ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6884/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, secția civilă, la data de 6 ianuarie 2004, sub nr.

360/C/2004, reclamantul T.I. a solicitat anularea Dispoziției din 2 octombrie

2003 emisă de Primăria comunei Giarmata prin primar, prin care i s-a respins

notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură

a imobilului situat în localitatea Giarmata, compus din casă, curte și grădină

în suprafață de 1302 mp, înscris în CF nr. top. X Giarmata.

Prin Sentința civilă

nr. 349/PI din 8 martie 2005, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins

contestația, pentru următoarele considerente:

Imobilul situat în

localitatea Giarmata, compus din casă, curte și gradină în suprafață de 1302

mp, înscris în CF Giarmata nr. top X a fost proprietatea antecesorilor

reclamantului, numiții T.I., decedat în Walldorf și T.E., decedată în

localitatea Giarmata, jud. Timiș.

Imobilul a trecut în

proprietatea Statului prin Decizia nr. 1095 din 28 octombrie 1986, emisă de

Consiliul Popular al județului Timiș în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata

unei despăgubiri în cuantum de 12.056 RON, contravaloarea construcțiilor,

terenul înscris în CF Giarmata nr. top Y, în suprafață totală de 1302 mp,

trecând în proprietatea Statului fără plată și în administrarea operativă a

Consiliului Popular al comunei Giarmata.

Din copia dosarului

administrativ depus la dosar rezultă că există neconcordanțe între actele de

stare civilă depuse de reclamat și situația de carte funciară.

Astfel, în CF numele

antecesoarei reclamantului de la care a fost preluat imobilul în litigiu este

T.E., fiind modificat ulterior în E., în timp ce în certificatul de naștere al

reclamantului numele este E., acest nume regăsindu-se și în certificatul de

deces, reclamantul nedepunând înscrisuri din care să rezulte identitatea de

persoane între E. și E.

Mai mult, în

notificarea expediată prin BEJ D.J., sub nr. 1090din 2 noiembrie 2001, s-a

arătat de către reclamant că mama sa a decedat în Germania și s-a obligat să

depună acte în acest sens, în timp ce din copia certificatului de deces depus

la dosar, pe numele T.E., rezultă că aceasta a decedat la data de 30 decembrie

1953 în localitatea Giarmata, jud. Timiș.

Față de cele astfel

reținute, urmează a se aprecia că nu s-a făcut dovada de către reclamant, prin

actele de stare civilă depuse la dosar, a calității de persoană îndreptățită la

măsurile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

obligația reclamantului de a depune la dosar declarație autentificată din care

să rezulte că pentru imobilul în litigiu antecesorii nu au încasat despăgubiri

de la Statul German, nici această obligație nu a fost respectată, în acord cu

prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Astfel, din

declarația depusă de reclamant la dosar, rezultă că acesta personal nu a primit

nicio despăgubite pentru imobilul în litigiu, nefăcând referire în mod expres,

în declarația dată, dacă antecesorii săi au primit despăgubiri de la Statul

German, pentru imobilul în litigiu, ca urmare a emigrării în Germania.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.

Prin Decizia nr. 10

din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul

și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: a admis contestația; a

anulat Dispoziția din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata; a

obligat-o pe pârâtă să restituie în natură și în integralitate reclamantului

imobilul înscris în CF (nr. CF vechi Z) Giarmata, nr. top. X, compus din casă,

curte și grădină în suprafață de 1302 mp, cu obligația restituirii despăgubirii

actualizate în sumă de 12.056 RON, primită de părinții reclamantului de la

stat.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut următoarele:

Imobilul înscris în

CF nr. top X Giarmata a aparținut numiților T.I. și T.E. și a trecut în

proprietatea statului în anul 1986, în baza Decretului nr. 223/1974, transfer

pentru care aceștia au primit suma de 12.000 RON. Terenul a fost preluat în mod

gratuit.

