ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4309/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2967 din 15

octombrie 2003, Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta A.M.T.P.A.S., prin președintele asociației

B.G. și cauza conexă dintre aceleași părți, împotriva pârâtei S.I.F. B.C. SA

Arad și, în consecință:

A constatat că prin efectul legii

s-a produs transmiterea cu titlu gratuit a acțiunilor aferente cotei de 30 %

din capitalul social al SC M.T. SA, în schimbul carnetelor cu certificate de

proprietate depuse la pârâtă, transmitere care a avut loc în favoarea

reclamantei, iar depunerea și acceptarea carnetelor cu certificate de

proprietate având caracterul unei convenții.

A obligat-o pe pârâtă la efectuarea

acestei transmisiuni prin schimb în favoarea reclamantei, acțiunile devenind

proprietatea acesteia, cu efectuarea mențiunilor necesare la R.C.

A obligat-o pe pârâtă și la

50.963.600 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în esență că prin decizia civilă nr. 622/ R din 5

iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a desființat retroactiv

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 12 iunie 1995, însă nu s-a adus

atingere procesului verbal de subscripție înregistrat la 13 septembrie 1995 al

F.P.P., prin care reclamanta a depus carnetele cu certificatele de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 89/ A din 5

aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate și a obligat-o pe aceasta să-i plătească

reclamantei-intimate suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

în apel.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, invocată de pârâtă, întrucât această excepție a fost

soluționată prin decizia nr. 699/2003, cu motivarea că nu sunt incidente în speță

prevederile H.G. nr. 750/1995, ce reglementează modul în care persoanele fizice

se pot mandata între ele, neîntemeiată fiind și excepția lipsei calității de

reprezentant a numitului B.G., deoarece, în baza actului constitutiv al A.M.T.P.A.S.,

acesta a fost împuternicit să reprezinte asociația în Justiție și tot

neîntemeiată s-a considerat a fi și excepția inadmisibilității acțiunii bazate

pe prevederile Legii nr. 55/1995 și ale art. 9 lit. c) și art. 28 din H.G. nr. 749/1995,

susținerile pârâtei-apelante neputând fi primite.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a

reținut că Legea nr. 55/1995 a intrat în vigoare cu trei luni înainte de data

subscripției înregistrate la F.P.P. B.C. la 13 septembrie 1995, fiind deci

aplicabilă, concluzia valabilității subscripției rezultând și din dispoziția art.

3 din H.G. nr. 7491/1995, conform căruia titlurile de privatizare odată depuse

la centrele de subscriere pentru a fi schimbate contra acțiuni la societățile

comerciale și la F.P.P., retrase și reintroduse în circuit sunt nule de drept,

astfel încât subscripția efectuată de reclamantă este un act juridic de sine

stătător și produce efectele juridice reglementate de Legea nr. 55/1995.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivele cuprinse la art. 304 pct. 4,

8, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului formulat, casarea

în totalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel, în sensul admiterii

excepțiilor sale, iar dacă acestea sunt respinse să fie respinsă pe fond

acțiunea formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, pârâta

arată astfel că în mod nelegal instanța de apel a respins excepțiile:

inadmisibilității acțiunii fondată pe prevederile Legii nr. 55/1995 și ale art.

9 lit. c), și art. 28 din H.G. nr. 749/1995, lipsei calității procesuale active

a intimatei-reclamante și lipsei calității de reprezentant a domnului B.G.; de

asemenea, susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției

inadmisibilității acțiunii decurgând din prevederile art. 111 C. proc. civ.

Pe fond, critică soluția pronunțată

de instanța de apel, arătând că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni în formă scrisă din 12 iunie 1995, nu a existat nici o convenție care

să concretizeze acordul de voință al părților manifestat prin reprezentanții

lor autorizați și care să aibă drept obiect transmiterea acțiunilor în schimbul

C.C.P. - urilor folosite ca mijloc de plată; pe de altă parte, arată recurenta,

procesul verbal invocat de instanța de fond nu este un proces verbal de subscripție,

iar la dosarul cauzei nu există nici un document din care să rezulte că A.P.A.S.

a fost subiect al modalității de privatizare reglementată de Legea nr. 55/1995.

Recursul nu este fondat.

În ceea ce privește excepția

invocată de intimata-pârâtă privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, în

raport de dispozițiile Legii nr. 55/1995 și ale art. 9 lit. c) și art. 28 din H.G.

nr. 749/1995, se constată că este nefondată, întrucât, prin decizia civilă nr. 622/

R din 5 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara, s-a constatat nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 12 iunie 1995, contractul

desființându-se, dar nu și subscripția, care s-a făcut ulterior, la data de 13

septembrie 1995, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 55/1995, aflată în

vigoare din data de 19 iunie 1995.

În aplicarea Legii nr. 55/1995 a

fost emisă H.G. nr. 749/1995 privind normele metodologice și faptul că art. 28

din H.G. nr. 749/1995 a fost abrogat prin H.G. nr. 26 din 29 ianuarie 1996,

conform principiului neretroactivității, este lipsit de relevanță juridică, atât

timp cât subscripția s-a făcut într-una din modalitățile reglementate de art. 28

din H.G. nr. 749/1995, în vigoare la momentul subscripției, respectiv prin

constituirea asociației salariaților și, ca atare, asociația ca entitate

distinctă are calitate procesuală activă în cauză.

Excepția lipsei calității de

reprezentant a domnului B.G., în calitatea sa de președinte al C.A. al A.M.T.P.A.S.,

este, de asemenea nefondată, întrucât în baza actului constitutiv al asociației

acesta a fost împuternicit să reprezinte asociația în fața autorităților

publice, în justiție și în relațiile cu terții.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

asupra căreia instanța nu s-ar fi pronunțat, se constată că este nefondată,

având în vedere că prin conexarea celor două acțiuni, în constatare și în

realizare, cu capetele de cerere formulate, instanța urma să se pronunțe asupra

admisibilității numai a uneia dintre ele și s-a pronunțat.

Pe fondul cauzei, se reține că în

mod corect ambele instanțe au stabilit că prin decizia civilă nr. 622/ R din 5

iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost desființat doar

contractul, nu însă și subscripția ce a avut loc la 13 septembrie 1995, sub

imperiul dispozițiilor Legii nr. 55/1995, care la art. 3 reglementează

transmiterea cu titlu gratuit a acțiunilor societăților comerciale supuse

privatizării, lege în aplicarea căreia a fost emisă H.G. nr. 749/1995, privind

normele metodologice care reglementează schimbul carnetelor cu certificatele de

proprietate contra acțiuni la societățile comerciale cu capital de stat care se

privatizează în baza Legii nr. 55/1995.

Critica recurentei în sensul că nu a

existat nici o convenție care să concretizeze acordul de voință al părților,

manifestat prin reprezentanții lor autorizați, pentru transmiterea acțiunilor

în schimbul C.P.P. - urilor nu poate fi primită, întrucât prin procesul verbal

de subscripție al C.P.P. - urilor, depus la pârâtă la 13 septembrie 1995 spre

verificare și înregistrare în contabilitate, subscripția are caracterul unei

convenții de sine stătătoare și produce efectele juridice reglementate de Legea

nr. 55/1995.

Prin urmare, contrar susținerilor

recurentei, se reține că a existat un proces verbal de subscripție și

dispozițiile Legii nr. 55/1995 au aplicabilitate deplină în cauză.

În consecință, constatându-se că

pârâta nu a formulat în recurs nici un motiv, care în condițiile expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la

desființarea hotărârilor pronunțate, acestea vor fi menținute ca legale și

temeinice, iar recursul pârâtei se va respinge, ca fiind nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată către intimata-reclamantă, în sumă de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 89/ A din 5

aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Obligă recurenta să plătească

intimatei A.M.T.P.A.S. la 1000 RON cheltuieli de judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2005.