol prevede în alin. (4) că, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean. În Cap. 2 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 este explicitată semnificația sintagmei de "unitate deținătoare" la care se referă dispozițiile legale sus-menționate, arătându-se că "unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste)". Prin urmare, raportat la normele legale enunțate, primăria, ca "unitate deținătoare a imobilului", are calitate procesuală pasivă în litigii de natura celui de față, justificându-se astfel legitimarea procesuală pasivă în cauză a pârâtei Primăria comunei Giarmata.

Primarul este cel care reprezintă în justiție unitatea administrativ-teritorială, conform art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Nu acesta din urmă exercită, în numele statului, dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce cade sub incidența legii speciale de reparație, el având doar atribuția de a dispune cu privire la măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Această obligație legală stabilită în sarcina sa nu îl transformă în "unitate deținătoare" și nici în substitut al statului în exercițiul dreptului respectiv. Participarea în proces a primarului, ca reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, iar nu în nume propriu, rezultă din aplicarea Legii nr. 215/2001, iar nu din aceea că, îndeplinind în mod concret o atribuție legală stabilită în sarcina sa, este cel care emite dispoziție motivată în soluționarea notificării.

De altfel, în speță, interesul direct în legătură cu persoana ce are calitate procesuală pasivă nici nu se justifică atâta timp cât Primarul comunei Giarmata a participat în proces, în calitate de reprezentant legal al pârâtei Primăria comunei Giarmata, așa încât el a beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege și a avut posibilitatea legală de a uza de toate mijloacele procesuale pe care a înțeles să le folosească în sprijinul susținerilor sale și în exercitarea unui drept de apărare corespunzător. 2. Recurenții susțin că, deși prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001 obligă instituțiile deținătoare la restituirea în natură a bunurilor care nu au fost înstrăinate și care se găsesc în patrimoniul lor, trebuie avută în vedere și situația chiriașilor.

Raportat chiar la prevederile legale invocate de recurenți, situația chiriașilor nu se constituie într-un impediment la restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, critica în acest sens nefiind fondată. Astfel, potrivit art. 18 lit. c) din actul normativ în discuție, numai imobilele înstrăinate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură, în acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se exclusiv în echivalent. Per a contrario, imobilele care se găsesc în patrimoniul unității deținătoare, cum este și situația celor închiriate, se restituie în natură.

În acest sens sunt și prevederile exprese ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Față de considerentele prezentate, reținând că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Întrucât prin respingerea recursului, recurenții au căzut în pretenții față de intimatul-reclamant, urmează ca în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedit cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Giarmata și Primăria comunei Giarmata împotriva Deciziei nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Obligă recurenții la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant T.I., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA