ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5624/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5624/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta SC M.T.R.G. SA a chemat
în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA București și a solicitat ca prin sentința
care se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei de 37.819.799.841
lei, reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată în
cuantum de 408.321.962 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta
susține că în baza contractului a executat lucrări de reparații la vagoanele de
marfă proprietatea pârâtei, aceasta din urmă și-a achitat cu întârziere
obligația de plată a prețului, iar potrivit clauzei penale stabilită prin art. 26
din contract, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,15 %, pentru
fiecare zi de întârziere.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr.
1400/ C din 20 noiembrie 2002 și-a declinat competența de soluționare în
favoarea Curții de Apel Craiova reținând că în cauză sunt aplicabile
dispozițiile art. 3 C. proc. civ., litigiul având o valoare de peste 10
miliarde lei.
Prin aceeași sentință, instanța de
fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, excepție
invocată de pârâta C.F.R. M. SA București.
Cu privire la excepția
prematurității acțiunii invocată de către aceeași pârâtă, instanța de fond a
reținut că aceasta urmează să fie analizată de instanța competentă.
Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, investită cu soluționarea litigiului după declinarea competenței de
către tribunal, prin sentința nr. 16 din 8 aprilie 2004, a admis acțiunea
precizată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 31.880.940.726
lei cu titlu de penalități de întârziere și 440.606.950 lei cheltuieli de
judecată.
Instanța de fond a reținut că în
cauză s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 720
1
C.
proc. civ., având în vedere corespondența purtată între părți în ceea ce
privește obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv convocarea la
conciliere inițiată de reclamantă la 18 iunie 2002 prin adresa din aceeași dată
și rezultatul negocierilor dintre părți confirmate prin „minuta” din data de 13
februarie 2002, prin care se recunoaște debitul restant și se convine asupra
eșalonării și modalității de stingere a facturilor neachitate și asupra
penalităților de întârziere.
S-a reținut de asemenea că ulterior
pârâta nu a respectat termenul de plată, reclamanta fiind nevoită să promoveze
acțiune în instanță.
Asupra fondului cauzei, s-a reținut
în considerentele sentinței astfel pronunțate că potrivit contractului încheiat
între părți, reclamanta avea obligația să efectueze reparațiile pentru
restabilirea stării tehnice inițiale a vagoanelor de marfă pentru aducerea la
parametrii funcționali, iar pârâta avea obligația de plată a facturilor, în caz
de întârziere a plăților, aceasta urmând să achite penalitățile prevăzute în art.
26 din contract.
Cum la contractul de prestări
servicii, părțile au încheiat acte adiționale privind modalitatea de stingere a
plăților și prin compensare, instanța de fond a dispus efectuarea unei
expertize contabile, obiectivul acestei probe fiind stabilirea cu exactitate a
penalităților datorate de către pârâtă prin compensare.
Instanța de fond și-a însușit
punctul de vedere al expertului care a stabilit contravaloarea penalităților
datorate prin compensare în cuantum de 8.148.190.136 lei la care s-a adăugat
suma de 23.745.667.978 lei penalități necontestate de către pârâtă și stabilite
prin minuta încheiată între părți.
În drept, instanța de fond a făcut
aplicarea dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ.
Împotriva sentinței de fond a
declarat apel pârâta C.F.R. M. SA București criticile vizând netemeinicia și
nelegalitatea soluției pronunțate.
Astfel, în ceea ce privește
soluționarea excepției prematurității introducerii acțiunii, se susține că în
mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită procedura
prealabilă prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ., „minuta” încheiată
între părți având ca obiect în exclusivitate o factură în sumă de
23.745.667.987 lei ce reprezintă prețul lucrărilor și nu penalitățile de
întârziere, ca atare nu făcea obiectul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei,
criticile vizează modul greșit de calcul al penalităților, interpretarea
greșită a instanței de fond asupra recunoașterilor debitului restant, în
realitate pârâta datorând doar 15.300.334.440 lei.
Cu prilejul dezbaterilor în fond a
pricinii, recurenta pârâtă a invocat excepția de necompetență materială a
Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea litigiului față de
dispozițiile O.G. nr. 58/2003 aplicabile în momentul pronunțării deciziei.
Astfel, susține recurenta, hotărârea pronunțată la fond era supusă apelului,
dosarul urmând a fi trimis tribunalului.
Analizând cu prioritate excepția de
ordine publică astfel invocată, de altfel și motiv de recurs prevăzut de art. 304
pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că față de obiectul dedus judecății
raportat la noile dispoziții de modificare a Codului de procedură civilă aduse
prin Legea nr. 219/2005, excepția este întemeiată și pe cale de consecință
urmează a o admite.
Potrivit noilor reglementări ce
stabilesc competența materială a instanțelor, norme imperative de imediată și
strictă aplicare, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.
a) C. proc. civ., potrivit cărora tribunalele judecă procesele și cererile în
materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei și, în
consecință în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa
sentința și va trimite cauza pentru judecata pe fond Tribunalului Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R.
M. SA București, împotriva sentinței nr. 16 din 8 aprilie 2004, pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează sentința recurată și trimite
cauza pentru judecata pe fond la Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi
23 noiembrie 2005.