Conform situației de

CF, astfel cum rezultă la data înregistrării acțiunii - 6 ianuarie 2004, și cum

rezultă, de altfel, și din înscrisurile depuse în apel pentru termenul din 24

ianuarie 2012, imobilul se află încă în proprietatea statului, fiind închiriat

în baza contractului de închiriere din 1 mai 2004 familiei terțului G.V.

În concluzie,

imobilul litigios face obiectul Legii nr. 10/2001 și, nefiind legal înstrăinat

până în prezent, poate fi restituit în natură.

Solicitarea formulată

de reclamant în acest sens, prin notificarea din 2 noiembrie 2001, a fost

respinsă de Primarul comunei Giarmata prin dispoziția din 2 octombrie 2003, pe

motiv că nu s-ar fi completat dosarul administrativ cu copile legalizate ale

actului de naștere al reclamantului și ale actelor de deces ale părinților săi.

Deși aceste copii

conforme au fost depuse în dosarul tribunalului, această instanță a respins

contestația pentru faptul că ar fi o lipsă de corespondență între prenumele E.

(al fostei proprietare) înscris în CF și în actul de naștere al reclamantului

și cel înscris ca E. în alte acte (decizia de preluare a imobilului de către

stat, notificare de retrocedare formulată de reclamant).

Această diferență

între cele două forme diferite de scriere a prenumelui fostei proprietare se

datorează însă faptului că mama reclamantului s-a integrat după 1986 într-o

altă cultură, în care folosirea prenumelui E. era mai adecvată (respectiv, ca

și soțul ei au emigrat în Germania).

O altă cauză pentru

care a fost respinsă contestația reclamantului a fost și aceea că în notificare

el a menționat faptul că mama sa a decedat în Germania, în timp ce din copia

actului de deces al acesteia a rezultat că a decedat în România - Giarmata,

jud. Timiș, la data de 30 decembrie 1953.

Din copiile actelor

de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamantul este fiul foștilor

proprietari tabulari T.I. (sau I. în unele acte) și T.E. (E. sau E. în unele

acte), că tatăl său a decedat la 1 aprilie 1998 în Waldorf - Germania, iar mama

sa a decedat la 30 decembrie 1953 în Giarmata - România, menționarea în

notificare a unui alt loc de deces al acesteia fiind o eroare de redactare

lipsită de consecințe juridice.

Fiind astfel dovedit

că imobilul în litigiu, preluat de stat de la foștii proprietari, face obiectul

Legii nr. 10/2001, că reclamantul este moștenitorul legal al acestora, în

calitate de fiu, că el a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege, că

imobilul se mai află încă în proprietatea statului și că art. 1 alin. (1), art.

7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 10/2001 privilegiază în acest caz măsura

retrocedării lui, se impune admiterea contestației, anularea dispoziției

atacate și restituirea în natură a imobilului solicitat, condiționat de

obligația reclamantului de a restitui despăgubirile actualizate primite de

părinți pentru construcția preluată, conform art. 1.4 lit. B) din H.G. nr.

250/2007.

Decizia curții de

apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către Primarul comunei

Giarmata și Primăria comunei Giarmata, care au formulat următoarele critici:

nu trebuia făcută în contradictoriu cu Primăria comunei Giarmata, ci cu

Primarul comunei Giarmata, deoarece este contestată dispoziția acestuia, iar nu

dispoziția Primăriei.

Conform art. 68 alin.

(1) teza I din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu

modificările și completările ulterioare, "În exercitarea atribuțiilor sale

primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual". Așa fiind,

în mod corect reclamantul a indicat pârâtul care avea calitate procesuală

pasivă de a sta în cauză, și anume Primarul comunei Giarmata, iar nu Primăria

comunei Giarmata, reținută ca pârâtă de instanțe.

18 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Legii nr. 1/2009 și în

concordanță cu prevederile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, obligă, într-adevăr, instituțiile deținătoare la restituirea în

natură și integral a bunurilor (construcțiile și terenul aferent) ce fac

obiectul Legii nr. 10/2001, care nu sunt legal înstrăinate și care se mai

găsesc în patrimoniul acestora, însă ar trebui avută în vedere și situația

chiriașilor.

Intimatul-reclamant a

depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea

recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Giarmata nu este

fondată.

Contrar susținerilor

recurenților, față de dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, entitatea

care are obligația de a răspunde în raportul juridic dedus judecății este

Primăria comunei Giarmata.

Astfel, art. 21 din

Legea nr. 10/2001 prevede în alin. (1) că imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a

legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate

comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale

sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă

sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite

persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare. Același articol

prevede în alin. (4) că, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui

consiliului județean.

În Cap. 2 al Normelor

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

250/2007 este explicitată semnificația sintagmei de "unitate

deținătoare" la care se referă dispozițiile legale sus-menționate,

arătându-se că "unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate

juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau

privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie,

instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu

personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de

titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii

autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de

stat, organizații cooperatiste)".

Prin urmare, raportat

la normele legale enunțate, primăria, ca "unitate deținătoare a

imobilului", are calitate procesuală pasivă în litigii de natura celui de

față, justificându-se astfel legitimarea procesuală pasivă în cauză a pârâtei

Primăria comunei Giarmata.

Primarul este cel

care reprezintă în justiție unitatea administrativ-teritorială, conform art. 21

alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală.

Nu acesta din urmă

exercită, în numele statului, dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce

cade sub incidența legii speciale de reparație, el având doar atribuția de a

dispune cu privire la măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite,

potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Această obligație legală

stabilită în sarcina sa nu îl transformă în "unitate deținătoare" și

nici în substitut al statului în exercițiul dreptului respectiv.

Participarea în

proces a primarului, ca reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale,

iar nu în nume propriu, rezultă din aplicarea Legii nr. 215/2001, iar nu din

aceea că, îndeplinind în mod concret o atribuție legală stabilită în sarcina

sa, este cel care emite dispoziție motivată în soluționarea notificării.

De altfel, în speță,

interesul direct în legătură cu persoana ce are calitate procesuală pasivă nici

nu se justifică atâta timp cât Primarul comunei Giarmata a participat în

proces, în calitate de reprezentant legal al pârâtei Primăria comunei Giarmata,

așa încât el a beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege și a

avut posibilitatea legală de a uza de toate mijloacele procesuale pe care a

înțeles să le folosească în sprijinul susținerilor sale și în exercitarea unui

drept de apărare corespunzător.

că, deși prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001 obligă instituțiile

deținătoare la restituirea în natură a bunurilor care nu au fost înstrăinate și

care se găsesc în patrimoniul lor, trebuie avută în vedere și situația

chiriașilor.

Raportat chiar la

prevederile legale invocate de recurenți, situația chiriașilor nu se constituie

într-un impediment la restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii

nr. 10/2001, critica în acest sens nefiind fondată.

Astfel, potrivit art.

18 lit. c) din actul normativ în discuție, numai imobilele înstrăinate cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură, în

acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se exclusiv în echivalent.

Per a contrario,

imobilele care se găsesc în patrimoniul unității deținătoare, cum este și

situația celor închiriate, se restituie în natură. În acest sens sunt și

prevederile exprese ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit

cărora, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt

deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate

sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate

a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat

majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de

drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare.

Față de considerentele

prezentate, reținând că nu sunt întrunite cerințele cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

exercitat în cauză, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât prin

respingerea recursului, recurenții au căzut în pretenții față de

intimatul-reclamant, urmează ca în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

recurenții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în

sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a

recursului, dovedit cu chitanța de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Giarmata și Primăria comunei

Giarmata împotriva Deciziei nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Obligă recurenții la

plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant T.I., reprezentând cheltuieli

de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 12 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA